RCP · SPEDRA 200mg

Doze

Utilizare la bărbaţi adulţi

Doza recomandată este de 100 mg administrată când este necesar, cu aproximativ 15 până la 30 de minute înainte de activitatea sexuală (vezi pct. 5.1). În funcţie de eficacitatea şi tolerabilitatea individuală, doza poate fi crescută la o doză maximă de 200 mg sau scăzută la 50 mg. Frecvenţa maximă recomandată de administrare a dozei este o dată pe zi. Este necesară stimularea sexuală pentru a determina răspunsul la tratament.

Grupe speciale de pacienţi

Vârstnici (≥ 65 de ani)

Nu sunt necesare ajustări ale dozei la pacienţii vârstnici. Pentru pacienţii în vârstă de 70 de ani sau mai mult sunt disponibile date limitate.

Insuficienţă renală

Nu sunt necesare ajustări ale dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată (clearance-ul creatininei ≥ 30 ml/minut). Spedra este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei <30 ml/minut) (vezi pct. 4.3 şi 5.2). Pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată (clearance-ul creatininei ≥30 ml/minut, dar <80 ml/minut) care au fost înrolaţi în studii de fază 3 au prezentat o eficacitate scăzută în comparaţie cu cei cu funcţie renală normală.

Insuficienţă hepatică

Spedra este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (clasa Child-Pugh C) (vezi pct. 4.3 şi 5.2). La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată (clasa Child-Pugh A sau B), trebuie iniţiat tratamentul cu doza eficace minimă, iar aceasta trebuie ajustată în funcţie de toleranţă.

Utilizare la bărbaţi cu diabet zaharat

Nu sunt necesare ajustări ale dozei la pacienţii cu diabet zaharat.

Copii şi adolescenţi

Nu există nicio indicaţie relevantă pentru utilizarea Spedra la copii şi adolescenţi în ceea ce priveşte indicaţia disfuncţiei erectile.

Utilizare la pacienţi trataţi concomitent cu alte medicamente

Utilizarea concomitentă cu inhibitori ai CYP3A4

Este contraindicată administrarea avanafilului în asociere cu inhibitori potenţi ai CYP3A4 (de exemplu, ketoconazol, ritonavir, atazanavir, claritromicină, indinavir, itraconazol, nefazodonă, nelfinavir, saquinavir şi telitromicină) (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 4.5).

La pacienţii cărora li se administrează tratament concomitent cu inhibitori moderaţi ai CYP3A4 (de exemplu, eritromicină, amprenavir, aprepitant, diltiazem, fluconazol, fosamprenavir şi verapamil), doza maximă recomandată de avanafil nu trebuie să depăşească 100 mg, cu un interval de cel puţin 48 de ore între doze (vezi pct. 4.5).

Mod de administrare

Pentru administrare orală. Dacă Spedra este luat cu alimente, debutul activităţii poate fi întârziat în comparaţie cu starea de repaus alimentar (vezi pct. 5.2).

