RCP · SPITOMIN 10 mg

Doze

Dozele trebuie individualizate în funcţie de răspunsul clinic.

Doza recomandată pentru inițierea tratamentului este de 15 mg, care poate fi crescută, cu câte 5 mg/zi la fiecare 2-3 zile. Doza zilnică recomandată este de 20-30 mg pe zi. Doza unică maximă este de 30 mg și doza zilnică nu trebuie să depăşească 60 mg. Doza zilnică trebuie administrată divizată în 2-3 doze.

Dacă buspirona este administrată cu un inhibitor puternic al citocromului CYP3A4, doza inițială trebuie să fie micșorată și după evaluarea clinică poate fi crescută treptat (vezi pct. 4.5).

Medicamentul nu trebuie administrat ocazional pentru tratamentul anxietăţii și stărilor de tensiune psihică asociate problemelor obişnuite de zi cu zi; pentru instalarea efectului, Spitomin trebuie administrat cu regularitate, efectele terapeutice instalându-se în 7-14 zile de tratament.

Grupe speciale de pacienţi

Vârstnici:

Datele existente nu susțin o modificare a dozajului funcție de vârsta sau sexul pacientului.

Insuficienţă renală

La pacienţii cu insuficienţă renală ușoară până la moderată (clearance-ul creatininei 20-49 ml/min/1,72 m2) după administrarea unei doze unice s-a observat o ușoară creștere a concentrației plasmatice a buspironei, fără o creștere a timpului de înjumătățire. La acești pacienți buspirona trebuie administrată cu precauție și în doze scăzute, divizate în două doze pe zi. Răspunsul terapeutic și simptomatologia trebuie evaluată cu atenție înainte de o eventuală creștere a dozelor. Administrarea unei doze unice la pacienții anuretici determină o creștere a concentrației plasmatice a metabolitului 1pirimidin/piperazină (1-PP), dializa părând a nu avea vreo influență asupra concentrației plasmatice nici a buspironei nici a metabolitului 1-PP. Buspirona nu trebuie administrată la pacienții cu clearanceml/min/1,72m2ul creatininei < 20 , în special la pacienții anuretici, din cauza creșterii concentrației de buspironă și a metaboliților săi.

Insuficienţă hepatică

Așa cum este de așteptat substanțele precum buspirona utilizate la pacienții cu funcție hepatică redusă indică o reducere a ”efectului primului pasaj hepatic”. La apcienții cu ciroză hepatică, după administrarea unei doze unice se observă o concentrație maximă plasmatică ridicată a buspironei nemodificate, cu creșterea timpului de înjumătățire. La acești pacienți buspirona trebuie administrată cu precauție și stabilirea dozelor trebuie făcută individual pentru a reduce posibilitatea apariției reacțiilor adverse la nivelul sistemului nervos central, care pot să apară din cauza concentrației plasmatice mari a buspironei. Creșterea dozelor trebuie luată în considerare cu precauție și numai după 4-5 zile de administrare a dozelor anterioare.

Copii şi adolescenţi

Siguranţa şi eficacitatea administrării buspironei la copii și adoelscenți cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite (vezi pct. 4.4).

În cadrul unor studii placebo-controlate în care au fost trataţi cu buspironă 334 pacienţi pe o perioadă de până la 6 săptămâni nu s-a pus în evidenţă eficacitatea dozelor recomandate pentru adulţi pentru tulburările de anxietate generalizată la pacienţi cu vârsta sub 18 ani.

Concentraţia plasmatică a buspironei şi a metabolitului activ este mai mare la pacienții copii și adoelscenți comparativ cu adulţii la administrarea unor doze echivalente (vezi pct. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice).

Mod de administare

Administrare orală.

Alimentele cresc biodisponibilitatea buspironei. Comprimatele trebuie administrate la aceeaşi oră, fie înainte, fie după mese pentru a evita concentraţii plasmatice extreme pe parcursul unei zile.

Sucul de grapefruit crește biodisponibilitatea buspironei. Pacienții care utilizează buspironă trebuie să evite consumul unor cantități mari de suc de grapefruit.

