RCP · SYCREST 10 mg

Doze

Doza iniţială recomandată de Sycrest în monoterapie este de 5 mg de două ori pe zi. Trebuie luată o doză dimineaţa şi una seara. Doza poate fi crescută la 10 mg de două ori pe zi în funcţie de răspunsul clinic individual și de tolerabilitate. Vezi pct. 5.1. În cazul terapiei asociate, se recomandă o doză iniţială de 5 mg de două ori pe zi. În funcţie de răspunsul clinic şi de tolerabilitatea fiecărui pacient în parte, doza poate fi crescută la 10 mg de două ori pe zi.

Grupe speciale de pacienţi

Vârstnici

Sycrest trebuie utilizat cu precauţie la vârstnici. Sunt disponibile date limitate în ceea ce priveşte eficacitatea la pacienţii cu vârstă egală sau mai mare de 65 ani. Datele farmacocinetice disponibile sunt descrise la pct. 5.2.

Insuficienţă renală

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală. Nu există experienţă cu asenapină în cazul pacienţilor cu insuficienţă renală severă care au clearance-ul creatininei mai mic de 15 ml/min.

Insuficienţă hepatică

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară. Pentru cazul unor pacienţi cu insuficienţă hepatică moderată (Child-Pugh B), nu se poate exclude posibilitatea de concentrații plasmatice crescute de asenapină şi se recomandă precauţie. La subiecţii cu insuficienţă hepatică severă (Child-Pugh C), s-a observat o creştere de 7 ori a expunerii la asenapină. Astfel, Sycrest nu este recomandat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă.

Copii şi adolescenţi

A fost efectuat un studiu farmacocinetic și un studiu de eficacitate și siguranță pe termen scurt la copii și adolescenți (cu vârsta cuprinsă între 10-17 ani), cu episoade maniacale sau mixte asociate cu tulburare bipolară de tip I. Siguranța pe termen lung la acest grup de pacienți a fost evaluată într-un studiu extins, necontrolat, deschis, cu durata de 50 săptămâni. Datele disponibile în prezent sunt descrise la pct. 4.8, 5.1. și 5.2, dar nu se poate face nicio recomandare privind schema de dozaj.

Mod de administrare

Comprimatul nu trebuie scos din blister până când pacientul nu este gata să îl ia. Atingerea comprimatului trebuie să se facă cu mâinile uscate. Comprimatul nu trebuie împins prin ambalajul comprimatului. Ambalajul comprimatului nu trebuie tăiat sau rupt. Abţibildul colorat trebuie dezlipit şi comprimatul trebuie scos încet. Comprimatul nu trebuie strivit.

Pentru a asigura o absorbţie optimă, comprimatul sublingual de Sycrest trebuie pus sub limbă şi lăsat să se dizolve complet. Comprimatul se va dizolva în salivă în câteva secunde. Comprimatele sublinguale de Sycrest nu trebuie mestecate sau înghiţite. Trebuie evitată ingestia de alimente şi băuturi timp de 10 minute după administrare.

Când este administrat în asociere cu alte medicamente, Sycrest trebuie luat ultimul.

Tratamentul cu Sycrest nu este indicat la pacienţii care nu au capacitatea de a urma această metodă de administrare, având în vedere că biodisponibilitatea asenapinei când este înghiţită este scăzută (< 2 % cu o formulare de comprimat oral).