Potenţialul de interacţiuni farmacodinamice cu avanafil Nitraţi S-a demonstrat că avanafilul creşte efectele hipotensive ale nitraţilor comparativ cu placebo la subiecţii sănătoşi. Se consideră că acesta este rezultatul efectelor asocierii nitraţilor cu avanafilul asupra căii oxid nitric/GMPc. Prin urmare, administrarea avanafilului la pacienţii care utilizează orice formă de nitrat organic sau donor de oxid nitric (de exemplu, nitrit de amil) este contraindicată. La un pacient căruia i s- a administrat avanafil într-un interval de 12 ore şi la care administrarea nitraţilor este considerată necesară din punct de vedere medical într-o situaţie care îi pune viaţa în pericol, probabilitatea unei scăderi semnificative şi potenţial periculoase a tensiunii arteriale este mare. În astfel de cazuri, nitraţii trebuie administraţi numai sub strictă supraveghere medicală şi cu monitorizare hemodinamică corespunzătoare (vezi pct. 4.3). Medicamente care scad tensiunea arterială sistemică Avanafilul administrat ca vasodilatator poate să scadă tensiunea arterială sistemică. Dacă Spedra este utilizat în asociere cu un alt medicament pentru scăderea tensiunii arteriale sistemice, efectele aditive pot conduce la hipotensiune arterială simptomatică (de exemplu, ameţeli, vertij, sincopă sau lipotimie). În studiile clinice de fază III, nu a existat niciun eveniment de „hipotensiune arterială”, dar au fost observate episoade ocazionale de „ameţeli” (vezi pct. 4.8). În studiile clinice de fază III, a fost observat un episod de „sincopă” la administrarea placebo şi un episod la administrarea a 100 mg de avanafil. Pacienţii cu obstrucţii la nivelul căii de ejecţie a ventriculului stâng (de exemplu, stenoză aortică, stenoză subaortică hipertrofică idiopatică) şi cei cu afectare severă a controlului autonom al tensiunii sanguine pot prezenta o sensibilitate foarte crescută la acţiunea vasodilatatoarelor, inclusiv a avanafilului (vezi pct. 4.4). Alfa-blocante Interacţiunile hemodinamice cu doxazosin şi tamsulosin au fost studiate la subiecţi sănătoşi într-un studiu încrucişat cu două perioade. La pacienţii care au primit tratament de stabilizare cu doxazosin, în comparaţie cu placebo, media scăderilor maxime ale tensiunii arteriale sistolice în ortostatism şi în decubit dorsal după administrarea dozei de avanafil a fost de 2,5 mmHg şi, respectiv, 6,0 mmHg. În total, 7 din 24 de subiecţi au prezentat valori sau scăderi faţă de valoarea de referinţă care au avut semnificaţie clinică potenţială în urma administrării dozei de avanafil (vezi pct. 4.4). La pacienţii care au primit tratament de stabilizare cu tamsulosin, în comparaţie cu placebo, media scăderilor maxime ale tensiunii arteriale sistolice în ortostatism şi în decubit dorsal după administrarea dozei de avanafil a fost de 3,6 mmHg şi, respectiv, 3,1 mmHg, iar 5 din 24 de subiecţi au prezentat valori sau scăderi ale tensiunii arteriale faţă de valoarea de referinţă care au avut semnificaţie clinică potenţială în urma administrării dozei de avanafil (vezi pct. 4.4). Medicamente antihipertensive, altele decât alfa-blocantele S-a efectuat un studiu clinic pentru a evalua efectul avanafilului asupra potenţării efectelor de scădere a tensiunii arteriale a medicamentelor antihipertensive selectate (amlodipină şi enalapril). Rezultatele au indicat o medie a scăderilor maxime ale tensiunii arteriale în decubit dorsal de 2/3 mmHg comparativ cu placebo în asociere cu enalaprilul şi de 1/-1 mmHg în asociere cu amlodipina când avanafilul a fost administrat concomitent. S-a observat o diferenţă semnificativă statistic în scăderea maximă a tensiunii arteriale diastolice în decubit dorsal faţă de valoarea de referinţă numai la administrarea enalaprilului şi avanafilului, care a revenit la valoarea de referinţă la 4 ore după administrarea dozei de avanafil. Din ambele cohorte, un subiect a manifestat o scădere a tensiunii arteriale fără să prezinte simptome de hipotensiune, care a revenit la normal într-o oră de la debut. Avanafilul nu a avut niciun efect asupra farmacocineticii amlodipinei, însă amlodipina a crescut expunerea maximă şi totală la avanafil cu 28% şi, respectiv, 60% (vezi pct. 4.4). Alcool etilic Consumul de alcool în asociere cu avanafilul poate să crească potenţialul de hipotensiune arterială simptomatică. Într-un studiu încrucişat, cu o singură doză şi trei permutări, în care au fost evaluaţi subiecţi sănătoşi, media scăderilor maxime ale tensiunii arteriale diastolice a fost semnificativ mai mare după administrarea avanafilului în asociere cu alcoolul etilic decât după administrarea numai a avanafilului (3,2 mmHg) sau numai a alcoolului etilic (5,0 mmHg) (vezi pct. 4.4). Alte tratamente pentru disfuncţia erectilă Nu au fost studiate siguranţa şi eficacitatea asocierilor dintre avanafil şi alţi inhibitori ai PDE5 sau alte tratamente pentru disfuncţia erectilă (vezi pct. 4.4). Efectele altor substanţe asupra avanafilului Avanafilul este un substrat şi este metabolizat în principal de CYP3A4. Studiile au arătat că medicamentele care inhibă CYP3A4 pot să crească expunerea la avanafil (vezi pct. 4.2). Inhibitori ai CYP3A4 Ketoconazolul (400 mg pe zi), un inhibitor selectiv şi foarte potent al CYP3A4, a determinat creşterea valorii Cmax a avanafilului utilizat în doză unică de 50 mg şi a expunerii (ASC) de 3 ori şi, respectiv, de

