RCP · STIVARGA
Fișă tehnică pentru profesioniști. Text oficial (ANMDMR).
- Denumire comună (DCI): STIVARGA
- Cod ATC: L01EX05
- Forma farmaceutică: comprimate filmate
- Concentrație: 40mg
- Deținătorul autorizației: BAYER AG - GERMANIA
Acțiune farmacologică
Doze și mod de administrare
Stivarga trebuie prescris de către medici cu experienţă în administrarea tratamentului anti-neoplazic.
Doze
Doza recomandată de regorafenib este de 160 mg (4 comprimate de 40 mg), administrată o dată pe zi, timp de 3 săptămâni, urmate de 1 săptămână fără tratament. Această perioadă de 4 săptămâni este considerată un ciclu de tratament.
Dacă se omite o doză, atunci aceasta trebuie administrată în aceeaşi zi, imediat ce pacientul îşi aminteşte. Pacientul nu trebuie să ia două doze în aceeaşi zi pentru a compensa doza uitată. În caz de vărsături după administrarea regorafenib, pacientul nu trebuie să utilizeze comprimate suplimentare. Tratamentul trebuie să continue atât timp cât se observă un beneficiu sau până când apar efecte toxice inacceptabile (vezi pct. 4.4).
Pacienţii cu indice de performanţă (IP) ECOG egal cu 2 sau mai mare au fost excluşi din studiile clinice. Datele provenite de la pacienţi cu IP ECOG ≥ 2 sunt limitate.
Ajustări ale dozelor
Este posibil să fie necesară întreruperea administrării şi/sau reducerea dozelor pe baza siguranţei şi a tolerabilităţii individuale. Modificările dozei trebuie efectuate treptat, cu câte 40 mg (un comprimat). Doza zilnică minimă recomandată este de 80 mg. Doza zilnică maximă este de 160 mg.
Pentru modificări recomandate ale dozei și măsurile care trebuie luate în cazul reacţiilor cutanate mână-picior (RCMP) / sindrom de eritrodisestezie palmo-plantară, vezi Tabelul 1.
Tabelul 1: Modificări recomandate şi măsurători ale dozelor pentru RCMP
| Gradul toxicităţii cutanate | Apariţie | Modificări recomandate şi măsurători ale dozelor |
|---|---|---|
| Gradul 1 | Oricare | Se menţine doza şi se aplică imediat măsuri medicale de susţinere pentru ameliorarea simptomatică. |
| Gradul 2 | Prima apariţie | Se scade doza cu 40 mg (un comprimat) şi se aplică imediat măsuri medicale de susţinere. Dacă nu apare nicio ameliorare, în pofida reducerii dozei, se întrerupe tratamentul timp de cel puţin 7 zile, până când efectele toxice se remit până la Gradul 0-1. Doza poate fi crescută din nou în funcţie de decizia medicului. |
| Nicio ameliorare în decurs de 7 zile sau a doua apariţie | Se întrerupe tratamentul până când efectele toxice se remit la Gradul 0-1. Atunci când se reîncepe tratamentul, se scade doza cu 40 mg (un comprimat). Doza poate fi crescută din nou în funcţie de decizia medicului. | |
| A treia apariţie | Se întrerupe tratamentul până când efectele toxice se reduc la Gradul 0-1. Atunci când se reîncepe tratamentul, se scade doza cu 40 mg (un comprimat). Doza poate fi crescută din nou în funcţie de decizia medicului. | |
| A patra apariţie | Se întrerupe permanent tratamentul cu Stivarga. | |
| Gradul 3 | Prima apariţie | Se aplică imediat măsurile medicale de susţinere. Se întrerupe tratamentul timp de cel puţin 7 zile, până când efectele toxice se remit la Gradul 0-1. Atunci când se reîncepe tratamentul, se scade doza cu 40 mg (un comprimat). Doza poate fi crescută din nou în funcţie de decizia medicului. |
| Gradul toxicităţii cutanate | Apariţie | Modificări recomandate şi măsurători ale dozelor |
|---|---|---|
| A doua apariţie | Se aplică imediat măsurile medicale de susţinere. Se întrerupe tratamentul timp de cel puţin 7 zile, până când efectele toxice se remit la Gradul 0-1. Atunci când se reîncepe tratamentul, se scade doza cu 40 mg (un comprimat). | |
| A treia apariţie | Se întrerupe permanent tratamentul cu Stivarga. |
Pentru măsurile recomandate şi modificările dozelor în caz de valori anormale ale testelor funcţionale hepatice considerate a fi legate de tratamentul cu Stivarga, vezi Tabelul 2 (vezi de asemenea pct. 4.4).
