RCP · SIOFOR 750 mg

Doze

Clorhidratul de metformină și insulina pot fi utilizate în asociere pentru a obține un control mai bun al glicemiei.

În cazul pacienților deja tratați cu metformină și insulină în terapie asociată, doza de Siofor 750 mg comprimate cu eliberare prelungită trebuie să fie echivalentă cu doza zilnică de metformină comprimate filmate, până la o doză maximă de 1 500 mg administrată în timpul cinei, în timp ce doza de insulină este ajustată pe baza analizei concentraţiei de glucoză din sânge.

Vârstnici

Din cauza faptului că la persoanele vârstnice este posibil ca activitatea renală să fie scăzută, doza de metformină trebuie ajustată în raport cu funcția renală. Este necesară evaluarea periodică a funcției renale (vezi pct. 4.4).

Insuficiență renală

RFG trebuie evaluată înainte de inițierea tratamentului cu medicamente care conțin metformină și cel puțin anual după aceea. La pacienții cu risc crescut de evoluție ulterioară a insuficienței renale și la vârstnici, funcția renală trebuie evaluată mai frecvent, de exemplu o dată la 3-6 luni.

Copii și adolescenți

În absența datelor disponibile, Siofor 750 mg comprimate cu eliberare prelungită nu trebuie utilizat la copii.

Mod de administrare

Comprimatele trebuie înghițite întregi, cu un pahar cu apă. Comprimatele nu trebuie mestecate sau sfărâmate.

Asocieri nerecomandate Alcool etilic Intoxicația cu alcool etilic este asociată cu un risc crescut de acidoză lactică, în special în caz de repaus alimentar, malnutriție sau insuficiență hepatică. Substanțe de contrast iodate Administrarea metforminei trebuie întreruptă înainte sau în timpul procedurii imagistice și nu trebuie reluată decât la cel puţin 48 ore după procedură, cu condiția ca funcția renală să fi fost reevaluată și confirmată ca fiind stabilă, vezi pct. 4.2 și 4.4. Asocieri care necesită precauții pentru utilizare Este posibil ca unele medicamente să afecteze funcția renală, ceea ce poate crește riscul de acidoză lactică, de exemplu AINS, inclusiv inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei (COX) II, inhibitori ai ECA, antagoniști ai receptorilor de angiotensină II și diuretice, în special diuretice de ansă. În cazul inițierii sau utilizării unor medicamente din aceste clase în asociere cu metformina, este necesară monitorizarea atentă a funcției renale. Medicamente cu activitate hiperglicemică intrinsecă (de exemplu glucocorticoizii (administraţi sistemic și local) și simpatomimetice). Poate fi necesară o monitorizare mai frecventă a glicemiei, în special la iniţierea tratamentului. Dacă este necesar, se ajustează doza de metformină în timpul tratamentului cu medicamentul respectiv și după întreruperea acestuia. Transportori de cationi organici (OCT) Metformina este un substrat pentru ambii transportatori OCT1 și OCT2. Administrarea concomitentă de metformină cu • Inhibitori ai OCT1 (cum este verapamil) pot reduce eficacitatea metforminei. • Inductori ai OCT1 (cum este rifampicina) pot crește absorbția gastro-intestinală și eficacitatea metforminei. • Inhibitori ai OCT2 (cum sunt cimetidina, dolutegravir, ranolazina, trimetoprim, vandetanib, isavuconazol) pot reduce eliminarea renală a metforminei și astfel conduc la o creștere a concentrației plasmatice de metformină. • Inhibitori pentru ambii OCT1 şi OCT2 (cum sunt crizotinib, olaparib) pot afecta eficacitatea și eliminarea renală a metforminei. Prin urmare se recomandă precauție, când aceste medicamente sunt administrate concomitent cu metformină, în special la pacienţii cu insuficienţă renală, deoarece concentraţia plasmatică de metformină poate creşte. Dacă este necesar, poate fi luată în considerare reglarea dozei de metformină, deoarece inhibitorii/inductorii de OCT pot afecta eficacitatea acesteia.

Sarcina Hiperglicemia necontrolată terapeutic în faza periconcepţională şi în timpul sarcinii) este asociată cu un risc crescut de anomalii congenitale, pierdere a sarcinii, hipertensiune arterială indusă de sarcină, preeclampsie şi mortalitate perinatală. Este important ca în perioada sarcinii nivelul glicemiei să fie menţinut cât mai aproape de valorile normale pentru a reduce riscul de reacţii adverse asociate hiperglicemiei atât la mamă, cât şi la făt. Metformina traversează bariera placentară la niveluri care pot fi la fel de mari ca şi concentraţiile materne. Un număr mare de date de la femeile gravide (mai mult de 1 000 rezultate expuse) provenind dintr-un studiu de cohortă bazat pe înregistrări şi din date publicate (meta-analize, studii clinice şi registre) nu indică un risc crescut de anomalii congenitale sau toxicitate feto/neonatală după expunerea la metformină în faza periconcepţională şi/sau în timpul sarcinii. Există dovezi limitate şi neconcludente cu privire la efectul pe termen lung al metforminei asupra greutăţii copiilor expuşi in utero. Metformina nu pare să afecteze dezvoltarea motorie şi socială până la vârsta de 4 ani a copiilor expuşi în timpul sarcinii, deşi rezultatele datelor pe termen lung sunt limitate. Dacă este necesar din punct de vedere clinic, utilizarea metforminei poate fi luată în considerare pe perioada sarcinii şi în faza periconcepţională ca adăugare sau alternativă la insulină. Alăptarea Metformina este eliminată în laptele matern. Nu au putut fi observate reacţii adverse la nou- născuţi/copii alăptaţi. Cu toate acestea, deoarece sunt disponibile numai date limitate, alăptarea nu este recomandată în timpul tratamentului cu metformină. Decizia întreruperii alăptării trebuie să aibă în vedere beneficiul alăptării şi potenţialul risc de apariţie a reacţiilor adverse la copil. Fertilitatea Nu s-a observat afectarea fertilităţii la şobolani masculi sau femele, în cazul administrării de metformină în doze de până la 600 mg/kg şi zi, care reprezintă de aproximativ trei ori doza maximă recomandată la om pe baza comparării ariilor de suprafaţă corporală.