RCP · SYNOSTER 1 mg/5 mg/g

Administrare oftalmică.

Doze

Exclusiv pentru adulți și copii cu vârsta peste 8 ani (din cauza posibilității de absorbție sistemică și a riscului de modificare permanentă a culorii dinților).

1 până la 3 aplicări pe zi. Tratamentul trebuie să dureze aproximativ 7 zile.

Un tratament mai îndelungat poate fi prescris sub strictă supraveghere oftalmologică.

Populație pediatrică

Nu există date disponibile.

Mod de administrare

Se aplică un centimetru (1 cm) de unguent în sacul conjunctival inferior al ochiului (ochilor) afectat(ați) și, eventual, pe marginea pleoapei.

După spălarea mâinilor, se apasă ușor pe tub pentru a extrage unguentul.

În timp ce pacientul privește în sus, se trage pleoapa în jos și se aplică unguentul între pleoapă și globul ocular. A nu se atinge ochiul sau pleoapele cu vârful tubului.

Se închide tubul cu unguent după fiecare utilizare.

Tubul cu unguent nu trebuie păstrat mai mult de 28 de zile după deschidere (vezi pct. 6.4).

nteracțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune

Deși cantitățile de oxitetraciclină și dexametazonă care trec în circulația sistemică după administrare oftalmică sunt reduse, trebuie avute în vedere interacțiunile observate pentru aceste două substanțe active la administrarea sistemică.

Interacțiuni legate de prezența oxitetraciclinei: Administrări concomitente contraindicate: • Retinoizi (administrare sistemică): risc de hipertensiune intracraniană. • Vitamina A: în cazul administrării unor doze de 10000 UI/zi sau mai mari – risc de hipertensiune intracraniană.

Administrări concomitente care necesită precauții pentru utilizare: • Anticoagulante orale: acenocumarol, apixaban, dabigatran, edoxaban, fluindionă, fenindionă, rivaroxaban, warfarină Creștere a efectului anticoagulant oral și a riscului hemoragic. Se recomandă monitorizarea mai frecventă a nivelului protrombinei și a INR. Poate fi necesară ajustarea dozei de anticoagulant oral în timpul și după tratamentul cu cicline. • Antagoniști ai vitaminei K: acenocumarol, fluindionă, warfarină Creștere a efectului antagoniștilor vitaminei K și a riscului hemoragic. Se recomandă monitorizarea mai frecventă a INR. Poate fi necesară ajustarea dozei de antagonist al vitaminei K în timpul și după tratamentul cu cicline.

Probleme particulare legate de modificarea INR: Numeroase cazuri de creștere a efectului anticoagulantelor orale au fost raportate la pacienții tratați cu antibiotice. Contextul infecțios sau inflamator, vârsta și starea generală a pacientului par a fi factori de risc. În aceste condiții, este dificil de diferențiat între influența patologiei infecțioase și cea a tratamentului asupra apariției modificărilor INR. Totuși, anumite clase de antibiotice sunt mai frecvent implicate, respectiv fluorochinolonele, macrolidele, ciclinele, cotrimoxazolul și unele cefalosporine, în aceste situații se impune intensificarea monitorizării INR.

• Medicamente topice gastrointestinale, antiacide și adsorbanți Scădere a absorbției oxitetraciclinei.

3 Ca măsură de precauție, aceste medicamente trebuie administrate la un anumit interval de timp față de alte medicamente (de preferat mai mare de 2 ore). • Calciu: scădere a absorbției digestive a ciclinelor. Se recomandă administrarea sărurilor de calciu la un anumit interval de timp față de cicline (de preferat mai mare de 2 ore). • Fier: scădere a absorbției digestive a ciclinelor și a fierului. Se recomandă administrarea sărurilor de fier la un anumit interval de timp față de cicline (de preferat mai mare de 2 ore). • Stronțiu: scădere a absorbției digestive a stronțiului. Se recomandă administrarea stronțiului la un anumit interval de timp față de cicline (de preferat mai mare de 2 ore). • Zinc: scădere a absorbției digestive a ciclinelor. Se recomandă administrarea zincului la un anumit interval de timp față de cicline (de preferat mai mare de 2 ore).

Interacțiuni legate de prezența dexametazonei Administrări concomitente contraindicate: • Rilpivirină: în cazul administrării sistemice de dexametazonă (cu excepția unei administrări unice) există risc de scădere a concentrațiilor plasmatice de rilpivirină, ca urmare a creșterii metabolizării hepatice induse de dexametazonă.

Administrări concomitente nerecomandate: • Acid acetilsalicilic: creștere a riscului de hemoragie. Nu se recomandă administrarea concomitentă cu acid acetilsalicilic în doze antiinflamatoare (mai mari sau egale cu 1 g per doză și/sau mai mari sau egale cu 3 g pe zi), • Mifamurtidă: risc de reducere a eficacității mifamurtidei. • Inhibitori puternici ai CYP3A4: ketoconazol, itraconazol, voriconazol, posaconazol, ritonavir, cobicistat, claritromicină, eritromicină, telitromicină Utilizarea prelungită de corticosteroizi administrați oral sau inhalator determină creșterea concentrațiilor plasmatice ale corticosteroidului, prin reducerea metabolizării hepatice induse de inhibitor, cu risc de sindrom Cushing sau chiar insuficiență suprarenaliană. Se recomandă utilizarea unui corticosteroid care nu este metabolizat prin această cale.

