RCP · TENOXICAM ARENA 20 mg

Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 15 ani: doza recomandată este de 20 mg tenoxicam (un comprimat Tenoxicam 20 mg) pe zi.

Dozele se pot ajusta în funcţie de răspunsul iniţial la tratament, până la 10 mg tenoxicam pe zi, în cazuri de certă ameliorare simptomatică.

La pacienţii vârstnici cu patologie asociată, se recomandă începerea tratamentului cu 10 mg tenoxicam pe zi, pentru a se asigura o mai bună toleranţă până la atingerea dozelor uzuale recomandate. În afectiunile musculoscheletice acute, tenoxicamul se administreaza timp de maxim 7 zile. În cazuri severe tratamentul se poate prelungi până la maxim 14 zile.

Pentru tratamentul prelungit se utilizează doze de 10 mg tenoxicam, o data pe zi.

Administrarea de Tenoxicam 20 mg se face în timpul mesei, într-o singură priză.

Comprimatele se înghit cu multă apă.

Tenoxicam 20 mg este contraindicat la copii cu vârsta sub 15 ani.

Nu se recomandă asocierea cu: Alte antiinflamatoare nesteroidiene (salicilaţi în doze peste 3 g/zi, la adulţi): creşte riscul apariţiei ulcerului gastro-duodenal şi hemoragiilor digestive. Anticoagulante orale şi heparina: creşte riscul hemoragic al anticoagulantelor orale şi al heparinei (inhibă agregarea plachetară, agresiune asupra mucoasei gastro-intestinale, prin tenoxicam); dacă nu se poate evita asocierea, este necesară supraveghere clinică şi de laborator (şi supraveghere de laborator a heparinelor nefracţionate); Litiu (descrisă la diclofenac, ketoprofen, indometacin, fenilbutazonă, piroxicam): creşte litemia până la valori toxice (scade excreţia renală de litiu); în caz de asociere obligatorie, se monitorizează litemia iar dozele litiului se vor ajusta pe perioada asocierii şi după întreruperea tratamentului cu Tenoxicam

20 mg.

Metotrexat administrat în doze mai mari sau egale cu 15 mg/săptămână: creşte riscul toxicităţii hematologice a metotrexatului, prin scăderea clearance-lui renal al acestuia. Ticlopidina: risc hemoragic prin acţiune sinergică (antiagregare plachetară); dacă asocierea nu se poate evita, se recomandă monitorizare strictă clinică şi de laborator (inclusiv a timpului de sângerare). Se recomandă precauţii în cazul asocierii cu: Diuretice, inhibitori ai enzimei de conversie (IEC): insuficienţă renală la pacienţii deshidrataţi (scade filtrarea glomerurală prin inhibiţia prostaglandinelor renale). Pot diminua efectul antihipertensivelor. Pacienţii trebuie hidrataţi şi supravegheaţi din punct de vedere al funcţiei renale încă de la începutul tratamentului. Metotrexat în doze sub 15 mg/săptămână: risc de toxicitate hematologică (scade clearance-ul renal al metotrexatului). În primele săptămâni de asociere, se recomandă control săptămânal. Supravegherea atentă a vârstnicilor şi a funcţiei renale, chiar în caz de alterare uşoară. Pentoxifilină: creşte riscul hemoragic; necesită supraveghere clinică atentă şi control frecvent al timpului de sângerare. Zidovudina: risc de toxicitate crescută asupra seriei eritrocitare (acţionează pe reticulocite), cu anemie severă după 8 zile de asociere cu tenoxicam. Este necesar să se efectueze hemograma şi numărătoarea de reticulocite după 8-15 zile de la începerea tratamentului cu Tenoxicam 20 mg. Se va ţine cont de asocierea cu: Beta-blocante: diminuă efectul antihipertensiv al beta-blocantelor prin inhibarea prostaglandinelor vasodilatatoare. Ciclosporina: creşte riscul nefrotoxic, în special la pacienţii vârstnici. Dispozitive intrauterine: diminuă eficacitatea contraceptivă (risc controversat). Trombolitice: creşte riscul hemoragic. Antidiabetice orale: necesită prudenţă.

La om, nu s-au semnalat efecte malformative particulare în timpul tratamentului cu tenoxicam; cu toate acestea, sunt necesare studii epidemiologice complementare pentru a se exclude orice risc. Administrate în cursul celui de-al treilea trimestru de sarcină, antiinflamatoarele nesteroidiene pot determina: - la făt: toxicitate cardio-pulmonară (hipertensiune pulmonară cu închiderea prematură a canalului arterial), disfuncţie renală până la insuficienţă renală cu oligoamnios; - la mamă: la sfârşitul sarcinii, prelungirea timpului de sângerare. În consecinţă, administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene, în primele 5 luni de sarcină, se va face numai dacă este absolut necesar. În afara utilizării extrem de limitate în obstretică şi care justifică supraveghere specializată, prescrierea antiinflmatoarelor nesteroidiene, peste 6 luni de sarcină este contraindicată. Tenoxicamul se excretă în laptele matern; de aceea, ca măsură de precauţie, se recomandă evitarea tratamentului la femeile care alăptează.