RCP · SINDAXEL 6 mg/ml

Doze

Înainte de tratamentul cu paclitaxel tuturor pacienţilor trebuie să li se administreze pre-medicaţie cu corticosteroizi, antihistaminice şi antagonişti de H2, după cum urmează:

administrare orală sau pentru administrare i.v.: între 30 şi 60 de minute.

ranitidină 50 mg i.v. *8-20 mg pentru pacienţii cu SK ** sau un antihistaminic echivalent, de exemplu clorfeniramină

Chimioterapia de linia întâi în carcinomul ovarian Deşi se evaluează şi alte scheme de administrare, se recomandă o asociere de paclitaxel şi cisplatină. În funcţie de durata perfuziei, sunt recomandate două doze diferite de paclitaxel: • paclitaxel 175 mg/m2 administrat intravenos în decurs de 3 ore, urmat de cisplatină în doză de 75 mg/m2, repetat la fiecare trei săptămâni sau • paclitaxel 135 mg/m2 într-o perfuzie cu durata de 24 ore, urmat de cisplatină 75 mg/m2, la repetat la fiecare 3 săptămâni (vezi pct. 5.1)

Chimioterapia de linia a doua în carcinomul ovarian Doza recomandată de paclitaxel este 175 mg/m2 administrată într-o perfuzie cu durata de 3 ore, repetată la fiecare 3 săptămâni.

Chimioterapia adjuvantă în carcinomul glandei mamare Doza recomandată de paclitaxel este de 175 mg/m2 administrată într-o perfuzie cu durata de 3 ore, repetată la interval de 3 săptămâni, pentru 4 cicluri de tratament, aplicată după terapia de tip AC.

Chimioterapia de linia întâi a carcinomului glandei mamare Când este utilizat în asociere cu doxorubicina (50 mg/m2), paclitaxel trebuie administrat la un interval de 24 de ore după doxorubicină. Doza recomandată de paclitaxel este de 220 mg/m2 administrată într-o perfuzie cu durata de 3 ore, repetat la fiecare 3 săptămâni (vezi pct. 4.5 şi 5.1).

Când este utilizat în asociere cu trastuzumab, doza recomandată de paclitaxel este de 175 mg/m2 administrată într-o perfuzie cu durata de 3 ore, repetat la fiecare 3 săptămâni (vezi pct. 5.1). Perfuzia de paclitaxel poate fi iniţiată în ziua următoare după administrarea primei doze de trastuzumab sau imediat după doza de trastuzumab, dacă doza anterioară de trastuzumab a fost bine tolerată de pacient

2 (pentru detalii privind administrarea trastuzumabului, vezi rezumatul caracteristicilor produsului pentru trastuzumab).

Chimioterapie de linia a doua a carcinomului glandei mamare Doza recomandată de paclitaxel este de 175 mg/m2 administrată într-o perfuzie cu durata de 3 ore, repetată la fiecare 3 săptămâni.

Chimioterapia în cancerul bronho-pulmonar non-microcelular în stadii avansate Doza recomandată de paclitaxel este de 175 mg/m2 administrată într-o perfuzie cu durata de 3 ore, urmată de cisplatină 80 mg/m2, repetat la fiecare 3 săptămâni.

Chimioterapia sarcomului Kaposi la pacienţii cu SIDA Doza recomandată de paclitaxel este de 100 mg/m2 administrată intravenos, într-o perfuzie cu durata de 3 ore, repetat la 2 săptămâni.

Dozele ulterioare de paclitaxel trebuie administrate în funcţie de toleranţa individuală a pacientului.

Paclitaxel nu trebuie readministrat decât dacă numărul neutrofilelor este ≥1500/mm3 (≥ 1000/mm3 pentru pacienţii cu SK) şi numărul trombocitelor este ≥ 100000/mm3 (≥ 75000/mm3 pentru pacienţii cu SK). Pacienţilor care prezintă neutropenie severă (neutrofilele < 500/mm3 pentru ≥ 7 zile) sau neuropatie periferică severă, trebuie să li se administreze o doză de paclitaxel redusă cu 20% în ciclurile de tratament ulterioare (şi redusă cu 25% pentru pacienţii cu SK) (vezi pct. 4.4).

