RCP · SUMETROLIM 400 mg/80 mg

Doze

Copii și adolescenți

Doza recomandată este de 6 mg trimetoprim şi 30 mg sulfametoxazol/kg corp divizată în 2 doze. Pentru copii cu vârsta sub 6 ani este recomandată administrarea Sumetrolim suspensie.

Doza recomandată pentru copii cu vârsta între 6-12 ani este de ¾-1comprimat x 2 ori pe zi.

Adulţi și copii cu vârsta peste 12 ani: doza recomandată iniţială este de 2 comprimate x 2 ori pe zi după mese (dimineaţa şi seara) administrate cu o cantitate suficientă de lichid.

Doze mai mari sunt recomandate numai în cazuri severe: 3 comprimate x 2 ori pe zi.

Doza de întreţinere este de 1 comprimat x 2 ori pe zi pe o perioadă de 14 zile sau mai mult.

Durata tratamentului: în infecţii acute (exceptând gonoreea), tratamentul este de minimum 5 zile, sau o altă alternativă este aceea de a continua tratamentul 2 zile după dispariţia simptomelor. Dacă după 7 zile de tratament nu se observă nicio ameliorare clinică evidentă, tratamentul trebuie reevaluat. Tratamentul cistitelor acute necomplicate la femei este de 3 zile, în timp ce la copii pentru acelaşi diagnostic durata tratamentului este de 5-7 zile.

În bruceloză acută durata tratamentului trebuie să fie de cel puţin 4 săptămâni.

Nocardioză: nu există un consens privind cel mai adecvat dozaj. În general pentru adulţi se administrează 6-8 comprimate pe zi timp de 3 luni.

Toxoplasmoză: nu există un consens privind cel mai adecvat dozaj pentru tratamentul sau profilaxia acestei infecţii. Decizia de stabilire a dozajului trebuie bazată pe experienţa clinică. Cu toate acestea, se consideră că poate fi adecvat dozajul propus pentru profilaxia pneumoniei cu Pneumocystis carinii. În gonoreea necomplicată durata tratamentului este de 1 zi cu 5 comprimate de 2 ori pe zi (dimineaţa şi seara) sau 4 comprimate de 2 ori pe zi timp de 2 zile.

În pneumonia cu pneumocystis carinii doza recomandată este de 20 mg/kgc trimetoprim şi 100 mg/kgc sulfametoxazol (15-16 comprimate) divizată în 2 sau mai multe doze şi cu o durată de 14-21 zile. Scopul este de a obţine un maxim al concentraţiei plasmatice egal sau mai mare de 5 μg/ml. Pentru profilaxia infecţiilor cauzate de Pneumocystis carinii doza recomandată în perioada de creştere a riscului infecţiei la adulţi este de 2 comprimate pe zi, sau 2 comprimate la 2 zile sau 2 comprimate x 2 ori pe zi la fiecare 2 zile.

Pentru tratamentul profilactic la copii doza este stabilită în funcţie de vârstă şi de greutatea corporală şi este administrată fie sub formă de doză unică pe zi de trei ori pe săptămână în zile consecutive, fie divizat în 2 doze pe zi 7 zile pe săptămână, fie de 3 ori pe săptămână în zile alternative, sau de 3 ori pe săptămână în zile consecutive. Acest dozaj este corespunzător administrării de aproximativ 150 mg/m²/zi trimetoprim și 750 mg/m²/zi sulfametoxazol.

Doza maximă zilnică în această indicaţie este de 320 mg trimetoprim şi respectiv 1600 mg sulfametoxazol.

Doze recomandate la categorii speciale de pacienţi

În cazul pacienţilor cu insuficienţă renală dozele pentru adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani trebuie ajustate aşa cum rezultă din tabelul de mai jos (nu există informaţii privind dozele la copii cu vârsta sub 12 ani):

Se recomandă măsurarea concentraţiei plasmatice a sulfametoxazolului la interval de 2-3 zile pe probe prelevate la 12 ore după administrarea Sumetrolim. Dacă concentraţia totală de sulfametoxazol depăşeşte 150 μg/ml, tratamentul trebuie întrerupt până la o concentraţie plasmatică de 120 μg/ml.

