RCP · SULIQUA 100 unitati/ml+33 micrograme/ml

Suliqua este disponibil sub formă de două stilouri injectoare (pen-uri) preumplute, care oferă diferite opţiuni de administrare, adică stiloul injector (pen-ul) Suliqua (10-40), respectiv stiloul injector (penul) Suliqua (30-60). Diferenţierea între concentraţiile stilourilor injectoare (pen-urilor) se bazează pe intervalul de doze al stiloului injector (pen-ului).

• Suliqua 100 unităţi/ml + 50 micrograme/ml stilou injector (pen) preumplut eliberează doze în trepte cuprinse între insulină glargin, în combinaţie cu lixisenatidă10 şi 40 unităţi 5-20 µg (stiloul injector (pen-ul) Suliqua (10-40)).

• Suliqua 100 unităţi/ml + 33 micrograme/ml stilou injector (pen) preumplut eliberează doze în trepte cuprinse între 30 şi 60 unităţi insulină glargin, în combinaţie cu 10-20 µg lixisenatidă (stiloul injector (pen-ul) Suliqua (30-60)).

Pentru a evita erorile de medicaţie, medicul prescriptor trebuie să se asigure că sunt menţionate în prescripţie concentraţia corectă şi numărul corect de trepte de dozare (vezi pct. 4.4).

Doze

Doza trebuie stabilită în mod individual, pe baza răspunsului clinic, şi se ajustează treptat, în funcţie de necesarul de insulină al pacientului. Doza de lixisenatidă este crescută sau scăzută odată cu doza de insulină glargin şi depinde, de asemenea, de care dintre stilourile injectoare (pen-uri) se utilizează.

Doza iniţială

Tratamentul cu insulina bazală sau cu agonistul receptorului pentru peptidul 1 asemănător glucagonului (glucagon like peptide-1 (GLP-1)) sau cu un medicament antidiabetic oral, altul decât metformina și inhibitorii SGLT-2, trebuie întrerupt înainte de iniţierea administrării de Suliqua.

Doza iniţială de Suliqua se bazează pe tratamentul antidiabetic anterior şi pe recomandarea de a nu depăşi doza iniţială recomandată pentru lixisenatidă de 10 µg:

* Unităţi insulină glargin (100 unităţi/ml)/µg lixisenatidă

Pacienţii cu doze mai mici de 20 unităţi de insulină glargin pot fi consideraţi ca fiind pacienţi netrataţi anterior cu insulină.

** Dacă se utilizează o insulină bazală diferită:

• Pentru insulina bazală administrată de două ori pe zi sau pentru insulina glargin (300 unităţi/ml), doza totală zilnică utilizată anterior trebuie scăzută cu 20% pentru a selecta doza iniţială de Suliqua.

• Pentru orice altă insulină bazală, trebuie aplicată aceeaşi regulă ca în cazul insulinei glargin (100 unităţi/ml).

Doza zilnică maximă este de 60 unităţi de insulină glargin şi 20 µg lixisenatidă, ceea ce corespunde la 60 trepte de dozare.

Suliqua trebuie injectat o dată pe zi, în ora de dinaintea unei mese. Este preferabil ca injecţia să fie efectuată în fiecare zi înainte de aceeaşi masă, după ce a fost aleasă cea mai convenabilă masă. Ajustarea dozei

Doza de Suliqua se stabileşte în conformitate cu necesarul de insulină al fiecărui pacient în parte. Se recomandă să se optimizeze controlul glicemic prin ajustarea dozei pe baza glicemiei în condiţii de repaus alimentar (vezi pct. 5.1).

Se recomandă monitorizarea atentă a glicemiei în timpul stabilirii dozei şi în săptămânile ulterioare.

• Dacă pacientul începe administrarea cu stiloul injector (pen-ul) Suliqua (10-40), doza poate fi ajustată până la 40 trepte de dozare cu acest stilou injector (pen).

• Pentru doze >40 trepte de dozare/zi, ajustarea dozei trebuie continuată cu stiloul injector (pen-ul) Suliqua (30-60).

• Dacă pacientul începe administrarea cu stiloul injector (pen-ul) Suliqua (30-60), doza poate fi ajustată până la 60 trepte de dozare cu acest stilou injector (pen).

