RCP · SUGAMMADEX AGUETTANT 50 mg/ml

Doze Sugammadex trebuie administrat numai de către un medic anestezist sau sub supravegherea acestuia. Se recomandă utilizarea unei tehnici adecvate de monitorizare neuromusculară pentru evaluarea reversiei blocului neuromuscular (vezi pct. 4.4). Doza recomandată de sugammadex depinde de intensitatea blocului neuromuscular pentru care trebuie făcută reversia. Doza recomandată nu depinde de regimul de anestezie utilizat. Sugammadex poate fi utilizat pentru reversia diferitelor grade ale blocului neuromuscular indus de

1 rocuronium sau vecuronium.

Seringa preumplută de 100 mg/10 ml este mai potrivită pentru copii dar și pentru adulții care cântăresc mai puțin de 50 kg. În cazul dozelor mari sau a persoanelor care cântăresc mai mult de 50 kg sunt disponibile și alte forme de prezentare.

Adulți

Reversia de rutină: Se recomandă utilizarea unei doze de sugammadex 4 mg/kg dacă recuperarea a atins cel puţin 1-2 contracţii post-tetanice (CPT) după blocul indus de rocuronium sau vecuronium. Timpul median până la revenirea raportului T4/T1 la valoarea de 0,9 este de aproximativ 3 minute (vezi pct. 5.1)

Dacă recuperarea spontană a progresat cel puţin până la reapariţia T2 după blocul neuromuscular indus de rocuronium sau vecuronium se recomandă utilizarea unei doze de sugammadex 2 mg/kg. Timpul median până la revenirea raportului T4/T1 la valoarea de 0,9 este de aproximativ 2 minute (vezi pct. 5.1). Dacă se utilizează dozele recomandate pentru reversia de rutină a blocului neuromuscular, timpul median până la revenirea raportului T4/T1 la valoarea de 0,9 va fi puţin mai redus în cazul blocului neuromuscular indus de rocuronium, comparativ cu cel indus de vecuronium (vezi pct. 5.1)

Reversia imediată din blocul neuromuscular indus de rocuronium: În cazul în care este necesară reversia imediată după administrarea de rocuronium, se recomandă utilizarea unei doze de sugammadex 16 mg/kg. După administrarea a 16 mg/kg sugammadex la 3 minute după o doză de bromură de rocuronium 1,2 mg/kg administrată în bolus, se poate anticipa un timp median până la revenirea raportului T4/T1 la valoarea de 0,9 de aproximativ 1,5 minute (vezi pct. 5.1). Nu există date care recomandă utilizarea sugammadex pentru reversia imediată din blocul neuromuscular indus de vecuronium.

Readministrarea sugammadex: În cazul excepţional al recurenţei postoperatorii a blocului neuromuscular (vezi pct. 4.4) după administrarea unei doze iniţiale de sugammadex de 2 mg/kg sau 4 mg/kg, se recomandă repetarea dozei de sugammadex. După administrarea celei de a doua doze de sugammadex, pacientul trebuie monitorizat cu atenţie pentru certificarea recuperării funcţiei neuromusculare.

Readministrarea de rocuronium sau vecuronium după sugammadex: Pentru timpii de aşteptare pentru readministrarea de rocuronium sau vecuronium după reversia cu sugammadex, vezi pct. 4.4.

Populaţia pediatrică

Copii și adolescenți (vârsta între 2-17 ani)

Revesia de rutină: Se recomandă o doză de 4 mg/kg sugammadex pentru reversia blocului neuromuscular indus de rocuronium dacă recuperarea a atins cel puțin 1-2 CPT. Se recomandă o doză de 2 mg/kg pentru inversarea blocului neuromuscular indus de rocuronium la reapariția T2 (vezi pct. 5.1).

Reversia imediată: Nu a fost investigată reversia imediată la copii și adolescenți.

Nou-născuţi la termen şi copii mici: Experienţa utilizării sugammadex la copii mici (cu vârsta de la 30 zile până la 2 ani) este limitată, iar administrarea la nou-născuţi (cu vârsta sub 30 de zile) nu a fost studiată. Din acest motiv, nu se

2 recomandă utilizarea sugammadex la nou-născuţi la termen şi la copii mici până când vor deveni disponibile informaţii suplimentare.

Informaţii suplimentare referitoare la grupe speciale de pacienţi

Insuficienţă renală: Nu se recomandă utilizarea sugammadex la pacienţi cu insuficienţă renală severă [include pacienţi care necesită dializă (ClCr < 30 ml/min)] (vezi pct. 4.4). Studiile efectuate la pacienţii cu insuficienţă renală severă nu furnizează suficiente date cu privire la siguranţă pentru a sprijini utilizarea sugammadex la aceşti pacienţi (vezi de asemenea pct. 5.1). În insuficienţa renală uşoară şi moderată (clearance-ul creatininei ≥ 30 şi < 80 ml/min): dozele recomandate sunt aceleaşi ca la adulţii fără insuficienţă renală.