Administrări concomitente care necesită precauții pentru utilizare: • Medicamente care determină hipokaliemie: Hipokaliemia este un factor favorizant pentru apariția tulburărilor de ritm cardiac (în special torsada vârfurilor) și crește toxicitatea anumitor medicamente, cum este digoxina. În consecință, medicamentele care pot determina hipokaliemie sunt implicate într- un număr mare de interacțiuni. Acestea includ: diuretice hipokaliemiante, în monoterapie sau în asociere cu alte medicamente, laxative stimulante, glucocorticoizi, tetracosactid și amfotericină B (administrare intravenoasă): altizidă, amfotericină B, bendroflumetiazidă, betametazonă, bisacodil, boldo, crușin, bumetanid, cascara, cascara sagrada, clortalidonă, cicletanină, clopamidă, cortizonă, cortivazol, dexametazonă, fludrocortizon, furosemid, hidroclorotiazidă, hidrocortizon, indapamid, meticlotiazidă, metilprednisolon, piretanid, prednisolon, prednison, lemn‑dulce, revent, ricin, Ricinus communis, senna, senna de India, săruri de sodiu (docusat), săruri de sodiu (picosulfat), săruri de sodiu (ricinoleat), tetracosactidă, triamcinolon. Creștere a riscului de hipokaliemie. Se recomandă monitorizarea kaliemiei și corectarea acesteia, dacă este necesar. • Digoxină (digitalice): hipokaliemia favorizează efectele toxice ale digitalicelor. Este necesară corectarea prealabilă a oricărei hipokaliemii și monitorizarea clinică, a electroliților și electrocardiografică. • Substanțe susceptibile de a induce torsada vârfurilor: amiodaronă, amisulpridă, arsen, astemizol, bepridil, bretiliu, clorochină, clorpromazină, citalopram, cocaină, crizotinib, ciamemazină, disopiramidă, domperidonă, dronedaronă, droperidol, eritromicină, escitalopram, flupentixol,

4 flufenazină, halofantrină, haloperidol, hidrochinidină, hidroxiclorochină, hidroxizină, levomepromazină, lumefantrină, mequitazină, metadonă, moxifloxacină, pentamidină, pimozidă, pipamperonă, piperaquină, pipotiazidă, chinidină, sotalol, sparfloxacină, spiramicină, sulpiridă, sultopridă, terfenadină, tiapridă, toremifen, vandetanib, vincamină, zuclopentixol. Creștere a riscului de tulburări de ritm ventricular, în special torsada vârfurilor. Este necesară corectarea oricărei hipokaliemii înainte de administrare și monitorizarea clinică, electrolitică și electrocardiografică. • Anticoagulante orale: acenocumarol, apixaban, dabigatran, edoxaban, fluindionă, fenindionă, rivaroxaban, warfarină. Posibil impact al terapiei cu corticosteroizi asupra metabolizării anticoagulantelor orale sau a antagoniștilor vitaminei K și asupra factorilor de coagulare. Risc de hemoragie specific terapiei corticosteroidiene (afectare a mucoasei digestive, fragilitate vasculară), în special la doze mari sau în cazul tratamentului prelungit care depășește 10 zile. Atunci când utilizarea concomitentă este justificată, se recomandă intensificarea monitorizării: în cazul antagoniștilor vitaminei K, monitorizare biologică în ziua a 8‑a, apoi la interval de 15 zile în timpul și după întreruperea tratamentului cu corticosteroizi. • Anticonvulsivante inductoare enzimatice: carbamazepină, fosfenitoină, fenobarbital, fenitoină, primidonă. Scădere a concentrațiilor plasmatice și a eficacității corticosteroizilor, din cauza creșterii metabolizării hepatice determinate inductor. Consecințele sunt deosebit de semnificative la pacienții cu boală Addison și în context de transplant. Se recomandă monitorizare clinică și biologică și ajustarea dozei de corticosteroizi în timpul administrării concomitente și după întreruperea inductorului. • Inductori enzimatici: apalutamidă, carbamazepină, dabrafenib, efavirenz, enzalutamidă, eslicarbazepină, fosfenitoină, letermovir, lorlatinib, lumacaftor, nevirapină, oxcarbazepină, fenobarbital, fenitoină, pitolisant, primidonă, rifabutină, rifampicină Unele medicamente pot activa semnificativ anumite căi metabolice hepatice prin inducție enzimatică. Administrarea concomitentă cu medicamente metabolizate extensiv hepatic poate modifica concentrațiile plasmatice ale acestora. În majoritatea cazurilor, acest lucru determină reducerea efectului medicamentelor utilizate concomitent cu inductorul sau, uneori, formarea de metaboliți toxici. Inductorii enzimatici implicați în interacțiuni clinice relevante includ anumite antiepileptice, medicamente antituberculoase, antiretrovirale și preparate pe bază de sunătoare (pentru sunătoare, vă rugăm să consultați interacțiunile specifice cu acest medicament). Scădere a concentrațiilor plasmatice și a eficacității corticosteroizilor din cauza creșterii metabolizării hepatice determinate de inductor. Consecințele sunt deosebit de semnificative la pacienții cu boală Addison și în context de transplant. Se recomandă monitorizare clinică și biologică și ajustarea dozei de corticosteroizi în timpul administrării concomitente și după întreruperea inductorului. • Insulină, metformin, sulfonamide hipoglicemiante Creștere a valorilor glicemiei, uneori asociată cu cetoză (scăderea toleranței la glucide determinată de corticosteroizi). Pacientul trebuie informat și trebuie intensificată automonitorizarea glicemiei și a glicozuriei, în special la inițierea tratamentului. Dacă este necesar, se ajustează doza medicamentului antidiabetic în timpul și după tratamentul cu corticosteroizi. • Izoniazidă (descris pentru prednisolon) Scădere a concentrațiilor plasmatice de izoniazidă. Mecanism posibil: creștere a metabolizării hepatice a izoniazidei și scăderea metabolizării glucocorticoizilor. Se recomandă monitorizare clinică și biologică. • Praziquantel Posibilă scădere a concentrațiilor plasmatice de praziquantel, cu risc de eșec terapeutic, din cauza creșterii metabolizării hepatice a praziquantelului indusă de dexametazonă. Se recomandă administrarea decalată a celor două medicamente, la un interval de cel puțin 1 săptămână. • Cobimetinib Creștere a riscului de hemoragie. Se recomandă monitorizare clinică.

