RCP · TECHNESCAN PYP 20 mg

Doze

Adulţi

a) Scintigrafia compartimentului sanguin

Radioactivitatea medie administrată printr-o singură injectare după marcarea in vivo sau in vitro este de 890 MBq (740-925 MBq).

b) Determinarea volumului sanguin

Radioactivitatea medie administrată printr-o singură injectare după marcarea in vitro este de 3 MBq (1-5 Mbq).

c) Scintigrafia splenică

Radioactivitate medie administrată printr-o singură injectare după marcarea in vitro este de 50 MBq (20-70 MBq).

Cantitatea optimă de staniu stanos non-radioactiv pentru prepararea in vivo sau in vitro a eritrocitelor este de 0,05 μg până la 1,25 μg pe ml din volumul total de sânge al pacientului (aproximativ 5000 ml pentru o persoană având greutatea corporală de 70 kg). În special în cazurile de marcare in vitro, nu (99mTc)trebuie depăşită această doză de staniu stanos. Pertechnetatul de sodiu trebuie injectat (in vivo) sau adăugat în amestecul de incubare (in vitro) după 30 minute. Scanarea poate începe imediat după injectarea trasorului.

Copii

Utilizarea la copii şi adolescenţi trebuie avută în vedere cu atenţie, pe baza indicaţiilor clinice şi a evaluării raportului risc/beneficiu la acest grup de pacienţi.

Pentru copii, radioactivitatea poate fi calculată în funcţie de intervalul de radioactivitate recomandată pentru adulţi şi ajustată în funcţie de greutate sau suprafaţa corporală.

Cu toate acestea, Pediatric Task Group al EANM recomandă calcularea radioactivităţii administrate în funcţie de greutatea corporală, conform următorului tabel.

Fracţiuni din doza pentru adult:

3 kg = 0.1 22 kg = 0.50 42 kg = 0.78 4 kg = 0.14 24 kg = 0.53 44 kg = 0.80 6 kg = 0.19 26 kg = 0.56 46 kg = 0.82 8 kg = 0.23 28 kg = 0.58 48 kg = 0.85 10 kg = 0.27 30 kg = 0.62 50 kg = 0.88 12 kg = 0.32 32 kg = 0.65 52-54 kg = 0.90 14 kg = 0.36 34 kg = 0.68 56-58 kg = 0.92 16 kg = 0.40 36 kg = 0.71 60-62 kg = 0.96 18 kg = 0.44 38 kg = 0.73 64-66 kg = 0.98 20 kg = 0.46 40 kg = 0.76 68 kg = 0.99

La copiii foarte mici (cu vârsta până la un an) este necesară o doză minimă de 80 MBq pentru a obţine imagini de calitate. Pentru scintigrafia splenică este necesară o doză de 20 MBq.

Datorită fixării de lungă durată a sărurilor de staniu pe eritrocite, se recomandă un interval de minim 3 luni înainte de repetarea examinării.

Mod de administrare

Se administrează prin injectare intravenoasă. Acest medicament trebuie reconstituit înainte de a se administra pacientului.

A se reconstitui cu soluţie injectabilă de clorură de sodiu 0,9 % (nu este inclus în acest kit).

Metoda de marcare a eritrocitelor

Pulberea de pirofosfat de staniu (substanţa neradioactivă) este iniţial reconstituită cu o soluţie de clorură de sodiu 0,9 %.

Metoda de marcare in vivo :

Pacientului i se administrează prin injectare intravenoasă,soluţia reconstituită conţinând complexul de 99mTc.pirofosfat stanos, urmată, la 30 de minute, de injectarea pertechnetatului de sodiu - .

Metoda de marcare in vitro:

• Recoltarea unei probe de 10 ml din sângele pacientului.

• Incubarea in vitro a soluţiei reconstituite cu proba de sânge recoltat sau cu eritrocite,, urmată, la (99mTc)interval de 30 minute, de adăugarea pertechnetatului de sodiu şi reinjectarea eritrocitelor marcate.

Metoda de marcare in vivo modificată (in vivo/in vitro) :

• Injectarea soluţiei reconstituite conţinând complexul de pirofosfat stanos pentru «saturaţia stanoasă » in vivo a eritrocitelor.

• Marcarea in vitro a eritrocitelor cu pertechnetat (99mTc) de sodiu după recoltarea unei probe de sânge.

• Reinjectarea eritrocitelor marcate.

Denaturarea eritrocitelor marcate:

• Marcarea in vitro a eritrocitelor, urmată de denaturarea acestora, prin încălzire la 49°C-50°C, timp de 25 minute.

• Reinjectarea eritrocitelor denaturate marcate.

A fost raportată diminuarea randamentului de marcare a eritrocitelor în cazul asocierii cu heparină, a supraîncărcării cu Sn, Al, prazosin, metildopa, hidralazină, compuşi înrudiţi cu glicozidele tonicardiace, chinidină, blocante beta- adrenergice (de exemplu propranol), blocante ale canalelor de calciu (de exemplu verapamil, nifedipină), nitraţi (de exemplu nitroglicerină), antibiotice de tip antraciclinice, substanţe de contrast iodate şi catetere din teflon (ionii de Sn++ pot interacţiona cu cateterul).

Femei aflate în perioada fertilă În cazurile în care este necesară administrarea de medicamente radioactive la femeile cu potenţial fertil, este important a determina dacă aceasta este sau nu gravidă . Orice femeie care a înregistrat absenţa unei menstre trebuie considerată gravidă până la proba contrarie. În cazurile în care persistă incertitudini cu privire la prezenţa sarcinii (dacă femeia a înregistrat absenţa unei menstre, dacă ciclul menstrual este foarte neregulat, etc), trebuie luate în considerare tehnici alternative, care nu implică utilizarea radiaţiilor ionizante (dacă există). Sarcina Procedurile cu radionuclizi efectuate la femeile gravide presupun emisia unor doze de radiaţii asupra fătului. În timpul sarcinii trebuie efectuate numai investigaţiile absolut necesare, pentru care beneficiul aşteptat depăşeşte riscul pentru mamă şi făt. Administrarea a unei doze de 925 MBq determină o doză absorbită la nivelul uterului de 4,3 mGy. Doze mai mari de 0,5 mGy trebuie considerate ca având risc potenţial la făt. Alăptarea Înainte de administrarea unui medicament radioactiv unei mame care alăptează, trebuie luată în considerare dacă investigaţia ar putea fi amânată până la întreruperea alăptării şi dacă a fost ales medicamentul radiofarmaceutic adecvat. Dacă administrarea este considerată necesară, alăptarea trebuie întreruptă, iar laptele secretat între timp trebuie aruncat. Alăptarea poate fi reîncepută la aproximativ 12 ore după injectare sau când concentraţia în laptele matern nu determină la copil o doză de radioactivitate mai mare de 1 mSv.