Pacienţii vârstnici: După administrarea sugammadex la reapariţia T2 după blocul neuromuscular indus de rocuronium, timpul median până la revenirea raportului T4/T1 la valoarea de 0,9 la adulţi (18-64 ani) a fost de 2,2 minute, la pacienţii vârstnici (65-74 ani) a fost de 2,6 minute, iar la pacienţii foarte în vârstă (75 de ani sau mai mult) a fost de 3,6 minute. Chiar dacă timpul de recuperare la vârstnici pare să fie lung, trebuie respectate aceleaşi recomandări de stabilire a dozei ca la pacienţii adulţi (vezi pct. 4.4).

Pacienţii obezi: La pacienţii obezi, care includ pacienți cu obezitate morbidă (indice de masă corporală ≥ 40 kg/m2), doza de sugammadex trebuie stabilită în funcţie de greutatea corporală efectivă. Trebuie respectate aceleaşi recomandări de stabilire a dozei ca la pacienţii adulţi.

Insuficienţă hepatică: Nu au fost efectuate studii la pacienţi cu insuficienţă hepatică. Este necesară prudență atunci când este luată în considerare utilizarea sugammadex la pacienți cu insuficiență hepatică severă sau atunci când insuficiența hepatică este însoțită de coagulopatie (vezi pct. 4.4). În insuficienţa hepatică uşoară până la moderată: deoarece sugammadex este excretat în principal pe cale renală nu este necesară ajustarea dozelor.

Modul de administrare

SUGAMMADEX AGUETTANT este o soluție gata de utilizare în seringă preumplută.

Sugammadex trebuie administrat intravenos, într-o singură injecţie în bolus. Injecţia în bolus trebuie administrată rapid, în mai puțin de 10 secunde, într-o linie venoasă existentă. În studiile clinice sugammadex a fost administrat numai ca injecţie unică în bolus.

Seringa este numai pentru o singură utilizare și trebuie aruncată după utilizare, indiferent de cantitatea de soluție neutilizată rămasă.

Pentru instrucțiuni suplimentare, a se vedea pct. 6.6.