În cazul pacienţilor care efectuează ședințe de hemodializă doza este de 50% din doza administrată înainte de hemodializă. După aceasta poate fi administrată şi cealaltă jumătate din doză. Hemodializa durează 4 ore timp în care 44% din trimetoprim şi 57% din sulfametoxazol este eliminat. Tratamentul cu Sumetrolim nu trebuie administrat în zilele în care nu se face hemodializă.

La vârstnici tratamentul cu Sumetrolim necesită precauţie deoarece frecvenţa şi intensitatea reacţiilor adverse este mai mare mai ales în cazul insuficienţei renale sau hepatice sau a altor tratamente asociate (vezi pct. 4.4).

Mod de administrare

Administrare orală.

Având în vedere structura chimică, derivații de sulfonamidă prezintă similaritate chimică cu agenţii care determină formarea guşei, cu diureticele (acetazolamida, tiazidele) şi cu hipoglicemiantele orale. Există posibilitatea unei hipersensibilități încrucişate cu aceste substanţe. Creșterea diurezei induse și/sau a hipoglicemiei pot să apară rareori la pacienţii trataţi cu sulfonamide (vezi pct. 4.4). Pacienţii vârstnici sub tratament cu medicamente diuretice, mai ales cei care utilizează tiazide, sunt mai susceptibili la trombocitopenie cu sau fără purpură (vezi pct. 4.4). Sulfonamidele cresc efectul anticoagulantelor orale (de tip cumarinic) prin inhibarea stereoselectivă a metabolismului acestora. In vitro, sulfametoxazolul poate deplasa warfarina de pe situsurile de legare cu albumina plasmatică. De aceea pacienţii trebuie monitorizaţi frecvent din punct de vedere al timpului de protrombină și, dacă este necesar, doza de anticoagulant trebuie ajustată la pacienții care utilizează tratament cu anticoagulante orale. În cazul administrării Sumetrolim concomitent cu fenitoina, timpul de înjumătăţire al acesteia creşte cu 39% în timp ce clearance-ul scade cu 27% ceea ce favorizează creşterea toxicităţii fenitoinei. De aceea se recomandă monitorizarea atentă a simptomelor clinice și nivelul plasmatic al fenitoinei în cazul administrării concomitente a celor două medicamente. Prin scăderea capacității de legare de proteinele plasmatice și afectarea transportului renal, sulfonamidele cresc concentraţia plasmatică a metotrexatului și riscul toxicității metotrexatului. Administrarea de acid folic poate determina scăderea riscului reacțiilor adverse hematopoietice. Trimetoprimul interferă cu dozarea plasmatică a metotrexatului în cazul metodei care utilizează dihidrofolat reductaza. Administrarea concomitentă de rifampicină şi Sumetrolim conduce la o scădere a timpului de înjumătăţire plasmatică al trimetoprimului după o perioadă de o săptămână. Acest lucru nu are o semnificaţie clinică. În cazul administrării concomitente cu ciclosporina la pacienţii cu transplant renal poate să apară o nefrotoxicitate tranzitorie. Concentraţia serică a digoxinei poate să crească mai ales la pacienţii vârstnici atunci când este administrată concomitent cu Sumetrolim. De aceea este necesară monitorizarea concentrației plasmatice a digoxinei. Indometacinul sau alte antiinflamatoare nesteroidiene pot să crească concentraţia plasmatică a sulfonamidei. În cazuri rare a fost raportată anemie megaloblastică la pacienţii la care s-a administrat concomitent Sumetrolim și pirimetamină în doze mai mari de 25 mg în tratamentul profilactic al malariei. Acţiunea antidepresivelor triciclice este diminuată de Sumetrolim. Ca şi în cazul altor sulfonamide Sumetrolim poate potenţa acţiunea hipoglicemiantă a antidiabeticelor orale de tip sulfoniluree, de aceea se recomandă monitorizarea nivelului glucozei în sânge în cazul tratamentului cu Sumetrolim. Administrarea concomitentă a trimetoprimului şi a unor substanțe (cum sunt amantadina și procainamida) care sunt produşi cationici la pH-ul fiziologic, şi care sunt parţial eliminaţi prin secreţie tubulară, poate conduce la creşterea concentraţiei plasmatice a acestora datorită inhibiţiei competitive a secreției tubulare. În unele situaţii, administrarea concomitentă cu zidovudina poate creşte riscul reacţiilor adverse hematologice determinate de Sumetrolim. Dacă este necesară administrarea concomitentă trebuie luată în considerare monitorizarea parametrilor hematologici. Administrarea trimetoprim/sulfametoxazol poate determina creşterea expunerii la lamivudină cu 40% datorită trimetoprimului. Lamivudina nu influenţează efectul farmacocinetic al trimetoprimului sau al sulfametoxazolului. Este necesară precauție la pacienții care utilizează alte medicamente care pot determina hiperkaliemie. Teste de laborator: Trimetoprimul poate interfera cu testele de măsurare a concentraţiei metotrexatului dacă metoda utilizată este cea cu dihidrofolat reductaza pentru legarea competitivă de proteinele plasmatice. Sumetrolim interferă cu determinarea cantitativă a creatininei prin metoda care are la bază reacţia Jaffe alcalin picrat. Interferența poate crește valorile testului cu 10%. Copii și adolescenți Au fost efectuate studii privind interacţiunile numai la adulţi.

