RCP · SUVEZEN 10 mg/10 mg

Doze

Pacientul trebuie să urmeze un regim alimentar hipolipemiant adecvat, care trebuie continuat pe durata tratamentului cu Suvezen.

Suvezen nu este adecvat pentru tratamentul inițial.

Atunci când Suvezen este indicat pentru pacienții care nu sunt controlați doar cu statine, doza de Suvezen trebuie individualizată în funcție de nivelurile lipidice țintă și de răspunsul pacientului.

Atunci când Suvezen este indicat pentru pacienții care sunt controlați în mod adecvat cu rosuvastatină și ezetimib administrate concomitent în aceleași doze ca în cazul combinației fixe, dar ca medicamente separate, inițierea tratamentului sau ajustarea dozei, dacă este necesară, trebuie efectuate numai cu ajutorul substanțelor active administrate individual, iar trecerea la utilizarea combinației în doză fixă cu concentrația corespunzătoare este posibilă după stabilirea dozelor adecvate.

Pacientul trebuie să utilizeze concentrația corespunzătoare tratamentului său anterior.

Doza recomandată este de un comprimat de Suvezen pe zi.

Administrarea în asociere cu chelatori de acizi biliari

Suvezen trebuie administrat fie cu cel puțin 2 ore înainte de, fie după 4 ore sau mai mult de la utilizarea unui chelator de acizi biliari (vezi pct. 4.5).

Copii și adolescenți

Siguranța și eficacitatea Suvezen la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani nu au fost încă stabilite. Datele disponibile în prezent sunt descrise la pct. 4.8, 5.1 și 5.2, dar nu se poate face nicio recomandare privind dozele.

Vârstnici

La pacienții cu vârsta peste 70 de ani, se recomandă administrarea unei doze inițiale de 5 mg (vezi pct. 4.4). Combinația în doză fixă nu este adecvată pentru tratamentul inițial. Inițierea tratamentului sau ajustarea dozei, dacă este necesară, trebuie efectuate numai cu ajutorul substanțelor active administrate individual, iar trecerea la utilizarea combinației în doză fixă cu concentrația corespunzătoare este posibilă după stabilirea dozelor adecvate.

Insuficiență hepatică

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență hepatică ușoară (scor Child Pugh 5-6). Tratamentul cu Suvezen nu este recomandat la pacienții cu insuficiență hepatică moderată (scor Child Pugh 7-9) sau severă (scor Child Pugh >9) (vezi pct. 4.4 și 5.2). Suvezen este contraindicat la pacienții cu afecțiuni hepatice active (vezi pct. 4.3).

Insuficiență renală

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență renală ușoară.

La pacienții cu insuficiență renală moderată (clearance al creatininei <60 ml/min), doza inițială recomandată de rosuvastatină este de 5 mg.

Utilizarea dozei de 40 mg/10 mg este contraindicată la pacienții cu insuficiență renală moderată. La pacienții cu insuficiență renală severă, este contrainidicată utilizarea Suvezen în orice doză (vezi pct. 4.3 și 5.2).

Rasă

La subiecții asiatici, au fost observate expuneri sistemice crescute la rosuvastatină (vezi pct. 4.4 și 5.2). La pacienții de origine asiatică, este recomandată administrarea unei doze inițiale de rosuvastatină de 5 mg. Combinația în doză fixă nu este adecvată pentru tratamentului inițial. Pentru inițierea tratamentului sau pentru ajustarea dozei, trebuie utilizate substanțele active administrate individual. Administrarea Suvezen 40 mg/10 mg comprimate filmate este contraindicată la acești pacienți (vezi pct. 4.3 și 5.2).

Polimorfisme genetice

Este cunoscut faptul că anumite tipuri de polimorfisme genetice pot duce la o creștere a expunerii la rosuvastatină (vezi pct. 5.2). Pentru pacienții cunoscuți ca având astfel de tipuri specifice de polimorfisme, se recomandă administrarea unei doze zilnice mai mici de Suvezen.

Doze la pacienții cu factori predispozanți pentru miopatie

La pacienții care au factori predispozanți pentru miopatie, doza inițială recomandată de rosuvastatină este de 5 mg (vezi pct. 4.4). Combinația în doză fixă nu este adecvată pentru tratamentul inițial. Pentru inițierea tratamentului sau pentru ajustarea dozei, trebuie utilizate substanțele active administrate individual. Utilizarea Suvezen 40 mg/10 mg comprimate filmate este contraindicată la unii dintre acești pacienți (vezi pct. 4.3).

