RCP · SITAGLIPTIN/DAPAGLIFOZIN TEVA 100 mg/10 mg
Fișă tehnică pentru profesioniști. Text oficial (ANMDMR).
- Denumire comună (DCI): SITAGLIPTIN/DAPAGLIFOZIN TEVA 100 mg/10 mg
- Cod ATC: A10BD29
- Forma farmaceutică: comprimate filmate
- Concentrație: 100mg/10mg
- Deținătorul autorizației: RONTIS HELLAS MEDICAL AND PHARMACEUTICAL PRODUCTS S.A. - GRECIA
Acțiune farmacologică
Doze și mod de administrare
Doze
Doza recomandată de Sitagliptin/Dapaglifozin Teva este de un comprimat pe zi.
Doze omise
În cazul omiterii unei doze și dacă sunt ≥ 12 ore până la următoarea doză, doza trebuie administrată. Dacă este omisă o doză și sunt < 12 ore până la următoarea doză, doza omisă nu mai trebuie luată și următoarea doză trebuie administrată la momentul obișnuit.
Grupe speciale de pacienți
Insuficiență renală
Deoarece la pacienții cu insuficiență renală trebuie ajustată doza de sitagliptin, se recomandă evaluarea funcției renale înainte de inițierea tratamentului cu Sitagliptin/Dapaglifozin Teva și ulterior, la intervale periodice.
La pacienții cu insuficiență renală ușoară (rată a filtrării glomerulare [RFG] ≥ 60 și < 90 ml/minut) sau la pacienții cu insuficiență renală moderată (RFG ≥ 45 și < 60 ml/minut) nu este necesară ajustarea dozei.
Sitagliptin/Dapaglifozin Teva nu trebuie administrat la pacienți cu valori ale ratei de filtrare glomerulară (RFG) persistent scăzute sub 45 ml/minut sau la pacienți cu boală renală în stadiu terminal (BRST).
Insuficiență hepatică
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată. Sitagliptin/Dapaglifozin Teva nu trebuie administrat la pacienți cu insuficiență hepatică severă. Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozelor în funcție de vârstă (vezi pct. 4.4).
Copii și adolescenți
Siguranța și eficacitatea acestui medicament la copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 0 și <18 ani nu au fost încă stabilite. Nu sunt disponibile date.
Mod de administrare
Sitagliptin/Dapaglifozin Teva se administrează pe cale orală, o dată pe zi.
Pentru a asigura administrarea corectă a dozei și a evita gustul neplăcut, comprimatele filmate trebuie înghițite întregi, împreună cu sau fără alimente.
Interacțiuni
Interacțiuni farmacodinamice Diuretice Dapagliflozin poate potența efectul diuretic al tiazidei și diureticelor de ansă și poate crește riscul de deshidratare și hipotensiune arterială (vezi pct. 4.4). Insulina și secretagogi ai insulinei Insulina și secretagogii insulinei precum sulfonilureele cauzează hipoglicemie. Din acest motiv poate fi necesară administrarea unei doze mai mici de insulină pentru a reduce riscul de hipoglicemie în cazul utilizării în asociere cu acest medicament la pacienți cu diabet zaharat de tip 2 (vezi pct. 4.2 și 4.8). Interacțiuni farmacocinetice Absența interacțiunilor farmacocinetice între dapagliflozin și sitagliptin a fost demonstrată la subiecți sănătoși după administrarea concomitentă a câte unei singure doze de dapagliflozin și sitagliptin. Nu s-au efectuat studii cu Sitagliptin/Dapaglifozin Teva privind interacțiunile farmacocinetice între medicamente; cu toate acestea, au fost derulate astfel de studii cu substanțele active individuale, sitagliptin și dapagliflozin. Sitagliptin Studiile in vitro au indicat faptul că principala enzimă responsabilă pentru metabolizarea limitată a sitagliptin este CYP3A4, iar CYP2C8 are o contribuție suplimentară. Dapagliflozin Metabolizarea dapagliflozin are loc în principal prin glucuronoconjugare mediată de UDP glucuronoziltransferaza 1A9 (UGT1A9). În cadrul studiilor in vitro, dapagliflozin nici nu a inhibat citocromul P450 (CYP) 1A2, CYP2A6, CYP2B6, CYP2C8, CYP2C9, CYP2C19, CYP2D6, CYP3A4, nici nu a indus CYP1A2, CYP2B6 sau CYP3A4. Prin urmare, nu este de așteptat ca dapagliflozin să influențeze clearance-ul metabolic al medicamentelor