• Pentru doze totale zilnice >60 trepte de dozare/zi, nu trebuie utilizat Suliqua.

Ajustarea dozei şi a orei de administrare a Suliqua trebuie efectuată de către pacienţi numai sub supraveghere medicală, cu monitorizare adecvată a glicemiei (vezi pct. 4.4).

Omiterea unei doze

În cazul omiterii unei doze de Suliqua, aceasta trebuie injectată în ora anterioară următoarei mese.

Grupe speciale de pacienţi

Vârstnici

Suliqua poate fi utilizat la pacienţii vârstnici. Doza trebuie ajustată în mod individual, pe baza monitorizării glicemiei. La vârstnici, deteriorarea progresivă a funcţiei renale poate duce la scăderea constantă a necesarului de insulină. Pentru lixisenatidă, nu este necesară ajustarea dozei în funcţie de vârstă. Experienţa terapeutică cu Suliqua la pacienţii cu vârsta ≥75 ani este limitată.

Insuficienţă renală

Suliqua nu este recomandat la pacienţii cu insuficienţă renală severă şi cu afecţiune renală în stadiu terminal, deoarece nu există suficientă experienţă terapeutică privind utilizarea lixisenatidei. Nu este necesară ajustarea dozei de lixisenatidă la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată. La pacienţii cu insuficienţă renală, necesarul de insulină poate fi diminuat ca urmare a scăderii metabolizării insulinei.

La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată, care utilizează Suliqua, pot fi necesare monitorizarea frecventă a glicemiei şi ajustarea dozei.

Insuficienţă hepatică

Nu este necesară ajustarea dozei de lixisenatidă la pacienţii cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 5.2). La pacienţii cu insuficienţă hepatică, necesarul de insulină poate fi diminuat, din cauza capacităţii diminuate de gluconeogeneză şi scăderii metabolizării insulinei. La pacienţii cu insuficienţă hepatică, pot fi necesare monitorizarea frecventă a glicemiei şi ajustarea dozei de Suliqua.

Copii şi adolescenţi

Suliqua nu prezintă utilizare relevantă la copii şi adolescenţi.

Mod de administrare

Suliqua trebuie injectat subcutanat, la nivel abdominal, deltoidian sau al coapsei.

Locurile de injectare trebuie alternate în cadrul aceleiaşi regiuni (abdomen, deltoid sau coapsă) de la o injecţie la alta, pentru a reduce riscul de lipodistrofie și de amiloidoză cutanată (vezi pct. 4.4 și 4.8).

Pacienţii trebuie instruiţi să utilizeze întotdeauna un ac nou. Reutilizarea acelor pentru stilourile injectoare (pen-urile) de insulină creşte riscul de înfundare a acelor, ceea ce poate provoca subdozaj sau supradozaj. În cazul înfundării acelor, pacienţii trebuie să urmeze instrucţiunile descrise în Instrucţiunile de utilizare care însoţesc prospectul din ambalaj (vezi pct. 6.6).

Suliqua nu trebuie extras cu seringa din cartuşul stiloului injector (pen-ului) preumplut, pentru a evita erorile de administrare şi un potenţial supradozaj (vezi pct. 4.4).

Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile cu Suliqua. Informaţiile prezentate mai jos se bazează pe studii cu fiecare componentă în parte. Interacţiuni farmacodinamice Mai multe substanţe influenţează metabolizarea glucozei şi pot necesita ajustarea dozei de Suliqua. Substanţele care pot potenţa efectul de scădere a glicemiei şi cresc susceptibilitatea la hipoglicemie includ medicamente antihiperglicemiante, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA), disopiramidă, fibraţi, fluoxetină, inhibitori ai monoaminooxidazei (MAO), pentoxifilină, propoxifen, salicilaţi şi sulfamide antibacteriene. Substanţele care pot reduce efectul de scădere a glicemiei includ corticosteroizii, danazolul, diazoxidul, diureticele, glucagonul, izoniazida, estrogenii şi progestativele, derivaţii de fenotiazină, somatropina, medicamentele simpatomimetice (de exemplu epinefrina [adrenalina], salbutamolul, terbutalina), hormonii tiroidieni, medicamentele antipsihotice atipice (de exemplu clozapina şi olanzapina) şi inhibitorii de protează. Blocantele beta-adrenergice, clonidina, sărurile de litiu sau alcoolul etilic pot fie să potenţeze, fie să diminueze efectul insulinei de scădere a glicemiei. Pentamidina poate determina hipoglicemie, care uneori poate fi urmată de hiperglicemie. În plus, sub influenţa medicamentelor simpatolitice, cum sunt blocantele beta-adrenergice, clonidina, guanetidina şi rezerpina, semnele reacţiei adrenergice compensatorii pot fi reduse sau absente. Interacţiuni farmacocinetice Lixisenatida este un peptid şi nu este metabolizată de către citocromul P450. În studii in vitro, lixisenatida nu a influenţat activitatea izoenzimelor citocromului P450 sau a transportorilor umani testaţi. Nu se cunosc interacţiuni farmacocinetice cu insulina glargin. Efectul golirii gastrice asupra medicamentelor administrate oral Întârzierea golirii gastrice, determinată de lixisenatidă, poate reduce viteza de absorbţie a medicamentelor administrate pe cale orală. Pacienţii trataţi cu medicamente care fie au un indice terapeutic îngust, fie necesită o supraveghere clinică atentă trebuie urmăriţi îndeaproape, în special în momentul iniţierii tratamentului cu lixisenatidă. Aceste medicamente trebuie administrate într-un mod standardizat faţă de momentul administrării lixisenatidei. Dacă astfel de medicamente trebuie administrate cu alimente, pacienţii trebuie sfătuiţi ca, dacă este posibil, să le utilizeze în timpul unei mese în care nu se administrează lixisenatida. Pentru medicamentele administrate pe cale orală, a căror eficacitate depinde, în mod special, de atingerea concentraţiilor prag, cum sunt antibioticele, pacienţii trebuie sfătuiţi să le administreze cu cel puţin 1 oră înainte de injecţia cu lixisenatidă sau la 4 ore după injecţia cu lixisenatidă. Formele farmaceutice gastrorezistente care conţin substanţe sensibile la digestia gastrică trebuie administrate cu 1 oră înainte de injecţia cu lixisenatidă sau la 4 ore după injecţia cu lixisenatidă. Paracetamol Paracetamolul a fost utilizat ca un medicament model pentru a evalua efectul lixisenatidei asupra golirii gastrice. După administrarea unei doze unice de paracetamol a 1000 mg, ASC şi t1/2 ale paracetamolului nu au fost modificate, indiferent de momentul administrării acestuia (înainte sau după injecţia cu lixisenatidă). Atunci când a fost administrat la 1 oră sau la 4 ore după o doză de 10 µg lixisenatidă, Cmax a paracetamolului a scăzut cu 29% şi, respectiv, cu 31%, iar tmax median a fost prelungit cu 2,0 ore şi, respectiv, 1,75 ore. În cazul dozei de întreţinere de 20 µg, sunt anticipate o prelungire suplimentară a tmax şi o scădere a Cmax ale paracetamolului. Nu au fost observate efecte asupra Cmax şi tmax ale paracetamolului atunci când paracetamolul a fost administrat cu 1 oră înaintea lixisenatidei. Pe baza acestor rezultate, nu este necesară ajustarea dozei de paracetamol, dar prelungirea tmax observată atunci când paracetamolul este administrat la 1-4 ore după lixisenatidă trebuie avută în vedere atunci când este necesară instalarea rapidă a acţiunii pentru eficacitate. Contraceptive orale După administrarea unei doze unice dintr-un medicament contraceptiv oral (etinilestradiol 0,03 mg/levonorgestrel 0,15 mg) cu 1 oră înainte de sau la 11 ore după administrarea a 10 µg lixisenatidă, valorile Cmax, ASC, t1/2 şi tmax ale etinilestradiolului şi levonorgestrelului nu au fost modificate. Administrarea contraceptivelor orale cu 1 oră înainte sau la 4 ore după administrarea lixisenatidei nu a influenţat ASC şi t1/2 ale etinilestradiolului şi levonorgestrelului, în timp ce Cmax a etinilestradiolului a scăzut cu 52% şi, respectiv, cu 39%, iar Cmax a levonorgestrelului a scăzut cu 46% şi, respectiv, cu 20% şi tmax median a fost prelungit cu 1 până la 3 ore. Reducerea Cmax are o relevanţă clinică limitată şi nu este necesară ajustarea dozei de contraceptive orale. Atorvastatină Atunci când au fost administrate în asociere lixisenatida în doză de 20 µg şi atorvastatina în doză de