Tratament concomitent

Rosuvastatina este un substrat al mai multor proteine transportoare (de exemplu polipeptidele transportoare de anioni organici (OATP1B1) și proteinele care determină rezistenţă în cancerul mamar (Breast Cancer Resistant Proteins BCRP)). Riscul de miopatie (inclusiv rabdomioliză) este crescut atunci când Suvezen este administrat concomitent cu anumite medicamente care pot crește concentrația plasmatică a rosuvastatinei, din cauza interacțiunilor cu aceste proteine transportoare (de exemplu, ciclosporină și anumiți inhibitori de protează care includ combinații de ritonavir cu atazanavir, lopinavir și/sau tipranavir; vezi pct. 4.4 și 4.5).

Ori de câte ori este posibil, trebuie luată în considerare administrarea unor medicamente alternative și, dacă este necesar, întreruperea temporară a tratamentului cu Suvezen. În situațiile în care administrarea concomitentă a acestor medicamente cu Suvezen este inevitabilă, trebuie evaluate cu atenție beneficiile și riscurile tratamentului concomitent și ajustarea dozei de rosuvastatină (vezi pct. 4.5).

Mod de administrare

Calea de administrare este orală. Suvezen poate fi administrat în orice moment al zilei, cu sau fără alimente. Comprimatul trebuie înghițit întreg, cu o cantitate suficientă de apă.

