RCP · SINERDOL 150 mg

Doze

Tuberculoză:

Adulţi:

Doza zilnică recomandată este 8-12 mg/kgc.

Doza zilnică uzuală: la pacienţii cu greutatea corporală sub 50 kg: 450 mg; la pacienţii peste 50 kg: 600 mg. Copii:

Doza zilnică recomandată este 10-20 mg/kgc. Doza zilnică totală nu trebuie să depăşească 600 mg. Lepră:

O dată pe lună, 600 mg rifampicină. Se poate utiliza şi un tratament alternativ, zilnic. Doza unică zilnică recomandată este de 10 mg/kgc.

Doza zilnică uzuală: la pacienţii cu greutate corporală sub 50 kg: 450 mg; la pacienţii peste 50 kg: 600 mg. În tratamentul leprei, rifampicina se va utiliza întotdeauna în asociere cu cel puţin încă un medicament antilepros.

Bruceloză, legioneloză sau infecţii stafilococice grave:

Adulţi: Doza zilnică recomandată este 600-1200 mg, administrate în 2-4 doze divizate, în asociere cu alt antibiotic pentru a preveni rezistenţa bacteriană.

Profilaxia meningitei meningococice:

Adulţi: 600 mg de două ori pe zi timp de 2 zile.

Copii (1-12 ani): 10 mg/kgc de două ori pe zi, timp de 2 zile.

Copii (3 luni-1 an): 5 mg/kgc de două ori pe zi timp de 2 zile.

Profilaxia infecţiei cu Haemophilus influenzae:

Adulţi şi copii: La pacienţii selectaţi, doza recomandată este de 20 mg/kgc/zi, în priză unică, fără a depăşi 600 mg/zi la copil, timp de 4 zile

Nou-născuţi: 10 mg/kgc/zi timp de 4 zile.

Insuficienţă hepatică:

Nu se va depăşi doza zilnică de 8 mg/kgc de rifampicină.

Utilizarea la vârstnici:

La pacienţii vârstnici, excreţia renală de rifampicină este scăzută proporţional cu scăderea fiziologică a funcţiei renale. Datorită creşterii compensatorii a excreţiei hepatice, timpul de înjumătăţire final al rifampicinei la vârstnici este similar celui de la pacienţii tineri. Totuşi, rifampicina se va administra cu precauţie persoanelor vârstnice, mai ales dacă există semne evidente de insuficienţă hepatică.

Mod de administrare

La copii sub 6 ani se recomandă administrarea de rifampicină cu forme farmaceutice adecvate vârstei. Sinerdol se va administra oral, cu o cantitate suficientă de lichid. Doza zilnică de rifampicină se va calcula în funcţie de greutatea corporală a pacientului. Rifampicina se va administra preferabil cu cel puţin 30 de minute înainte de masă sau la 2 ore după masă, pentru a se asigura absorbţia rapidă şi completă.

Este contraindicată administrarea concomitentă de rifampicină cu inhibitori de proteaze: amprenavir, indinavir, nelfinavir, ritonavir, lopinavir/ritonavir, saquinavir, deoarece rifampicina intensifică metabolismul hepatic al acestora şi ca urmare le reduce concentraţiile plasmatice şi eficacitatea. Rifampicina este un inductor al enzimelor microzomale hepatice, putând să favorizeze metabolizarea şi să scadă concentraţiile plasmatice pentru o serie de alte medicamente: anticonvulsivante, antiaritmice, antifungice, beta-blocante, blocante de calciu, glucocorticoizi, sulfamide antidiabetice, anticoagulante orale, digoxin, combinaţii estroprogestative, antiestrogeni (de ex. tamoxifen, toremifen), antipsihotice (de ex. haloperidol), antidepresive triciclice (de ex. amitriptilină), anxiolitice şi hipnotice (de ex. diazepam), barbiturice, antibiotice (de ex. cloramfenicol, claritromicină, doxiciclină, fluorochinolone), medicamente antivirale (de ex. saquinavir, indinavir, zidovudină), ciclofosfamidă, medicamente imunosupresive (de ex. ciclosporină, tacrolimus), analgezice (de ex. metadonă), teofilină, clofibrat, irinotecan, hormoni tiroidieni, losartan, praziquantel, chinină, riluzol, antagonişti selectivi de receptori 5-HT (de ex. ondansetron), statine metabolizate prin CYP 3 A4 (de ex. simvastatină), citotoxice (de ex. imatinib), diuretice (de ex. eplerenonă). Asocierea acestor medicamente cu rifampicina necesită ajustarea dozelor. Rifampicina creşte hepatotoxicitatea izoniazidei, prescrierea concomitentă a acestor medicamente necesitând precauţie, în special la pacienţii cu afectare hepatică, vârstnici sau cu malnutriţie. Se vor evita băuturile alcoolice în timpul tratamentului cu rifampicină, deoareca această combinaţie creşte riscul apariţiei unor probleme hepatice grave. Utilizarea concomitentă a rifampicinei şi a ketoconazolului determină scăderea concentraţiei serice a ambelor medicamente. Utilizarea concomitentă a rifampicinei şi a enalaprilului determină scăderea concentraţiei de enalaprilat, metabolitul activ al enalaprilului. Se vor ajusta dozele în condiţiile în care starea clinică a pacientului indică acest lucru. Folosirea concomitentă de halotan şi rifampicină trebuie evitată, datorită riscului crescut de hepatotoxicitate. Administrarea concomitentă cu antiacidele poate reduce absorbţia rifampicinei.Doza zilnică de rifampicină se va administra cu cel puţin o oră înainte de ingestia de antiacide. Dacă acidul p-aminosalicilic şi rifampicina sunt ambele incluse în regimul de tratament , acestea ar trebui să fie administrate la interval de nu mai puţin de opt ore pentru a se asigura nivelurile sanguine satisfăcătoare . Rifampicina poate interfera determinările microbiologice standard ale acidului folic şi vitaminei B12. Rifampicina poate întârzia excreţia biliară a substanţelor de contrast radiologice utilizate pentru opacifierea veziculei biliare. Rifampicina provoacă o inhibare competitivă temporară a eliminării bromo-sulfoftaleinei. Pentru a evita rezultate patologice inexacte, trebuie efectuat testul cu bromosulfoftaleina, dimineaţa înainte de administrarea rifampicinei.

Sarcina La animale, administrarea de doze foarte mari de rifampicină în primul trimestru de sarcină poate avea efecte teratogene. În lipsa unor studii clinice controlate, în timpul sarcinii nu se va administra rifampicină decât în caz de strictă necesitate, în absenţa unei alternative terapeutice. Administrarea rifampicinei în ultimul trimestru de sarcină creşte riscul hemoragiei postnatale la mamă şi nou-născut. Alăptarea Rifampicina se excretă în laptele matern şi în consecinţă se va întrerupe alăptarea în cazul administrării rifampicinei.