14 ori şi a prelungit timpul de înjumătăţire al avanafilului la aproximativ 9 ore. Ritonavirul (600 mg de

două ori pe zi), un inhibitor foarte potent al CYP3A4, care inhibă şi CYP2C9, a determinat creşterea valorii Cmax a avanafilului utilizat în doză unică de 50 mg şi creşterea ASC de aproximativ 2 ori şi de

13 ori şi a prelungit timpul de înjumătăţire al avanafilului la aproximativ 9 ore. Alţi inhibitori puternici

ai CYP3A4 (de exemplu, itraconazol, voriconazol, claritromicină, nefazodonă, saquinavir, nelfinavir, indinavir, atazanavir şi telitromicină) ar trebui să aibă efecte similare. În consecinţă, este contraindicată administrarea concomitentă a avanafilului cu inhibitori potenţi ai CYP3A4 (vezi pct. 4.2, 4.3 şi 4.4). Eritromicina (500 mg de două ori pe zi), un inhibitor moderat al CYP3A4, a determinat creşterea valorii Cmax a avanafilului utilizat în doză unică de 200 mg şi a ASC de aproximativ 2 ori şi, respectiv, de 3 ori şi a prelungit timpul de înjumătăţire al avanafilului la aproximativ 8 ore. Alţi inhibitori moderaţi ai CYP3A4 (de exemplu, amprenavir, aprepitant, diltiazem, fluconazol, fosamprenavir şi verapamil) ar trebui să aibă efecte similare. În consecinţă, doza maximă recomandată de avanafil este de 100 mg, fără a o depăşi o dată la 48 de ore în cazul pacienţilor cărora li se administrează concomitent inhibitori moderaţi ai CYP3A4 (vezi pct. 4.2). Deşi nu au fost studiate interacţiunile specifice, alţi inhibitori ai CYP3A4, inclusiv sucul de grepfrut, ar putea duce la o creştere a expunerii la avanafil. Pacienţii trebuie informaţi să evite sucul de grepfrut cu 24 de ore înainte de a lua avanafil. Substraturi ale CYP3A4 Amlodipina (5 mg pe zi) a determinat creşterea valorii Cmax a avanafilului utilizat în doză unică de 200 mg şi a ASC cu aproximativ 28% şi, respectiv, 60%. Aceste modificări ale expunerii nu sunt considerate semnificative din punct de vedere clinic. Nu s-a observat niciun efect al dozei unice de avanafil asupra concentraţiilor plasmatice ale amlodipinei. Deşi nu au fost studiate interacţiunile specifice ale avanafilului cu rivaroxaban şi apixaban (ambele substraturi CYP3A4), nu se preconizează o interacţiune. Inductori ai citocromului P450 Nu a fost evaluat efectul potenţial al inductorilor CYP, în special al inductorilor CYP3A4 (de exemplu, bosentan, carbamazepină, efavirenz, fenobarbital şi rifampicină), asupra farmacocineticii şi eficacităţii avanafilului. Este contraindicată utilizarea concomitentă a avanafilului şi a unui inductor al CYP deoarece acesta poate să scadă eficacitatea avanafilului. Efectele avanafilului asupra altor medicamente Inhibiţia citocromului P450 În studiile in vitro efectuate pe microzomi hepatici umani, avanafilul a indicat un potenţial neglijabil pentru interacţiunile dintre medicamente şi CYP1A1/2, 