5 • Medicamente topice gastrointestinale, antiacide și adsorbanți Scădere a absorbției dexametazonei. Ca măsură de precauție, aceste medicamente trebuie administrate la un anumit interval de timp față de alte medicamente (de preferat mai mare de 2 ore).

Administrări concomitente de luat în considerare: • Acid acetilsalicilic: creștere a riscului de hemoragie. De luat în considerare în cazul utilizării de doze analgezice sau antipiretice (mai mari sau egale cu 500 mg pe administrare și/sau mai mici de 3 g/zi). • Antiinflamatoare nesteroidiene: aceclofenac, acid mefenamic, acid niflumic, acid tiaprofenoic, alminoprofen, celecoxib, dexketoprofen trometamol, diclofenac, etodolac, etoricoxib, fenoprofen, flurbiprofen, ibuprofen, indometacin, ketoprofen, meloxicam, morniflumat, nabumetonă, naproxen, nimesulidă, parecoxib, piroxicam, rofecoxib, sulindac, tenoxicam. Creștere a riscului de ulcerații gastrointestinale și hemoragii. • Antihipertensive Scădere a efectului antihipertensiv (retenție hidrosalină indusă de corticosteroizi). • Heparine: dalteparină sodică, danaparoidă sodică, enoxaparină, fondaparinux, heparină calcică, heparină sodică, nadroparină calcică, reviparină, tinzaparină Creștere a riscului de hemoragie. • Interferon alfa Risc de inhibare a efectului interferonului. • Fluorochinolone: ciprofloxacină, delafloxacină, enoxacină, levofloxacină, lomefloxacină, moxifloxacină, norfloxacină, ofloxacină, pefloxacină Posibil risc crescut de tendinopatie sau chiar ruptură de tendon (excepțional), în special la pacienții aflați în tratament prelungit cu corticosteroizi. • Vaccinuri vii atenuate Risc de boală generalizată, posibil letală. Acest risc este crescut la subiecții deja imunocompromiși din cauza bolii de bază. Se recomandă utilizarea unui vaccin inactivat, atunci când este disponibil (poliomielită).

ertilitatea, sarcina și alăptarea

În cazul administrării oftalmice, absorbția sistemică nu este neglijabilă. Cu toate acestea, comparativ cu formele de tip colir, absorbția sistemică în cazul unguentelor oftalmice este probabil foarte redusă. Prezența oxitetraciclinei determină măsurile care trebuie luate în cazul sarcinii sau alăptării.

Sarcina Un efect teratogen al ciclinelor a fost evidențiat în studiile la animale, deși rezultatele nu au fost concordante. În cadrul studiilor clinice, administrarea ciclinelor la un număr limitat de sarcini nu a evidențiat până în prezent niciun efect malformativ specific. Cu toate acestea, sunt necesare studii suplimentare pentru evaluarea consecințelor expunerii în timpul sarcinii. Administrarea ciclinelor în timpul trimestrului al doilea și al treilea de sarcină expune fătul la riscul de colorare a dinților temporari. În consecință, începând cu trimestrul al doilea, administrarea acestui medicament este contraindicată. În plus, ca măsură de precauție, utilizarea acestui medicament nu este recomandată în primul trimestru de sarcină. Vezi pct. 4.4.

Alăptarea În cazul tratamentului cu acest medicament, alăptarea nu este recomandată. Vezi pct. 4.4.

6 Fertilitatea Nu există date privind un potențial efect al Synoster asupra fertilității.