Tabelul 2: Măsuri recomandate şi modificări ale dozelor în cazul valorilor anormale ale testelor funcţionale hepatice legate de administrarea medicamentului
| Concentraţii plasmatice crescute ale ALAT şi/sau ASAT observate | Apariţie | Măsuri recomandate şi modificarea dozelor |
|---|---|---|
| ≤5 ori faţă de limita superioară a valorilor normale (LSVN) (maxim Gradul 2) | Orice apariţie | Se continuă tratamentul cu Stivarga. Se monitorizează săptămânal funcţia hepatică până când transaminazele revin la valori < 3 ori faţă de LSVN (Gradul 1) sau la valorile iniţiale. |
| > 5 ori LSVN ≤20 ori LSVN (Gradul 3) | Prima apariţie | Se întrerupe tratamentul cu Stivarga. Se monitorizează săptămânal transaminazele până atunci când acestea revin la valori < 3 ori faţă de LSVN sau la valorile iniţiale. Se reîncepe tratamentul: dacă beneficiul potenţial depăşeşte riscul de hepatotoxicitate, se reîncepe tratamentul cu Stivarga, se reduce doza cu 40 mg (un comprimat) şi se monitorizează săptămânal funcţia hepatică, timp de cel puţin 4 săptămâni. |
| Reapariţie | Se întrerupe permanent tratamentul cu Stivarga. | |
| > 20 ori LSVN (Gradul 4) | Orice apariţie | Se întrerupe permanent tratamentul cu Stivarga. |
| > 3 ori LSVN (Gradul 2 sau mai mare) cu valori concomitente ale bilirubinei > 2 ori LSVN | Orice apariţie | Se întrerupe permanent tratamentul cu Stivarga. Se monitorizează săptămânal funcţia hepatică, până la remisie sau până la revenirea la valorile iniţiale. Excepţie: tratamentul pacienţilor cu sindrom Gilbert şi care prezintă valori crescute ale transaminazelor trebuie efectuat conform recomandărilor menţionate mai sus cu privire la valorile crescute observate ale ALAT şi/sau ASAT. |
Insuficienţă hepatică
Regorafenib se elimină în principal pe cale hepatică.
În studiile clinice nu s-au observat diferenţe semnificative în ceea ce priveşte expunerea, siguranţa sau eficacitatea între pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară (clasa Child-Pugh A) şi între cei cu funcţie hepatică normală. Nu sunt necesare ajustări ale dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară. Deoarece sunt disponibile numai date limitate privind pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată (clasa Child-Pugh B), nu se pot face recomandări privind dozele. La aceşti pacienţi se recomandă monitorizarea strictă privind siguranţa generală (vezi pct. 4.4 şi 5.2).
Nu se recomandă utilizarea Stivarga la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (clasa Child-Pugh C), deoarece Stivarga nu a fost studiat la această categorie de pacienţi.
Insuficienţă renală
Datele clinice disponibile indică o expunere similară la regorafenib și la metaboliții săi M-2 și M-5 la pacienții cu insuficiență renală ușoară, moderată sau severă, comparativ cu pacienții cu funcție renală normală. Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară, moderată sau severă (vezi de asemenea pct. 5.2).