2A6, 2B6 şi 2E1. În plus, metaboliţii avanafilului (M4, M16 şi M27) au demonstrat, de asemenea, o inhibare minimă a enzimelor CYP 1A1/2, 2A6, 2B6, 2C8, 2C9, 2C19, 2D6, 2E1 şi 3A4. Pe baza acestor date, nu se preconizează ca avanafilul să aibă un efect semnificativ asupra altor medicamente metabolizate de aceste enzime. Deoarece datele in vitro au identificat interacţiunile potenţiale dintre avanafil şi enzimele CYP 2C19, 2C8/9, 2D6 şi 3A4, studiile clinice ulterioare care au folosit omeprazol, rosiglitazonă şi desipramină nu au evidenţiat interacţiuni relevante din punct de vedere clinic cu enzimele CYP 2C19, 2C8/9 şi 2D6. Inducţia citocromului P450 Posibila inducţie a avanafilului asupra CYP1A2, CYP2B6 şi CYP3A4 evaluată in vitro în hepatocitele umane primare nu a evidenţiat nicio interacţiune potenţială la concentraţii relevante din punct de vedere clinic. Transportori Rezultatele in vitro au demonstrat un potenţial modest de acţiune pentru avanafil ca substrat P-gp sau ca inhibitor P-gp cu digoxina ca substrat la concentraţii mai mici decât concentraţia intestinală calculată. Nu este cunoscut potenţialul avanafilului de a interfera cu transportul altor medicamente mediat de P-gp. Pe baza datelor in vitro, la concentrații semnificative clinic avanafil ar putea fi un inhibitor al BCRP. La concentrații semnificative clinic avanafil nu este inhibitor al OATP1B1, OATP1B3, OCT1, OCT2, OAT1, OAT3 și BSEP. Nu este cunoscut impactul avanafilului asupra altor transportori. Riociguat Studii preclinice au arătat o scădere sistemică a presiunii sanguine când inhibitori PDE5 au fost combinaţi cu riociguat. În studiile clinice riociguat s-a dovedit a creşte efectul hipotensiv al inhibitorilor PDE5. Nu există o dovadă evidentă a efectului clinic favorabil a combinaţiei la populaţia studiată. Este contraindicată administrarea concomitentă a riociguat cu inhibitori PDE5, incluzând avanafil (vezi pct. 4.3).

Sarcina Spedra nu este indicat să fie utilizat la femei. Nu există date referitoare la utilizarea avanafilului la femeile gravide. Studiile la animale nu evidenţiază efecte nocive directe sau indirecte asupra sarcinii, dezvoltării embrio-fetale, parturiţiei sau dezvoltării postnatale (vezi pct. 5.3). Alăptarea Nu există date referitoare la utilizarea avanafilului în timpul alăptării. Fertilitatea Nu a fost observat niciun efect asupra motilităţii sau morfologiei spermatozoizilor după administrarea orală a dozelor unice de 200 mg de avanafil la voluntari sănătoşi. În cadrul unui studiu clinic efectuat la voluntari sănătoși și la bărbați adulți cu disfuncție erectilă uşoară, administrarea zilnică a doze orale de avanafil 100 mg pe o perioadă de 26 săptămâni nu a fost asociată cu niciun efect nedorit asupra concentrației, numărului, motilității sau morfologiei spermatozoizilor.