coadministrate care sunt metabolizate de aceste enzime. Efectele altor medicamente asupra sitagliptin Datele clinice prezentate mai jos sugerează un risc scăzut de interacțiuni semnificative clinic determinate de medicamentele administrate concomitent. Studiile in vitro au indicat faptul că principala enzimă responsabilă pentru metabolizarea limitată a sitagliptin este CYP3A4, iar CYP2C8 are o contribuție suplimentară. La pacienții cu funcție renală în parametri normali, metabolizarea inclusiv pe calea CYP3A4 are un rol minimal în clearance-ul sitagliptin. Metabolizarea poate avea un rol mai semnificativ în eliminarea sitagliptin în contextul insuficienței renale severe sau BRST. Din acest motiv, este posibil ca inhibitorii CYP3A4 potenți (mai exact, ketoconazol, itraconazol, ritonavir, claritromicină) să modifice farmacocinetica sitagliptin la pacienții cu insuficiență renală severă sau BRST. Efectul inhibitorilor puternici ai CYP3A4 în contextul insuficienței renale nu a fost evaluat în cadrul unui studiu clinic. Studiile in vitro privind transportul transmembranar au indicat că sitagliptin este substrat pentru glicoproteina p și pentru transportorul anionic organic-3 (OAT3). Transportul mediat de OAT3 al sitagliptin a fost inhibat in vitro de probenicid, deși riscul unor interacțiuni semnificative clinic este considerat redus. Administrarea concomitent cu inhibitori OAT3 nu a fost evaluată in vivo. Metformin: Administrarea de doze multiple de 1000 mg de metformin de două ori pe zi, concomitent cu doze de 50 mg de sitagliptin nu a modificat semnificativ farmacocinetica sitagliptin la pacienții cu diabet zaharat de tip 2. Ciclosporină: S-a efectuat un studiu pentru evaluarea efectului ciclosporinei, un inhibitor puternic al glicoproteinei p, asupra farmacocineticii sitagliptin. Administrarea concomitentă a unei singure doze de 100 mg de sitagliptin pe cale orală și a unei singure doze de 600 mg de ciclosporină pe cale orală a crescut valorile ASC și Cmax ale sitagliptin cu aproximativ 9% și, respectiv, 68%. Aceste modificări ale farmacocineticii sitagliptin nu sunt considerate relevante din punct de vedere clinic. Eliminarea sitagliptin pe cale renală nu a fost modificată semnificativ. Prin urmare, nu sunt anticipate interacțiuni relevante cu alți inhibitori ai glicoproteinei p. Efectele altor medicamente asupra dapagliflozin Studiile privind interacțiunile derulate pe voluntari sănătoși, având un design bazat, în general, pe administrarea unei singure doze, sugerează că farmacocinetica dapagliflozinului nu este afectată de metformin, pioglitazonă, glimepiridă, vogliboză, hidroclorotiazidă, bumetanidă, valsartan sau simvastatină. După administrarea dapagliflozin concomitent cu rifampicină (un inductor al mai multor transportori activi și al unor enzime care contribuie la metabolizarea medicamentelor) s-a observat o scădere cu 22% a expunerii sistemice la dapagliflozin (ASC), dar fără un efect semnificativ clinic asupra excreției urinare a glucozei în 24 ore. Nu se recomandă ajustarea dozelor. Nu se așteaptă un efect clinic relevant în cazul altor inductori (de exemplu, carbamazepină, fenitoină, fenobarbital) După administrarea dapagliflozin concomitent cu acid mefenamic (un inhibitor al UGT1A9) s-a observat o creștere cu 55% a expunerii sistemice la dapagliflozin, dar fără un efect semnificativ clinic asupra excreției urinare a glucozei în 24 ore. Nu se recomandă ajustarea dozelor. Efectele sitagliptin asupra altor medicamente Digoxină: Sitagliptin are efect redus asupra concentrațiilor plasmatice de digoxină. După administrarea unor doze de 0,25 mg de digoxină concomitent cu 100 mg de sitagliptin, zilnic timp de 10 zile, valoarea ASC plasmatică a digoxinei a crescut în medie cu 11%, iar Cmax plasmatică a crescut în medie cu 18%. Nu se recomandă ajustarea