RCP · SULFAT DE ATROPINA EVOLAN 1 mg/ml

Sulfatul de atropină este administrat prin injectare subcutanată, intravenoasă sau intramusculară, lent, în funcţie de indicaţii. Trebuie administrat numai sub supraveghere medicală.

Medicaţie preanestezică

Adulţi: doza recomandată este de 1 mg sulfat de atropină (1 ml soluţie injectabilă), administrată subcutanat.

Copii cu vârsta cuprinsă între 30 luni şi 15 ani: doza recomandată este de 0,1-0,5 mg sulfat de atropină (0,1-0,5 ml soluţie injectabilă), administrată subcutanat.

Copii cu vârsta cuprinsă între 1 şi 30 luni: doza recomandată este de 0,1-0,3 mg sulfat de atropină (0,1-0,3 ml soluţie injectabilă), administrată subcutanat.

Afecţiuni cardiace

Adulţi: doza recomandată este de 0,5-1 mg sulfat de atropină (0,5-1 ml soluţie injectabilă), administrată intravenos, lent.

Pentru resuscitare cardio-respiratorie doza recomandată este de 0,5 mg sulfat de atropină (0,5 ml soluţie injectabilă), administrată intravenos, lent, repetat la intervale de 5 minute până când este atinsă frecvenţa cardiacă dorită.

Antispastic

Adulţi: doza recomandată este de 0,25-1 mg sulfat de atropină (0,25-1 ml soluţie injectabilă), administrată subcutanat la intervale de 6 ore, fără a depăşi doza zilnică maximă de 2 mg sulfat de atropină.

Copii cu vârsta peste 6 ani: doza recomandată este de 0,5 mg sulfat de atropină (0,5 ml soluţie injectabilă), administrată subcutanat în doză unică.

Copii cu vârsta cuprinsă între 2 şi 6 ani: doza recomandată este de 0,25 mg sulfat de atropină (0,25 ml soluţie injectabilă), administrată subcutanat în doză unică.

Antidot în intoxicaţii acute

Doza recomandată este de 2 mg sulfat de atropină (2 ml soluţie injectabilă) administrată intravenos în bolus, apoi câte 1 mg sulfat de atropină la intervale de jumătate de oră, până la inhibarea secreţiei bronşice.

Tratamentul concomitent cu alte medicamente cu efect anticolinergic, cum sunt: antidepresive triciclice, antihistaminice H1 sedative, antiparkinsoniene anticolinergice centrale, disopiramidă, chinidină, mequitazină şi neurolepticele fenotiazinice, determină sumarea efectelor nedorite de tip atropinic (cum sunt: retenţie urinară, constipaţie, xerostomie, etc.). Reducerea motilităţii gastro-intestinale determinată de atropină afectează absorbţia altor medicamente, cum sunt: metilxantina şi ketoconazolul. Atropina determinând xerostomie, împiedică dizolvarea medicamentelor cu administrarre sublinguală, cum sunt nitraţii, scăzându-le eficacitatea.

Studiile preclinice au evidenţiat efecte teratogene numai la o singură specie şi numai pentru doze foarte mari. Date obţinute de la un număr limitat de gravide cărora li s-a administrat atropină nu evidenţiază efecte teratogene sau fetotoxice. Cu toate acestea, pentru evaluarea consecinţelor utilizării medicamentului în timpul sarcinii sunt necesare studii suplimentare. Ca o măsură de precauţie, nu se recomandă administrarea atropinei în timpul sarcinii. Excreţia atropinei în laptele matern poate determina apariţia simptomelor supradozajului la sugar, în special simptome neurotoxice. În plus, medicamentul scade secreţia lactată. De aceea, în cazul în care utilizarea medicamentului este absolut necesară, se va întrerupe alăptarea.