Având în vedere proprietăţile farmacocinetice (biodisponibilitate mică, metabolizare extensiv hepatică, legare în proporţie mare de proteinele plasmatice) probabilitatea interacţiunilor cu alte medicamente este mare; totuşi aceste interacţiuni farmacocinetice nu au determinat modificări farmacodinamice cu manifestare clinică evidentă datorită indicelui terapeutic mare al buspironei. Efectul altor medicamente asupra buspironei Asocieri nerecomandate: - Inhibitori de monoaminooxidază (IMAO): administrarea concomitentă cu inhibitorii MAO poate determina creșterea tensiunii arteriale. De aceea administrarea asociată a IMAO cu buspironă nu este recomandată (vezi pct. 4.4). - Eritromicină: administrarea concomitentă de buspironă (10 mg în doză unică) și eritromicină (1,5 g o dată pe zi timp de patru zile) la voluntari sănătoși a determinat creșterea concentrației plasmatice a buspironei (Cmax a crescut de 5 ori și ASC de 6 ori). Dacă administrarea concomitentă de buspironă și eritromicină este necesară se recomandă administrarea unei doze scăzute de buspironă de exemplu 2,5 mg de două ori pe zi). Ajustarea ulterioară a dozelor ambelor medicamente este funcție de răspunsul clinic individual. - Itraconazol: administrarea concomitentă de buspironă (10 mg în doză unică) și itraconazol (200 mg o dată pe zi timp de patru zile) la voluntari sănătoși a determinat creșterea concentrației plasmatice a buspironei (Cmax a crescut de 13 ori și ASC de 19 ori). Dacă administrarea concomitentă de buspironă și itraconazol este necesară se recomandă administrarea unei doze scăzute de buspironă (de exemplu 2,5 mg de două ori pe zi). Ajustarea ulterioară a dozelor ambelor medicamente este funcție de răspunsul clinic individual. Asocieri la care se recomandă precauție: - Diltiazem: administrarea concomitentă de buspironă (10 mg în doză unică) și diltiazem (60 mg de trei ori pe zi) la voluntari sănătoși a determinat creșterea concentrației plasmatice a buspironei (Cmax a crescut de 5,3 ori și ASC de 4 ori). Este posibilă o creștere a efectelor terapeutice și a toxicității buspironei atunci când aceasta este administrată concomitent cu diltiazemul. Ajustarea ulterioară a dozelor ambelor medicamente este funcție de răspunsul clinic individual. - Verapamil: administrarea concomitentă de buspironă (10 mg în doză unică) și verapamil (80 mg de trei ori pe zi) la voluntari sănătoși a determinat creșterea concentrației plasmatice a buspironei (Cmax și ASC au crescut de 3,4 ori). Este posibilă o creștere a efectelor terapeutice și a toxicității buspironei atunci când aceasta este administrată concomitent cu verapamilul. Ajustarea ulterioară a dozelor ambelor medicamente este funcție de răspunsul clinic individual. - Rifampicină: rifampicina induce metabolizarea buspironei pe calea citocromului CYP3A4. De ceea, administrarea concomitentă de buspironă (30 mg în doză unică) și rifampicină (600 mg pe zi timp de 5 zile) la voluntari sănătoși scade concentrația plasmatică (Cmax scade la 84% și ASC scade la 90%) și efectele farmacodinamice ale buspironei. Asocieri de care trebuie să se țină cont: - ISRS: asocierea buspironei și inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) a fost studiată în cadrul mai multor studii clinice la care au fost incluși peste 300000 de pacienți. Deși nu s-a observat o toxicitate severă, au fost cazuri rare de convulsii la pacienți care au utilizat concomitent buspironă și ISRS. După punerea pe piață au fost raportate cazuri de convulsii la pacienți care au utilizat tratament concomitent de buspironă și ISRS. Buspirona trebuie utilizată cu precauție în asociere cu medicamente serotoninergice (incluzând IMAO, L-triptofan, triptani, tramadol, linezolid, ISRS, litiu și sunătoare) ca și raportări de cazuri izolate de pacienți la care a apărut sindrom serotoninergic la tratamentul asociat cu ISRS. Dacă se suspectează o asmenea situație, tratamentul cu buspironă trebuie imediat întrerupt și trebuie inițiat tratament simptomatic de susținere. - Legarea de proteinele plasmatice: conform studiilor in vitro buspirona poate deplasa ușor medicamentele slab legate de proteinele plasmatice cum este digoxina. Semnificația clinică a acestei proprietăți nu este cunoscută. - Nefazodonă: administrarea concomitentă de buspironă (2,5 sau 5 mg de două ori pe zi) și nefazodonă (250 mg de două ori pe zi) la voluntari sănătoși a determinat o creștere pronunțată a concentrației plasmatice a buspironei (creșteri de până la 20 ori a Cmax și până la 50 ori a ASC) și o scădere semnificativă statistic (în jur de 50%) a concentrației plasmatice a metabolitului activ al buspironei, 1-pirimidinilpiperazina. La administrarea a 5 mg buspironă de două ori pe zi s-au observat