RCP · STREVITAL 1 g

Dozele recomandate sunt următoarele: Tuberculoză Adulţi: 15 mg/kg şi zi, fără a depăşi 1 g/zi, în injecţii intramusculare, zilnic sau de 2-3 ori pe săptămână, în asociere cu alte chimioterapice antituberculoase. Copii: 15-20 mg/kg şi zi, fără a depăşi 1 g/zi, în injecţii intramusculare, zilnic sau de 2-3 ori pe săptămână, în asociere cu alte chimioterapice antituberculoase. O doză totală de maxim 120 g pe durata întregului tratament nu va trebui depăşită decât dacă nu există altă opţiune terapeutică. La pacienţii peste 60 de ani, doza maximă zilnică trebuie redusă din cauza riscului crescut de toxicitate (vezi capitolul 4.4. Atenţionări şi precauţii speciale). Insuficienţă renală Iniţial, administrarea unei doze de 15 mg/kg, urmată de doza de 7,5 mg/kg, după cum urmează: - la 24 ore la un clearance al creatininei cuprins între 50 - 80 ml/min; - la 48 ore la un clearance al creatininei cuprins între 10 - 50 ml/min; - la 48-72 ore la un clearance al creatininei mai mic sau egal cu 10 ml/min. Tularemie Doza uzuală este de 1-2 g pe zi, în injecţii intramusculare, fracţionat la intervale de 12 ore, timp de 7-

10 zile.

Bruceloză Doza uzuală este de 2 g pe zi, în injecţii intramusculare, fracţionat la 12 ore, timp de 2-3 săptămâni. Pestă Doza uzuală este de 2 g pe zi, în injecţii intramusculare, fracţionat la 12 ore, pentru minim 10 zile. Endocardită bacteriană cu enterococi Doza uzuală este de 2 g pe zi, timp de 2 săptămâni în injecţii intramusculare, apoi 1 g/zi următoarele 4 săptămâni fracţionat la intervale de 12 ore, în asociere cu penicilină. Endocardită bacteriană cu streptococi Doza uzuală este de 2 g pe zi, în injecţii intramusculare, fracţionat la 12 ore, timp de o săptămână şi 1 g/zi fracţionat la 12 ore pentru următoarea săptămână în asociere cu penicilină. În alte infecţii Adulţi: doza uzuală este de 500 mg-1 g pe zi, în injecţii intramusculare, la intervale de 12 ore (în insuficienţa renală intervalele se măresc la 24 ore, 48 de ore sau mai mult; în funcţie de gradul afectării renale şi concentraţia plasmatică a streptomicinei va fi monitorizată). Copii: doza uzuală este de 20-40 mg/kg şi zi, până la maxim 1g/zi, în injecţii intramusculare, la intervale de 12 ore. Mod de administrare Streptomicina se administrează injectabil intramuscular profund. Locul injecţiilor trebuie alternat, iar concentraţia soluţiei injectate nu trebuie să fie mai mare de 500 mg/ml. Injectarea intrarahidiană a streptomicinei nu este recomandată, deoarece poate produce dureri radiculare şi fenomene de mielită. Informaţii privind prepararea medicamentului înainte de utilizare Pentru prepararea soluţiei, conţinutul unui flacon se dizolvă cu 3-4 ml ser fiziologic sau apă pentru preparate injectabile. Înaintea introducerii solventului, dopul de cauciuc al flaconului trebuie şters cu un tampon de vată cu alcool.

Se recomandă evitarea asocierii streptomicinei cu alte antibiotice aminoglicozidice, furosemid, acid etacrinic, manitol sau alte medicamente cu potenţial nefrotoxic şi ototoxic (creşte riscul oto- şi nefrotoxicităţii). Se recomandă prudenţă în cazul asocierii cu anestezice generale din grupa hidrocarburilor halogenate şi curarizante (cresc riscul blocului neuromuscular şi al deprimării respiraţiei până la apnee).

Sarcina Streptomicina traversează bariera placentară, realizând concentraţii plasmatice la făt de 25-50% din concentraţia plasmatică la mamă. Experienţa clinică a demonstrat că administrarea streptomicinei la femeile însărcinate poate determina nefrotoxicitate şi surditate bilaterală ireversibilă la copil. În cazul infecţiilor severe care nu pot fi tratate cu alte chimioterapice antibacteriene, administrarea streptomicinei în perioada sarcinii impune evaluarea raportului risc potenţial fetal/beneficiu matern. Alăptarea Aminoglicozidele se excretă în laptele matern în cantităţi mici. Deoarece nu se cunosc efectele asupra sugarului, se recomandă fie întreruperea alăptării, fie întreruperea tratamentului antibiotic.