40 mg, dimineaţa, timp de 6 zile, expunerea la atorvastatină nu a fost influenţată, în timp ce Cmax a

scăzut cu 31%, iar tmax a fost prelungit cu 3,25 ore. Nu a fost observată o astfel de creştere a tmax atunci când atorvastatina a fost administrată seara, iar lixisenatida dimineaţa, însă valorile ASC şi Cmax ale atorvastatinei au crescut cu 27% şi, respectiv, cu 66%. Aceste modificări nu sunt relevante clinic şi, prin urmare, nu este necesară ajustarea dozei de atorvastatină atunci când este administrată în asociere cu lixisenatidă. Warfarină şi alţi derivaţi cumarinici După administrarea warfarinei în doză de 25 mg în asociere cu doze repetate a câte 20 µg lixisenatidă, nu au existat efecte asupra valorilor ASC sau INR (International Normalized Ratio), în timp ce valoarea Cmax a scăzut cu 19%, iar tmax a fost prelungit cu 7 ore. Pe baza acestor rezultate, nu este necesară ajustarea dozei de warfarină atunci când este administrată în asociere cu lixisenatidă; cu toate acestea, la pacienţii trataţi cu warfarină şi/sau cu derivaţi cumarinici se recomandă monitorizarea frecventă a valorilor INR în momentul iniţierii sau finalizării tratamentului cu lixisenatidă. Digoxină După administrarea în asociere de lixisenatidă în doză de 20 µg şi digoxină în doză de 0,25 mg la starea de echilibru, ASC a digoxinei nu a fost influenţată. tmax al digoxinei a fost prelungit cu 1,5 ore, iar Cmax a scăzut cu 26%. Pe baza acestor rezultate, nu este necesară ajustarea dozei de digoxină atunci când este administrată în asociere cu lixisenatidă. Ramipril După administrarea în asociere de lixisenatidă în doză de 20 µg şi ramipril în doză de 5 mg timp de

6 zile, ASC a ramiprilului a crescut cu 21%, în timp ce Cmax a scăzut cu 63%. Valorile ASC şi Cmax ale

metabolitului activ (ramiprilat) nu au fost influenţate. tmax al ramiprilului şi al ramiprilatului au fost prelungiţi cu aproximativ 2,5 ore. Pe baza acestor rezultate, nu este necesară ajustarea dozei de ramipril atunci când este administrat în asociere cu lixisenatidă.

Femei aflate la vârsta fertilă Suliqua nu este recomandat la femeile aflate la vârsta fertilă care nu utilizează măsuri de contracepţie. Sarcina Nu sunt disponibile date clinice privind expunerea în timpul sarcinii în cazul utilizării Suliqua, insulinei glargin sau lixisenatidei, provenite din studii clinice controlate. Conform unui număr mare de date privind femeile gravide (peste 1000 de rezultate obţinute din sarcini) nu s-au evidenţiat efecte malformative sau efecte toxice feto/neo-natale ale insulinei glargin. Datele obţinute la animale nu indică efecte toxice asupra funcţiei de reproducere la administrarea insulinei glargin. Nu există date sau există date limitate provenite din utilizarea lixisenatidei la femeile gravide. Studiile efectuate cu lixisenatidă la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Suliqua nu este recomandat în timpul sarcinii şi la femei aflate la vârsta fertilă care nu utilizează măsuri de contracepţie. Alăptarea Nu se cunoaşte dacă insulina glargin sau lixisenatida se excretă în laptele uman. Nu poate fi exclus un risc pentru nou-născuți/sugari. Alăptarea trebuie întreruptă în timpul tratamentului cu Suliqua. Fertilitatea Studiile la animale efectuate cu lixisenatidă sau insulină glargin nu indică efecte dăunătoare directe asupra fertilităţii.