Pacienţi cu insuficienţă hepatică Nu există date adecvate pe baza cărora să se recomande modificări ale dozelor la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată (vezi pct. 4.4 şi 5.2). Pacienţii cu insuficienţă hepatică severă nu trebuie trataţi cu paclitaxel.

Copii şi adolescenţi Sindaxel nu trebuie utilizat la copii cu vârsta mai mică de 18 ani, din cauza lipsei datelor legate de siguranţă şi eficacitate.

Mod de administrare Înainte de administrarea Sindaxel, tuturor pacienţilor trebuie să li se administreze pre-medicaţie cu corticosteroizi, antihistaminice şi antagonişti de de receptori H2. Se recomandă următoarea schemă de pre-medicaţie: dexametazonă (8 - 20 mg) administrată oral (la 12 şi la 6 ore) sau intravenos (30 - 60 minute) înainte de Sindaxel, clorfeniramină 10 mg intravenos sau un antihistaminic echivalent, cu 30 - 60 minute înainte de Sindaxel şi cimetidină (300 mg) sau ranitidină (50 mg) intravenos, cu 30 - 60 minute înainte de Sindaxel. Este necesar ca medicaţia corespunzătoare de susţinere a funcţiilor vitale să fie imediat disponibilă, pentru cazul în care apar reacţii severe de hipersensibilizare

Prepararea soluţiei perfuzabile Concentratul de Sindaxel pentru soluţia perfuzabilă trebuie diluat înainte de administrarea prin perfuzie intravenoasă. Sindaxel trebuie diluat cu soluţie perfuzabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9 %), soluţie perfuzabilă de glucoză 50 mg/mg (5 %) sau glucoză 50 mg/ml (5 %) în soluţie perfuzabilă Ringer, până la o concentraţie finală de 0,3 până la 1,2 mg/ml.

Medicamentele cu administrare parenterală trebuie să fie inspectate vizual, înainte de administrare, pentru detectarea oricărui conţinut de particule sau modificări de culoare.

După preparare, soluţia poate deveni tulbure, aceasta atribuindu-se formulării vehiculului şi nu poate fi îndepărtată prin filtrare. Pentru a reduce riscul de precipitare, soluţia diluată de Sindaxel trebuie utilizată cât mai repede posibil după diluare şi trebuie evitată agitarea excesivă, vibrarea sau scuturarea flaconului.

Tehnica de perfuzare Soluţia perfuzabilă de Sindaxel trebuie administrată ca perfuzie intravenoasă.

Soluţiile de Sindaxel trebuie preparate şi păstrate în flacoane din sticlă, polipropilenă sau poliolefine. Trebuie utilizate seturi de perfuzie care nu conţin PVC, cum sunt cele căptuşite cu polietilenă. Administrarea Sindaxel trebuie să se facă prin intermediul unui filtru încorporat în linia de perfuzie, cu membrană microporoasă de cel mult 0,22 μm. Utilizarea dispozitivelor de filtrare de tipul celor care prezintă tuburi scurte de intrare şi ieşire căptuşite cu PVC nu a condus la o eliberare semnificativă de DEHP.

Seturile de perfuzie trebuie spălate cu atenţie înainte de utilizare. În timpul perfuzării, aspectul soluţiei trebuie verificat periodic şi perfuzia trebuie oprită în cazul apariţiei unui precipitat.

Utilizare la copii şi adolescenţi Paclitaxel nu este recomandat pentru utilizare la copiii şi adolescenţii sub 18 ani din cauza lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea.