Având în vedere efectele principale ale asenapinei asupra sistemului nervos central (SNC) (vezi pct. 4.8), este necesară precauţie în cazul utilizării în asociere cu alte medicamente cu acţiune la nivel central. Pacienţilor trebuie să li se recomande evitarea consumului de alcool etilic în timpul administrării de Sycrest. Potenţialul altor medicamente de a influenţa acţiunea Sycrest Asenapina se elimină în principal prin glucuronoconjugarea directă de către UGT1A4 şi metabolizarea oxidativă de către izoenzimele citocromului P450 (predominant CYP1A2). Au fost studiate efectele potenţiale ale inhibitorilor şi ale unui inductor al mai multora dintre aceste căi enzimatice asupra farmacocineticii asenapinei, în special ale fluvoxaminei (inhibitor CYP1A2), paroxetinei (inhibitor CYP2D6), imipraminei (inhibitor CYP1A2/2C19/3A4), cimetidinei (inhibitor CYP3A4/2D6/1A2), carbamazepinei (inductor CYP3A4/1A2) şi valproatului (inhibitor UGT). Cu excepţia fluvoxaminei, niciunul dintre medicamentele care interacţionează nu a produs modificări semnificative clinic ale farmacocineticii asenapinei. În timpul administrării asociate a unei doze unice de asenapină 5 mg şi a fluvoxaminei 25 mg de două ori pe zi, s-a produs o creştere de 29 % a ASC asenapinei. Doza terapeutică completă a fluvoxaminei este de aşteptat să producă o creştere mai mare a concentraţiilor plasmatice ale asenapinei. De aceea, administrarea concomitentă a asenapinei şi fluvoxaminei trebuie abordată cu precauţie. Potenţialul Sycrest de a influenţa alte medicamente Din cauza proprietăţilor sale antagoniste α1-adrenergice cu potenţial de a induce hipotensiune ortostatică (vezi pct. 4.4), Sycrest poate amplifica efectele anumitor medicamente antihipertensive. Asenapina poate antagoniza efectele medicamentului levodopa sau agoniştilor de dopamină. Dacă aceste asocieri sunt absolut necesare, se vor prescrie cele mai mici doze efective ale fiecărui tratament. Studiile in vitro indică faptul că asenapina inhibă slab CYP2D6. Studiile clinice de interacţiune medicamentoasă care investighează efectele inhibării CYP2D6 de către asenapină au evidenţiat următoarele rezultate: − După administrarea concomitentă de dextrometorfan şi asenapină la subiecţii sănătoşi, s-a măsurat raportul dextrorfan/dextrometorfan (DX/DM) ca marker al activităţii CYP2D. Tratamentul cu asenapină 5 mg de două ori pe zi, a determinat ca şi indicator al inhibării CYP2D6, o scădere fracţionară a raportului DX/DM la 0,43. În acelaşi studiu, tratamentul cu paroxetină 20 mg pe zi a scăzut raportul DX/DM la 0,032. − Într-un alt studiu, administrarea concomitentă a unei doze unice de 75 mg de imipramină cu o doză unică de 5 mg de asenapină nu a influenţat concentraţiile plasmatice ale metabolitului desipramină (un substrat CYP2D6). − Administrarea concomitentă a unei doze unice de 20 mg de paroxetină (un substrat şi un inhibitor al CYP2D6) în timpul tratamentului cu 5 mg de asenapină de două ori pe zi la

15 subiecţi sănătoşi de sex masculin a determinat o creştere mai mare de aproape două ori a

expunerii la paroxetină. In vivo, asenapina pare să fie cel mult un inhibitor slab al CYP2D6. Cu toate acestea, asenapina poate amplifica efectele inhibitorii ale paroxetinei asupra propriei sale metabolizări. De aceea, Sycrest trebuie administrat cu prudenţă concomitent cu medicamente care reprezintă în acelaşi timp substraturi şi inhibitori ai CYP2D6.

Sarcina Nu există date corespunzătoare referitoare la utilizarea de Sycrest la femeile gravide. Asenapina nu a fost teratogenă în studiile la animale. În studiile la animale au fost identificate efecte toxice asupra mamelor şi embrionilor (vezi pct. 5.3). Sugarii nou-născuţi expuşi la medicamente antipsihotice (inclusiv Sycrest), în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină prezintă risc de reacţii adverse incluzând simptome extrapiramidale şi/sau de întrerupere, care pot varia după naştere, din punct de vedere al severităţii şi duratei. S-au raportat agitaţie, hipertonie, hipotonie, tremor, somnolenţă, insuficienţă respiratorie sau tulburări de alimentare la sugarii nou-născuți. Prin urmare, sugarii nou-născuţi trebuie monitorizaţi cu atenţie. Sycrest nu trebuie utilizat în timpul sarcinii decât dacă condiția clinică a femeii impune un tratament cu asenapină şi doar dacă beneficiul potenţial depăşeşte riscul potenţial pentru făt. Alăptarea Asenapina a fost excretată în laptele de şobolan în timpul alăptării. Nu se ştie dacă asenapina sau metaboliţii săi se execretă în laptele uman. Alăptarea trebuie întreruptă în timpul tratamentului cu Sycrest. Fertilitatea În studiile non-clinice nu s-a observat afectarea fertilităţii (vezi pct. 5.3).