Asocieri contraindicate: Sofosbuvir/velpatasvir/voxilaprevir: Este contraindicată co-administrarea rosuvastatinei cu sofosbuvir/velpatasvir/voxilaprevir, așa cum a fost demonstrat în studiul privind interacțiunile clinice efectuat pe voluntari sănătoși, la care administrarea repetată de sofosbuvir/velpatasvir/voxilaprevir în doză unică zilnică a crescut expunerea la rosuvastatină de 7,4 ori (vezi Tabelul 1), care este asociată cu creșterea riscului de miopatie, inclusiv rabdomioliză (vezi pct. 4.3). Ledipasvir/sofosbuvir: Co-administrarea de rosuvastatină cu ledipasvir/sofosbuvir poate crește semnificativ concentrația de rosuvastatină (creșterea de câteva ori a ASC) care este asociată cu creșterea riscului de miopatie, inclusiv rabdomioliză (vezi pct.4.3). Ciclosporină: Este contraindicată administrarea concomitentă de Suvezen și ciclosporină, din cauza rosuvastatinei (vezi pct. 4.3). În timpul tratamentului concomitent cu rosuvastatină şi ciclosporină, valorile ariei de sub curba concentrației plasmatice (ASC) pentru rosuvastatină au fost, în medie, de 7 ori mai mari decât cele observate la voluntarii sănătoşi (vezi Tabelul 1). Administrarea concomitentă nu a influențat concentrațiile plasmatice de ciclosporină. Într-un studiu efectuat la opt pacienţi cu transplant renal, cu clearance al creatininei >50 ml/min, trataţi cu doză stabilă de ciclosporină, administrarea concomitentă a unei singure doze de 10 mg ezetimib a dus la creşterea de 3,4 ori (valori cuprinse între 2,3 și 7,9 ori) a ASC medii a ezetimibului, faţă de o populaţie de control sănătoasă dintr-un alt studiu (n=17), la care s-a administrat ezetimib în monoterapie. Într-un alt studiu, un pacient cu transplant renal, cu insuficienţă renală severă, tratat concomitent cu ciclosporină şi alte medicamente, a prezentat o expunere la ezetimib total de 12 ori mai mare, comparativ cu grupul de control corespunzător, la care s-a administrat ezetimib în monoterapie. Într-un studiu încrucişat cu două faze, efectuat la doisprezece subiecţi sănătoşi, administrarea zilnică a 20 mg ezetimib pentru o perioadă de 8 zile concomitent cu o doză unică de 100 mg ciclosporină administrată în ziua a 7-a a dus la o creştere medie de 15% a ASC a ciclosporinei (cu un interval al valorilor cuprins între scăderi de 10% şi creşteri de 51%), comparativ cu administrarea în monoterapie a unei doze unice de 100 mg ciclosporină. La pacienţii cu transplant renal, nu a fost iniţiat niciun studiu controlat care să urmărească efectul expunerii la administrarea concomitentă de ezetimib şi ciclosporină. Asocieri nerecomandate: Fibrați și alte medicamente hipolipemiante: La pacienţii cărora li se administrează fenofibrat în asociere cu ezetimib, medicii trebuie să cunoască riscul posibil de colelitiază şi afectare a veziculei biliare (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.8). Dacă la un pacient căruia i se administrează ezetimib în asociere cu fenofibrat este suspectată colelitiaza, sunt indicate investigaţii la nivelul veziculei biliare, iar acest tratament trebuie întrerupt (vezi pct. 4.8). Administrarea concomitentă de fenofibrat sau de gemfibrozil a dus la o uşoară creştere a concentraţiilor plasmatice de ezetimib total (aproximativ de 1,5 şi, respectiv, de 1,7 ori). Nu a fost studiată administrarea de ezetimib în asociere cu alţi fibraţi. Fibraţii pot duce la creşterea excreţiei de colesterol în bilă, ceea ce duce la apariţia colelitiazei. În studiile efectuate la animale, ezetimibul a dus uneori la creşterea cantităţii de colesterol în lichidul biliar din vezicula biliară, dar nu la toate speciile (vezi pct. 5.3). Nu poate fi exclus riscul litogen asociat cu utilizarea terapeutică de ezetimib. Administrarea concomitentă de rosuvastatină şi gemfibrozil a determinat o dublare a Cmax şi ASC pentru rosuvastatină (vezi pct. 4.4). Pe baza datelor obţinute din studii de interacţiune specifice, nu sunt de aşteptat interacţiuni farmacocinetice relevante cu fenofibratul; cu toate acestea, este posibilă o interacţiune farmacodinamică. Gemfibrozilul, fenofibratul, alţi fibraţi şi niacina (acid nicotinic) în doze hipolipemiante (≥ 1 g pe zi) cresc riscul de miopatie în cazul administrării concomitente cu inhibitorii de HMG-CoA reductază, probabil din cauză că aceştia pot produce miopatie şi în cazul administrării în monoterapie. Este contraindicată administrarea dozei de 40 mg/10 mg în asociere cu un fibrat (vezi pct. 4.3 și 4.4). Inhibitori de protează: Cu toate că nu se cunoaşte mecanismul exact al interacţiunilor, utilizarea concomitentă a inhibitorilor de protează poate determina o creştere semnificativă a expunerii la rosuvastatină (vezi Tabelul 1). Într-un studiu de farmacocinetică, administrarea concomitentă a 10 mg rosuvastatină și a unui medicament cu combinația în doză fixă cu doi inhibitori de protează (300 mg atazanavir/100 mg ritonavir) la voluntari sănătoși a fost asociată cu o creștere de aproximativ trei ori a ASC pentru rosuvastatină și, respectiv, de aproximativ șapte ori pentru Cmax. Utilizarea concomitentă a rosuvastatinei cu unele combinaţii de inhibitori de protează poate fi luată în considerare după o analiză atentă a ajustărilor dozelor pe baza creşterii preconizate a expunerii la rosuvastatină (vezi pct. 4.2, 4.4 și 4.5 Tabelul 1). Inhibitori ai proteinelor transportoare: Rosuvastatina este un substrat pentru anumite proteine transportoare, incluzând transportorul de captare hepatică OATP1B1 și transportorul de eflux BCRP. Administrarea concomitentă de rosuvastatină și alte medicamente care sunt inhibitori ai acestor proteine transportor poate determina creșterea concentrațiilor plasmatice de rosuvastatină și un risc crescut de miopatie (vezi pct. 4.2, 4.4 și 4.5 Tabelul 1). Acid fusidic: Riscul de miopatie, inclusiv rabdomioliză, poate fi crescut atunci când se administrează concomitent acid fusidic pe cale sistemică cu statine. Mecanismul acestei interacțiuni (fie farmacodinamic, fie farmacocinetic, sau ambele) nu este încă cunoscut. Au existat raportări de rabdomioliză (inclusiv unele cazuri de deces), la pacienți cărora li s-a administrat acid fusidic concomitent cu statine. Dacă tratamentul cu acid fusidic administrat