În tratamentul de primă linie al cancerului ovarian, se recomandă ca Sindaxel să fie administrat înaintea cisplatinei. În acest caz, profilul de siguranţă al asocierii a fost similar cu cel al paclitaxel administrat în monoterapie. Când Sindaxel a fost administrat după cisplatină, mielosupresia a fost mai severă şi clearance-ul paclitaxelului a scăzut cu 20%. Pacienţii trataţi cu paclitaxel şi cisplatină au un risc crescut de a dezvolta insuficienţă renală, comparativ cu cei trataţi cu cisplatină în monoterapie în cazul cancerelor genitale. Deoarece eliminarea doxorubicinei şi a metaboliţilor săi activi poate fi redusă de paclitaxel la administrarea concomitentă, se recomandă administrarea paclitaxel la 24 ore interval după doxorubicină, în cadrul tratamentului cancerului metastatic al glandei mamar (vezi pct. 5.2). Metabolizarea paclitaxelului este influențată, parțial, de izoenzimele CYP2C8 și CYP3A4 ale citocromului P450. Prin urmare, în absența unui studiu privind interacțiunea FC medicament- medicament, se recomandă prudență la administrarea paclitaxelului concomitent cu medicamente cunoscute ca inhibitori ai CYP2C8 sau CYP3A4 (de exemplu, ketoconazol și alte antifungice cu imidazol, eritromicină, fluoexetină, gemfibrozil, clopidogrel, cimetidină, ritonavir, saquinavir, indinavir și nelfinavir) întrucât poate crește toxicitatea paclitaxelului ca urmare a expunerii mai crescute la paclitaxel. Administrarea de paclitaxel concomitent cu medicamente cunoscute ca inductori ai CYP2C8 sau CYP3A4 (de exemplu, rifampicină, carbamazepină, fenitoină, efavirenz, nevirapină) nu este recomandată deoarece se poate compromite eficacitatea ca urmare a expunerii mai reduse la paclitaxel. Clearance-ul paclitaxelului nu este afectat de cimetidina administrată ca premedicaţie. Studii la pacienţii cu SK, care luau concomitent mai multe medicamente, au sugerat că clearance-ul sistemic al paclitaxelului a fost semnificativ mai mic în prezenţa nelfinavirului şi ritonavirului, dar nu şi a indinavirului. Sunt disponibile insuficiente informaţii privind interacţiunea cu alţi inhibitori de proteaze. Prin urmare, paclitaxel trebuie administrat cu atenţie la pacienţii cărora li se administrează inhibitori de proteaze ca terapie concomitentă.

S-a demonstrat că Sindaxel este embriotoxic şi fetotoxic la iepure şi scade fertilitatea la şobolan. Studiile la animale au indicat efecte toxice ireversibile asupra funcţiei de reproducere. S-a demonstrat că paclitaxelul este mutagen în studiile la mamifere efectuate atât in vivo cât şi in vitro (vezi pct. 5.3). Nu există informaţii privind utilizarea Sindaxel la om, în timpul sarcinii. Ca alte medicamente citotoxice, Sindaxel poate produce anomalii fetale; de aceea, Sindaxel este contraindicat în timpul sarcinii. Femeile trebuie sfătuite să evite sarcina în timpul tratamentului cu Sindaxel şi să-şi informeze imediat medicul în eventualitatea apariţiei sarcinii. Femeile şi bărbaţii trataţi cu paclitaxel, aflaţi în perioada fertilă, cât şi partenerii acestora, trebuie să utilizeze măsuri contraceptive adecvate în timpul tratamentului şi cel puţin 6 luni după tratamentul cu paclitaxel. Înaintea începerii tratamentului cu paclitaxel bărbaţii pot cere sfatul medicului, în vederea obţinerii de informaţii cu privire la posibilitatea de a-şi conserva sperma înaintea începerii tratamentului cu paclitaxel. Sindaxel este contraindicat pe perioada alăptării (vezi pct.4.3). Nu se ştie dacă Sindaxel se excretă în laptele matern. Pe durata tratamentului cu Sindaxel alăptarea trebuie întreruptă.