creșteri ușoare ale ASC pentru nefazodonă (23%) și metabolitul său hidroxinefazodonă (HO-NEF) (17%) și mCPP (9%). Au fost observate creșteri ușoare ale Cmax pentru nefazodonă (8%) și a metabolitului său HO-NEF (11%). Profilul de siguranță al subiecților care au primit buspironă 2,5 mg de două ori pe zi și nefazodonă 250 mg de două ori pe zi a fost similar cu cel al subiecților care au primit unul din cele două medicamente în monoterapie. Subiecții care au primit buspironă 5 mg de două ori pe zi și nefazodonă 250 mg de două ori pe zi au prezentat reacții adverse cum sunt: senzație de leșin, astenie, amețeli și somnolență. Se recomandă administrarea unei doze mai mici de buspironă la administrarea concomitentă cu nefazodona. Ajustarea ulterioară a dozelor trebuie să se facă pe baza răspunsului clinic individual pentru ambele medicamente. - Sucul de grapefruit: administrarea concomitentă de buspironă 10 mg și suc de grapefruit (dublu concentrat 200 ml timp de 2 zile) la voluntari sănătoși a determinat o creștere a concentrației plasmatice a buspironei (Cmax a crescut de 4,3 ori și ASC de 9,2 ori). - Alți inhibitori și inductori ai CYP3A4: la administrarea cu un inhibitor puternic al CYP3A4 se recomandă administrarea cu precauție a unei doze scăzute de buspironă. Când este utilizată cu un inductor puternic al CYP3A4, cum sunt de exemplu fenobarbitalul, fenitoina, carbamazepina, sunătoarea, este necesară o ajustare a dozelor de buspironă pentru a menține efectul anxiolitic. - Fluvoxamină: în urma unui tratament de scurtă durată cu buspironă asociată cu fluvoxamină s-a observat o dublare a concentrației plasmatice a buspironei comparativ cu tratamentul în monoterapie cu buspironă. - Trazodonă: administrarea concomitentă cu trazodona a determinat o creștere de 3-6 ori a ALT la câțiva pacienți. - Cimetidină: utilizarea concomitentă de buspironă și cimetidină a determinat creșteri slabe a 1- (2-pirimidinil)-piperazina metabolitul buspironei. Se recomandă precauție la administrarea buspironei cu alte medicamente puternic legate de proteinele plasmatice din cauza legării puternice a buspironei (95%). - Baclofen, lofexidină, nabilonă, antihistaminice: pot accentua orice efect sedativ. Efectele buspironei asupra altor medicamente - Diazepam: după adăugarea buspironei la tratamentul cu diazepam nu au fost observate diferențe semnificative în ceea ce privește parametrii farmacocinetici la starea de echilibru (Cmax,, ASC și Cmin) pentru diazepam, dar s-a observat o creștere cu 15% pentru nordiazepam și reacții adverse minore (amețeli, cefalee și greață). - Haloperidol: administrarea concomitentă de haloperidol și buspironă poate crește concentrația plasmatică a haloperidolului. - Digoxină: la om aproximativ 95% din cantitatea de buspironă este legată de proteinele plasmatice. In vitro buspirona nu deplasează medicamentele puternic legate de proteinele plasmatice (de exemplu warfarina). Totuși, in vitro buspirona poate deplasa medicamente precum digoxina la care legarea de proteinele plasmatice e mai puțin puternică. Nu este cunoscută semnificația clinică a acestei proprietăți. - Warfarina: există raportări de creștere a timpului de protrombină după adăugarea buspironei la tratamentul cu warfarină. - Medicamente care deprimă activitatea SNC şi alcoolul etilic: administrarea concomitentă a buspironei cu triazolam sau flurazepam nu determină prelungirea sau potenţarea efectului benzodiazepinelor. Administrată în doză unică de 20 mg, buspirona nu potenţează efectele asupra SNC ale alcoolului etilic. Există o experienţă clinică limitată în ceea ce priveşte asocierea cu alte anxiolitice, sau alte medicamente care acţionează la nivel SNC (neuroleptice, antidepresive), de aceea în aceste situaţii este nevoie de supraveghere medicală atentă. - Alte medicamente: datorită lipsei datelor clinice relevante asocierea buspironei cu antihipertensive, glicozide cardiotonice, contraceptive orale şi antidiabetice necesită supraveghere medicală strictă.

Sarcina Nu există date sau există date limitate referitoare la utilizarea buspironei la femeile gravide. Studiile la animale nu indică prezența unor efecte nocive directe sau indirecte în ceea ce privește toxicitatea asupra funcției de reproducere (vezi pct. 5.3). Ca măsură de precauție, este de preferat să se evite utilizarea buspironei în timpul sarcinii. Nu este cunoscut efectul buspironei în procesul nașterii și asupra nașterii. Alăptarea Nu se cunoaște dacă buspirona sau metabolitul/metaboliții săi sunt excretați în laptele matern. Decizia de a întrerupe alăptarea sau a întrerupe tratamentul cu buspironă trebuie luată ținând cont de beneficiile alăptării pentru copil și beneficiile tratamentului pentru mamă.