pe cale sistemică este necesar, tratamentul cu rosuvastatină trebuie întrerupt pe toată durata tratamentului cu acid fusidic. Vezi, de asemenea, pct. 4.4. Alte interacțiuni: Enzimele citocromului P450: rezultatele studiilor in vitro şi in vivo indică faptul că rosuvastatina nu este nici inhibitor, nici inductor al izoenzimelor citocromului P450. În plus, rosuvastatina este un substrat slab pentru aceste izoenzime. Prin urmare, nu sunt de aşteptat interacţiuni medicamentoase care să rezultate din metabolizarea mediată de citocromul P450. Nu au fost observate interacţiuni relevante clinic între rosuvastatină şi fluconazol (inhibitor al izoenzimelor CYP2C9 şi CYP3A4) sau ketoconazol (inhibitor al izoenzimelor CYP2A6 şi CYP3A4). În studiile preclinice, s-a demonstrat că ezetimibul nu are efect inductor asupra enzimelor citocromului P450, implicate în procesul de metabolizare a medicamentelor. Nu au fost observate interacţiuni farmacocinetice semnificative clinic între ezetimib şi alte medicamente cunoscute ca fiind metabolizate prin intermediul citocromilor P450 1A2, 2D6, 2C8, 2C9 şi 3A4 sau N-acetiltransferazei. Antiacide: Administrarea concomitentă de antiacide a scăzut viteza absorbţiei de ezetimib, dar nu a avut niciun efect asupra biodisponibilităţii acestuia. Această viteză de absorbţie scăzută nu este considerată semnificativă clinic. Administrarea rosuvastatinei concomitent cu o suspensie antiacidă conţinând hidroxid de aluminiu şi magneziu a determinat o reducere de aproximativ 50% a concentraţiei plasmatice de rosuvastatină. Acest efect a fost ameliorat atunci când antiacidul a fost administrat la 2 ore după rosuvastatină. Nu a fost studiată relevanţa clinică a acestei interacţiuni. Colestiramină: administrarea concomitentă de colestiramină a redus valorile medii ale ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) pentru ezetimibul total (ezetimib+ezetimib glucuronoconjugat) cu aproximativ 55%. Reducerea incrementală a concentraţiilor plasmatice ale lipoproteinelor cu densitate mică ce conţin colesterol (LDL-C) indusă de administrarea concomitentă de ezetimib şi colestiramină poate fi mai scăzută din cauza acestei interacţiuni (vezi pct. 4.2). Anticoagulante, antagoniști ai vitaminei K: Într-un studiu efectuat la doisprezece bărbaţi adulţi sănătoşi, administrarea concomitentă de ezetimib (10 mg o dată pe zi) nu a avut efect semnificativ asupra biodisponibilităţii warfarinei sau asupra timpului de protrombină. Cu toate acestea, în cadrul experienţei de după punerea pe piaţă, la pacienţii care au utilizat ezetimib concomitent cu warfarină sau fluindionă au fost raportate creşteri ale INR. Dacă Suvezen este administrat concomitent cu warfarină, alt anticoagulant cumarinic, sau fluindionă, trebuie monitorizată adecvat valoarea INR (vezi pct. 4.4). Similar altor inhibitori ai HMG-CoA reductazei, iniţierea tratamentului sau creşterea treptată a dozei de rosuvastatină la pacienţi trataţi concomitent cu antagonişti de vitamina K (de exemplu warfarină sau alte anticoagulante cumarinice) poate determina creşterea Raportului Internaţional Normalizat (International Normalised Ratio - INR). Întreruperea sau reducerea treptată a dozei de rosuvastatină poate determina scăderea INR. În aceste situaţii, este necesară monitorizarea corespunzătoare a INR. Clopidogrel: S-a demonstrat că, clopidogrel crește expunerea la rosuvastatină la pacienți, de 2 ori (ASC) și de 3 ori (Cmax) după administrarea unei doze de 300 mg clopidogrel, și de 1,4 ori (ASC) fără efect asupra Cmax după administrarea repetată a unei doze de 75 mg clopidogrel. Ticagrelor: Ticagrelor poate afecta excreția renală a rosuvastatinei, crescând riscul de acumulare a rosuvastatinei. Deşi mecanismul exact nu este cunoscut, în unele cazuri, utilizarea concomitentă de ticagrelor și rosuvastatină a dus la scăderea funcției renale, creșterea nivelului CPK și rabdomioliză. Eritromicină: administrarea concomitentă de rosuvastatină şi eritromicină a determinat o reducere cu 20% a ASC(0-t) şi cu 30% a Cmax ale rosuvastatinei. Această interacţiune poate fi determinată de creşterea motilității intestinale determinate de eritromicină. Contraceptive orale/terapie de substituție hormonală (TSH): administrarea concomitentă de rosuvastatină şi un contraceptiv oral a determinat creşterea ASC a etinil-estradiolului şi norgestrelului cu 26% şi, respectiv, cu 34%. Aceste concentrații plasmatice crescute trebuie luate în considerare atunci când se stabiliesc dozele de contraceptive orale. Nu sunt disponibile date farmacocinetice pentru pacientele care utilizează rosuvastatină concomitent cu TSH şi, din acest motiv, nu poate fi exclus un efect similar. Cu toate acestea, această administrare concomitentă a fost utilizată extensiv în studii clinice şi a fost bine tolerată. În studiile clinice privind interacţiunile, ezetimibul nu a avut niciun efect asupra farmacocineticii contraceptivelor orale (etinilestradiol şi levonorgestrel). Alte medicamente:pe baza datelor din studii de interacţiune specifice, nu este aşteptată nicio interacţiune semnificativă clinic cu digoxina. În studiile clinice privind interacţiunile, ezetimibul nu a avut niciun efect asupra farmacocineticii dapsonei, dextrometorfanului, digoxinei, glipizidei, tolbutamidei sau midazolamului, atunci când a fost administrat concomitent cu acestea. Cimetidina administrată concomitent cu ezetimib nu a avut efect asupra biodisponibilităţii ezetimibului. Rosuvastatină/ezetimib: Utilizarea concomitentă de 10 mg rosuvastatină și 10 mg ezetimib a dus la o creștere de 1,2 ori a ASC a rosuvastatinei la subiecții cu hipercolesterolemie (Tabelul 1). Nu poate fi exclusă o interacțiune farmacodinamică, în ceea ce privește reacțiile adverse, între rosuvastatină și ezetimib (vezi pct. 4.4). Interacțiuni care impun ajustarea dozelor de rosuvastatină (vezi, de asemenea, Tabelul 1): În cazul în care este necesar să se administreze concomitent rosuvastatină cu alte medicamente cu efect cunoscut de creştere a expunerii la rosuvastatină, dozele de rosuvastatină trebuie ajustate. Se începe cu o doză zilnică de rosuvastatină de 5 mg dacă creșterea așteptată a expunerii (ASC) este de aproximativ