Informaţiile din această secţiune se bazează pe afinitatea de legare între sugammadex şi alte medicamente, experimente non-clinice, studii clinice şi simulări folosind un model care ia în considerare efectul farmacodinamic al blocantelor neuromusculare şi interacţiunea farmacocinetică între blocantele neuromusculare şi sugammadex. Pe baza acestor date nu este aşteptată nicio interacțiune farmacodinamică semnificativă clinic cu alte medicamente, cu excepția următoarelor: - pentru toremifen şi acid fusidic nu pot fi excluse interacțiunile de disociere (nu sunt de aşteptat interacţiuni prin fixare semnificative clinic). - pentru contraceptivele hormonale nu pot fi excluse interacţiuni semnificative de fixare (nu sunt de aşteptat interacţiuni de disociere). Interacţiuni care pot afecta eficacitatea sugammadex (interacțiuni prin disociere): Dată fiind administrarea anumitor medicamente după sugammadex, teoretic există posibilitatea ca rocuronium sau vecuronium să poată fi disociate de sugammadex. În consecinţă se poate observa recurenţa blocului neuromuscular. În această situaţie pacientul trebuie ventilat. Administrarea medicamentului care a cauzat disocierea trebuie oprită, dacă este vorba despre o perfuzie. În situațiile în care pot fi anticipate posibile interacțiuni de disociere, pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru observarea semnelor de reapariție a blocului neuromuscular (până la aproximativ 15 minute) după administrarea parenterală a unui alt medicament într-un interval de timp de 7,5 ore după administrarea sugammadex. Toremifen: Pentru toremifen, care are o afinitate de legare relativ mare pentru sugammadex şi pentru care ar putea fi prezente concentraţii plasmatice relativ mari, ar putea apărea o oarecare disociere a vecuronium sau rocuronium din complexul format cu sugammadex. Medicii trebuie să ia în considerare faptul că revenirea raportului T4/T1 la valoarea 0,9 ar putea fi prin urmare întârziată la pacienţii la care s-a administrat toremifen în aceeași zi cu intervenția chirurgicală. Administrarea intravenoasă de acid fusidic: Utilizarea acidului fusidic în faza preoperatorie poate întârzia recuperarea raportului T4/T1 la valoarea de 0,9. Nu este de aşteptat să apară recurenţa blocului neuromuscular în faza postoperatorie, deoarece perfuzarea acidului fusidic se desfășoară pe parcursul câtorva ore iar concentraţiile sanguine se cumulează pe durata a 2-3 zile. Pentru readministrarea sugammadex, vezi pct. 4.2. Interacţiuni cu potenţial de influenţare a eficacităţii altor medicamente (interacțiuni prin fixare): Datorită administrării de sugammadex, anumite medicamente ar putea deveni mai puțin eficiente din cauza scăderii concentrațiilor plasmatice (libere). Dacă se observă o astfel de situație, medicul clinician este sfătuit să ia în considerare readministrarea medicamentului, administrarea unui medicament echivalent terapeutic (de preferință dintr-o clasă chimică diferită) și/sau să ofere suport nonfarmacologic, după cum este necesar. Contraceptivele hormonale: Se anticipează că interacţiunea între sugammadex 4 mg/kg şi un progestogen va duce la o reducere a expunerii la progestogen (34% din ASC) similară reducerii observate în cazul în care o doză zilnică de contraceptiv oral este luată cu 12 ore mai târziu, ceea ce poate duce la o reducere a eficacităţii. Se anticipează că pentru estrogeni efectul este mai redus. Din acest motiv, administrarea în bolus a unei doze de sugammadex este considerată echivalentă cu omiterea unei doze zilnice de contraceptiv oral steroidian (progestogen singur sau combinat ). Dacă sugammadex se administrează în aceeaşi zi cu un contraceptiv oral, se recomandă respectarea instrucţiunilor referitoare la conduita în cazul omisiunii unei doze, specificate în prospectul contraceptivului oral. În cazul contraceptivelor hormonale care nu se administrează oral, pacienta trebuie să utilizeze o metodă contraceptivă suplimentară non-hormonală în următoarele 7 zile şi să respecte instrucţiunile din prospectul medicamentului respectiv. Interacțiuni cauzate de efectul rezidual al rocuronium sau vecuronium: Atunci când medicamentele care potențează blocul neuromuscular sunt utilizate în perioada postoperatorie, trebuie acordată o atenție deosebită posibilității de reapariție a blocului neuromuscular. Vă rugăm să vedeți prospectul rocuronium sau vecuronium pentru o listă a medicamentelor specifice care potențează blocul neuromuscular. În cazul în care se observă recurența blocului neuromuscular, pacientul poate necesita ventilație mecanică și readministrarea sugammadex (vezi pct. 4.2). Interferenţa cu analizele de laborator: În general, sugammadex nu interferă cu analizele de laborator, excepţie făcând determinarea progesteronului seric. Interferenţa cu acest test este observată la concentraţii plasmatice ale sugammadex de 100 micrograme/ml (concentraţia plasmatică maximă care apare după administrarea injectabilă în bolus a unei doze de 8 mg/kg). În cadrul unui studiu efectuat la voluntari, administrarea sugammadex în doze de 4 mg/kg şi 16 mg/kg a determinat prelungirea aPTT (timp de tromboplastină parţial activată) cu 17 % și respectiv cu 22% din valoarea maximă a mediei şi a TP (timp de protrombină) cu 11% şi respectiv 22%. Aceste prelungiri limită a mediei aPTT şi TP (INR) au fost de scurtă durată (≤30 minute). În studiile in vitro a fost observată o interacţiune farmacodinamică (prelungirea TP şi aTPP) cu antagonişti ai vitaminei K, heparină nefracţionată, heparine cu greutate moleculară mică, rivaroxaban şi dabigatran (vezi pct. 4.4). Populaţia pediatrică Nu s-au efectuat studii oficiale privind interacţiunile. Interacţiunile menţionate mai sus pentru adulţi şi atenţionările de la pct. 4.4 trebuie avute în vedere şi în cazul copiilor și adolescenților.

Sarcina Pentru sugammadex nu sunt disponibile date clinice privind expunerea femeilor gravide. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra sarcinii, dezvoltării embrionare/fetale, naşterii sau dezvoltării post-natale. Sugammadex se va administra numai cu prudenţă la femeia gravidă. Alăptarea Nu se cunoaşte dacă sugammadex este excretat în laptele uman. Studiile la animale au pus în evidență excreţia sugammadex în laptele matern. Absorbţia orală a ciclodextrinelor este în general redusă şi nu sunt anticipate efecte asupra sugarului după administrarea unei singure doze la femeia care alăptează. Trebuie luată o decizie cu privire la întreruperea alăptării sau întreruperea/oprirea tratamentului cu sugammadex, luând în considerare beneficiul alăptării pentru copil și beneficiul tratamentului pentru femeie. Fertilitatea Nu au fost investigate efectele sugammadex asupra fertilităţii umane. Studiile la animale pentru evaluarea fertilităţii nu au evidenţiat efecte dăunătoare.