dozelor de digoxină. Cu toate acestea, pacienții cu risc de toxicități induse de digoxină trebuie monitorizați în acest sens atunci când digoxina și sitagliptin sunt administrate concomitent. Datele din studiile in vitro sugerează că sitagliptin nici nu inhibă, nici nu induce izoenzimele CYP450. În studiile clinice sitagliptin nu a modificat semnificativ farmacocinetica metforminului, gliburidei, simvastatinei, rosiglitazonei, warfarinei sau contraceptivelor orale, demonstrând in vivo o propensiune scăzută pentru interacțiuni cu substraturi ale CYP3A4, CYP2C8, CYP2C9 și transportorii cationici organici (OCT). Sitagliptin poate avea ușor efect inhibitor asupra glicoproteinei p in vivo. Efectul dapagliflozin asupra altor medicamente Dapagliflozin poate crește excreția renală de litiu și concentrațiile plasmatice ale litiului pot fi scăzute. Concentrațiile serice de litiu trebuie monitorizate mai frecvent după inițierea administrării și modificările dozei de dapagliflozin. Se recomandă ca pacientul să se adreseze medicului care prescrie litiul, în vederea monitorizării concentrației plasmatice a litiului. În studiile privind interacțiunile efectuate la voluntari sănătoși, care au avut în principal un design cu doză unică, dapagliflozin nu a modificat farmacocinetica metforminului, pioglitazonei, sitagliptinului, glimepiridei, hidroclorotiazidei, bumetanidinei, valsartanului, digoxinei (un substrat P-gp) sau warfarinei (S-warfarină, un substrat CYP2C9), dar nici efectele anticoagulante ale warfarinei, măsurate prin INR. Administrarea unei singure doze de dapagliflozin 20 mg în asociere cu simvastatină (un substrat CYP3A4) a determinat o creștere de 19% a ASC pentru simvastatină și o creștere de 31% a ASC pentru simvastatină acidă. Creșterea expunerilor la simvastatină și simvastatină acidă nu a fost considerată relevantă din punct de vedere clinic. Interferența cu testul 1,5-anhidroglucitol (1,5-AG) Monitorizarea controlului glicemic cu testul 1,5-AG nu este recomandată deoarece valorile 1,5 AG nu prezintă certitudine pentru evaluarea controlului glicemic la pacienții care iau inhibitori SGLT2. Se recomandă utilizarea metodelor alternative de monitorizare a controlului glicemic. Copii și adolescenți Studiile privind interacțiunile au fost efectuate numai la adulți.
Sarcină și alăptare
Sarcina Nu există date adecvate provenite din utilizarea sitagliptin și dapagliflozin la femeile gravide. Studiile cu sitagliptin la animale au evidențiat efecte toxice asupra funcției de reproducere la doze mari (vezi pct. 5.3). Nu se cunoaște riscul potențial pentru om. Studiile cu dapagliflozin la șobolan au evidențiat un efect toxic asupra dezvoltării rinichilor în intervalul de timp care corespunde trimestrelor al doilea și al treilea de sarcină la om (vezi pct. 5.3). Din cauza lipsei datelor provenite din experiența la om, utilizarea Sitagliptin/Dapaglifozin Teva pe perioada sarcinii nu este recomandată. Dacă se detectează prezența sarcinii, tratamentul cu Sitagliptin/Dapaglifozin Teva trebuie întrerupt. Alăptarea Nu se cunoaște dacă sitagliptin și dapagliflozin și/sau metaboliții acestora se excretă în laptele matern la om. Studiile la animale au evidențiat excreția sitagliptin în laptele matern. Datele farmacodinamice/toxicologice disponibile din studiile la animale au evidențiat excreția dapagliflozin/metaboliților săi în lapte, precum și efecte mediate farmacologic asupra puilor alăptați (vezi pct. 5.3). Nu se poate exclude un risc pentru nou-născuți/sugari. Sitagliptin/Dapaglifozin Teva nu trebuie utilizat în perioada alăptării. Fertilitatea Efectul sitagliptin și dapagliflozin asupra fertilității la om nu a fost studiat. Datele din studiile la animale nu sugerează niciun efect al tratamentului cu sitagliptin sau dapagliflozin asupra fertilității masculine sau feminine.