2 ori sau mai mare. Doza zilnică maximă de rosuvastatină trebuie ajustată astfel încât expunerea

aşteptată la rosuvastatină să nu depăşească pe aceea pentru o doză zilnică de rosuvastatină de 40 mg, utilizată fără alte medicamente cu care să interacţioneze, de exemplu, o doză de 20 mg de rosuvastatină cu gemfibrozil (o creştere de 1,9 ori) şi o doză de 10 mg de rosuvastatină cu o combinaţie de ritonavir/atazanavir (o creştere de 3,1 ori). Tabelul 1 Efectul administrării concomitente a medicamentelor asupra expunerii la rosuvastatină (ASC; în ordine descrescătoare) conform studiilor clinice publicate Schema de tratament a medicamentului cu care interacționează Schema de tratament cu rosuvastatină Modificarea a ASC a rosuvastatinei* Sofosbuvir/velpatasvir/voxilaprevir (400 mg-100 mg-100 mg) + Voxilaprevir (100 mg) o dată pe zi, timp de 15 zile

10 mg, doză unică ↑ de 7,4 ori

Ciclosporină de la 75 mg de două ori pe zi la 200 mg de două ori pe zi, 6 luni

10 mg o dată pe zi, 10 zile ↑ de 7,1 ori

Darolutamidă de la 600 mg, 5 zile 5 mg, doză unică ↑ de 5,2 ori Regorafenib 160 mg, o data pe zi, 14 zile 5 mg doză unică ↑ de 3,8 ori Atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg o dată pe zi, 8 zile

10 mg, doză unică ↑ de 3,1 ori

Velpatasvir 100 mg o dată pe zi 10 mg, doză unică ↑ de 2,7 ori Ombitasvir 25 mg/paritaprevir 150 mg/ritonavir 100 mg o dată pe zi/ dasabuvir 400 mg de două ori pe zi, 14 zile