Sarcina a) Date preclinice Administrarea trimetoprimului şi sulfametoxazolului în doze mai mari decât cele terapeutice a fost asociată cu apariţia unor anomalii fetale la şobolan (gura de lup), similare cu cele apărute în urma utilizării de antagonişti ai acidului folic. Efectele trimetoprimului au fost anulate la administrarea de acid folic. Creşterea pierderii în greutate a fetuşilor a fost observată după administrarea de doze mari de trimetoprim la iepure. b) Studii clinice Nu sunt date suficiente privind siguranţa administrării Sumetrolim pe timpul perioadei de sarcină. Sumetrolim traversează bariera placentară. Având în vedere că ambele componente ale medicamentului afectează metabolismul acidului folic (studii clinice de caz au arătat că ambele substanţe sunt implicate în expunerea la antagoniştii acidului folic şi a defectelor la naştere), administrarea Sumetrolim trebuie evitată pe toată perioada de sarcină cu excepţia situaţiilor în care beneficiile sunt superioare riscurilor fetale posibile. Trebuie luată în considerare administrarea suplimentară de acid folic dacă este necesară administrarea de Sumetrolim. Administrarea medicamentului în al treilea trimestru de sarcină creşte riscul dezvoltării unui icter prelungit la nou născut (vezi pct. 4.3). Sulfametoxazolul competiţionează cu bilirubina în ceea ce priveşte legarea de albumina plasmatică. Administrarea Sumetrolim la mame în perioada premergătoare naşterii poate fi un risc de precipitare sau exacerbare a unei hiperbilirubinemii la nou-născuţi, asociată cu un risc teoretic de apariţie a icterului prelungit deoarece la nou-născut prezenţa medicamentului datorată administrării maternale, persistă timp de câteva zile (vezi pct. 4.3). Acest risc teoretic este relevant mai ales la copii cu risc crescut de hiperbilirubinemie, ca şi la prematuri sau cei cu deficienţă de glucozo-6 fosfat dehidrogenază. Efectele medicamentului asupra metabolismului acidului folic determină evaluarea cu multă responsabilitate a balanţei beneficiu matern/risc fetal. Administrarea medicamentului în al treilea trimestru de sarcină creşte riscul dezvoltării unui icter puternic la nou născut. Alăptarea Ambele substanțe din Sumetrolim sunt excretate în laptele matern. Dacă tratamentul este neapărat necesar pe timpul perioadei de alăptare mama trebuie sfătuită să întrerupă alăptarea pe timpul tratamentului şi trei zile după sfârşitul acestuia, în această perioadă fiind recomandată alimentarea alternativă a nou născutului (vezi pct. 4.3).