Vârstnici
În studiile clinice nu s-au observat diferenţe semnificative în ceea ce priveşte expunerea, siguranţa şi eficacitatea între pacienţii vârstnici (cu vârsta de 65 de ani şi peste) şi cei mai tineri (vezi de asemenea pct. 5.2).
Genul
În studiile clinice nu s-au observat diferenţe semnificative în ceea ce priveşte expunerea, siguranţa şi eficacitatea între pacienţii de gen masculin şi feminin. Nu este necesară ajustarea dozei în funcţie de gen (vezi de asemenea pct. 5.2).
Diferenţe etnice
În studiile clinice nu s-au observat diferenţe semnificative în ceea ce priveşte expunerea sau eficacitatea între pacienţii aparţinând unor grupuri etnice diferite. S-a observat o incidență crescută a reacției cutanate mână-picior (RCMP) / a sindromului de eritrodisestezie palmo-plantară, a modificărilor importante ale valorilor testelor funcționale hepatice și a disfuncției hepatice la pacienții asiatici (în special la pacienţii japonezi) tratați cu Stivarga, comparativ cu pacienții caucazieni. Pacienții asiatici tratați cu Stivarga în studiile clinice au provenit în special din Asia de Est (~90%). Datele privind utilizarea regorafenib la populația de pacienţi de rasă neagră sunt limitate.
Nu este necesară ajustarea dozei în funcție de apartenența etnică (vezi pct. 5.2).
Copii şi adolescenţi
Stivarga nu prezintă utilizare relevantă la copii şi adolescenţi în indicaţiile de neoplasm colorectal metastazat, tumori stromale gastrointestinale și carcinom hepatocelular.
Siguranța și eficacitatea Stivarga la copii și adolescenți (cu vârsta sub 18 ani) nu au fost stabilite (vezi pct. 5.1).
Mod de administrare
Stivarga se administrează pe cale orală.
Stivarga trebuie administrat la aceeaşi oră în fiecare zi. Comprimatele trebuie înghiţite întregi, cu apă, după o masă uşoară care conţine mai puţin de 30% grăsimi. Un exemplu de masă uşoară (cu un conţinut lipidic scăzut) include 1 porţie de cereale (aproximativ 30 g), 1 pahar cu lapte degresat, 1 felie de pâine prăjită cu gem, 1 pahar cu suc de mere şi 1 ceaşcă cu ceai sau cafea (520 calorii, 2 g grăsimi).
Sarcină și alăptare
Femei aflate la vârsta fertilă/Contracepţia la bărbaţi şi femei
Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie informate cu privire la faptul că regorafenib poate provoca
afectare fetală.
Femeile aflate la vârsta fertilă şi bărbaţii trebuie să utilizeze măsuri contraceptive eficace în timpul
tratamentului şi până la 8 săptămâni după terminarea tratamentului.
Sarcina
Nu există date provenite din utilizarea regorafenib la femeile gravide.
Pe baza mecanismului de acţiune al acestuia, se suspectează că regorafenib provoacă afectare fetală
atunci când este administrat în timpul sarcinii. Studiile la animale au evidenţiat efecte toxice asupra
funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3).
Stivarga nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia cazului în care este absolut necesar şi după o
evaluare atentă a beneficiilor pentru mamă şi a riscului pentru făt.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă regorafenib sau metaboliţii acestuia se elimină în laptele uman.
La şobolani, regorafenib sau metaboliţii acestuia se elimină în laptele matern. Nu se poate exclude un
risc pentru sugari. Regorafenib poate afecta creşterea şi dezvoltarea sugarului (vezi pct. 5.3).
Alăptarea trebuie întreruptă în timpul tratamentului cu Stivarga.
Fertilitatea
Nu există date cu privire la efectul Stivarga asupra fertilităţii la om. Rezultatele provenite din studiile
la animale indică faptul că regorafenib poate afecta fertilitatea masculină şi feminină (vezi pct. 5.3).