5 mg, doză unică ↑ de 2,6 ori

Grazoprevir 200 mg/ elbasvir 50 mg o dată pe zi, 11 zile

10 mg, doză unică ↑ de 2,3 ori

Glecaprevir 400 mg/ pibrentasvir 120 mg o data pe zi, 7 zile

5 mg o dată pe zi, 7 zile ↑ de 2,2 ori

Lopinavir 400 mg/ritonavir 100 mg de două ori pe zi, 17 zile

20 mg o dată pe zi, 7 zile ↑ de 2,1 ori

Clopidogrel 300 mg doză de încărcare, urmată de 75 mg la 24 ore

20 mg, doză unică ↑ de 2 ori

Clopidogrel 300 mg doză de încărcare, urmată de 75 mg o dată pe zi, 7 zile

40 mg o dată pe zi ↑ de 2 ori,

↑ de 1,4 ori Gemfibrozil 600 mg de două ori pe zi, 7 zile 80 mg, doză unică ↑ de 1,9 ori Eltrombopag 75 mg o data pe zi, 5 zile 10 mg, doză unică ↑ de 1,6 ori Darunavir 600 mg/ritonavir 100 mg de două ori pe zi, 7 zile

10 mg o dată pe zi, 7 zile ↑ de 1,5 ori

Tipranavir 500 mg/ritonavir 200 mg de două ori pe zi, 11 zile

10 mg, doză unică ↑ de 1,4 ori

Dronedaronă 400 mg de două ori pe zi Nu este diponibilă ↑ de 1,4 ori Itraconazol 200 mg o dată pe zi, 5 zile 10 mg, doză unică ** ↑ de 1,4 ori Ezetimib 10 mg o dată pe zi, 14 zile 10 mg, o dată pe zi, 14 zile ** ↑ de 1,2 ori Fosamprenavir 700 mg/ritonavir 100 mg de două ori pe zi, 8 zile

10 mg, doză unică ↔

Aleglitazar 0,3 mg, 7 zile 40 mg, 7 zile ↔ Silimarină 140 mg de trei ori pe zi, 5 zile 10 mg, doză unică ↔ Fenofibrat 67 mg de trei ori pe zi, 7 zile 10 mg, 7 zile ↔ Rifampicină 450 mg o dată pe zi, 7 zile 20 mg, doză unică ↔ Ketoconazol 200 mg de două ori pe zi, 7 zile 80 mg, doză unică ↔ Fluconazol 200 mg o dată pe zi, 11 zile 80 mg, doză unică ↔ Eritromicină 500 mg de patru ori pe zi, 7 zile 80 mg, doză unică ↓ de 20% Baicalin 50 mg de trei ori pe zi, 14 zile 20 mg, doză unică ↓ de 47% *Datele exprimate ca modificare de x -ori reprezintă un raport simplu între valorile obţinute în cazul administrării concomitente şi valorile obţinute în cazul administrării rosuvastatinei în monoterapie. Datele prezentate ca procent reprezintă diferența procentuală raportată la rosuvastatina administrată în monoterapie. Creşterea este indicată prin "↑", nicio schimbare este indicată prin "↔", scăderea este indicată prin "↓". **Au fost efectuate mai multe studii de interacţiune cu doze diferite de rosuvastatină; tabelul prezintă raportul cel mai semnificativ.

Suvezen este contraindicat în timpul sarcinii și alăptării (vezi pct. 4.3). Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să utilizeze măsuri contraceptive eficace. Sarcina Nu sunt disponibile date clinice referitoare la utilizarea ezetimibului în timpul sarcinii. Studiile la animale referitoare la utilizarea ezetimibului în monoterapie nu au adus dovezi asupra unor efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra sarcinii, a dezvoltării embrio-fetale, a naşterii sau a dezvoltării postnatale (vezi pct. 5.3). Deoarece colesterolul şi alţi produşi ai biosintezei colesterolului sunt esenţiali pentru dezvoltarea fătului, riscul potenţial al inhibării HMG-CoA reductazei depăşeşte avantajul tratamentului în timpul sarcinii. Studiile la animale au furnizat dovezi limitate de toxicitate asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). În cazul în care o pacientă rămâne gravidă în timpul utilizării Suvezen, tratamentul trebuie întrerupt imediat. Alăptarea Studiile la şobolan au arătat că ezetimibul este excretat în laptele matern. Nu este cunoscut dacă ezetimibul este excretat în laptele matern la om. Rosuvastatina se excretă în laptele femelelor de şobolan. Nu există date referitoare la excreţia în laptele uman (vezi pct. 4.3). Fertilitatea Nu sunt disponibile date din studiile clinice legate de efectele ezetimibului sau ale rosuvastatinei asupra fertilității la om. Ezetimibul nu a avut niciun efect asupra fertilității șobolanilor masculi sau femele; rosuvastatina la doze mai mari a demonstrat toxicitate testiculară la maimuțe și câini (vezi pct.5.3).