RCP · SILDENAFIL GEMAX PHARMA 100 mg

Doze

Administrare la adulţi:

Doza recomandată este de 50 mg administrată la nevoie, cu aproximativ o oră înainte de activitatea sexuală. În funcţie de eficacitate şi tolerabilitate, doza poate fi crescută la 100 mg sau poate fi scăzută la 25 mg. Doza maximă recomandată este de 100 mg. Frecvenţa de administrare a dozelor maxime recomandate este o dată pe zi. Dacă sildenafil comprimate se administrează împreună cu alimentele, debutul efectului se poate realiza mai târziu decât în condiţii de repaus alimentar (vezi pct. 5.2).

Doza de 25 mg nu poate fi obținută cu Sildenafil Gemax Pharma. Pentru administrarea unei doze de 25 mg, trebuie utilizat un medicament diferit.

Grupe speciale de pacienți

Vârstnici

Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici ( ≥ 65 de ani).

Insuficiență renală

La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată (clearance-ul creatininei = 30–80 ml/minut) se aplică recomandările privind dozele prezentate în secțiunea „Administrare la adulţi”.

Deoarece clearance-ul sildenafilului este redus la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance–ul creatininei <30 ml/minut), trebuie luată în considerare o doză de 25 mg. În funcție de eficacitate şi tolerabilitate, doza poate fi crescută treptat la 50 mg, până la 100 mg, după cum este necesar.

Insuficiență hepatică

Deoarece clearance-ul sildenafilului este scăzut la pacienţii cu insuficienţă hepatică (de exemplu, ciroză), trebuie luată în considerare o doză de 25 mg. În funcție de eficacitate şi tolerabilitate, doza poate fi crescută treptat la 50 mg, până la 100 mg sildenafil, după cum este necesar.

Copii și adolescenți

Sildenafil Gemax Pharma nu este indicat la persoanele cu vârsta sub 18 ani.

Administrare la pacienţi aflaţi în tratament cu alte medicamente

Cu excepţia ritonavirului, pentru care administrarea concomitentă a sildenafilului nu este recomandată (vezi pct. 4.4), la pacienţii aflați în tratament concomitent cu inhibitori ai CYP3A4 (vezi punctul 4.5), trebuie luată în considerare o doză iniţială de 25 mg.

Pentru a reduce la minimum posibilitatea apariţiei hipotensiunii arteriale posturale la pacienţii aflați în tratament cu alfa-blocante, pacienţii trebuie stabilizaţi sub tratamentul cu alfa-blocante înainte de a iniția tratamentul cu sildenafil. În plus, trebuie luată în considerare iniţierea tratamentului cu sildenafil cu o doză de 25 mg (vezi pct. 4.4 şi 4.5).

Mod de administrare

Pentru administrare orală.

Efectele altor medicamente asupra sildenafilului Studii in vitro Metabolizarea sildenafilului este mediată în principal de către citocromul P450 (CYP) prin izoenzimele 3A4 (calea principală) şi 2C9 (calea secundară). De aceea, inhibitorii acestor izoenzime pot reduce clearance–ul sildenafilului, iar inductorii acestor izoenzime pot crește clearance-ul sildenafilului. Studii in vivo Analiza farmacocinetică populaţională a datelor obținute din studiile clinice a evidenţiat o reducere a clearance-ului sildenafilului când acesta a fost administrat concomitent cu inhibitori ai izoenzimei CYP3A4 (cum sunt ketoconazol, eritromicină, cimetidină). Deşi nu s-a observat o creştere a incidenţei evenimentelor adverse la aceşti pacienţi, trebuie luată în considerare utilizarea unei doze iniţiale de 25 mg atunci când sildenafil se administrează concomitent cu inhibitori ai izoenzimei CYP3A4. Administrarea concomitentă a ritonavirului, un inhibitor al proteazei HIV, care este un inhibitor foarte puternic al citocromului P450 (în doză de 500 mg de două ori pe zi) la starea de echilibru, cu sildenafil (100 mg, în doză unică), a determinat o creştere de 300% (de 4 ori) a Cmax a sildenafilului şi de 1000% (de 11 ori) a ASC plasmatice pentru sildenafil. La 24 ore, concentraţia plasmatică a sildenafilului a rămas la aproximativ 200 ng/mL, comparativ cu aproximativ 5 ng/mL, când sildenafilul a fost administrat în monoterapie. Acest rezultat este în concordanţă cu efectele pronunțate ale ritonavirului asupra unei game largi de substraturi ale citocromului P450. Sildenafilul nu a influenţat farmacocinetica ritonavirului. Pe baza acestor rezultate farmacocinetice, administrarea concomitentă de sildenafil şi ritonavir nu este recomandată (vezi pct. 4.4) şi în niciun caz, doza maximă de sildenafil nu trebuie să depăşească sub niciun motiv 25 mg, într-un interval de 48 ore. Administrarea concomitentă de saquinavir, un inhibitor al proteazei HIV şi al izoenzimei CYP3A4, la starea de echilibru (1200 mg de trei ori pe zi), cu sildenafil (100 mg în doză unică) a determinat o creştere de 140% a Cmax a sildenafilului şi de 210% a ASC pentru sildenafil. Sildenafilul nu a influenţat farmacocinetica saquinavirului (vezi pct. 4.2). Se preconizează că inhibitorii puternici ai CYP3A4, cum sunt ketoconazolul şi itraconazolul, să producă efecte mai importante. Când sildenafilul a fost administrat în doza unică de 100 mg concomitent cu eritromicină, un inhibitor moderat al CYP3A4, la starea de echilibru (500 mg de două ori pe zi, timp de 5 zile), s-a înregistrat o creştere cu 182% a expunerii sistemice la sildenafil (ASC). La voluntarii sănătoşi de sex masculin nu s-a înregistrat niciun efect al azitromicinei (la doza de 500 mg pe zi, timp de 3 zile) asupra ASC, Cmax, tmax, constantei de viteză a eliminării sau ulterior asupra timpului de înjumătăţire plasmatică al sildenafilului sau asupra metabolitului circulant principal. La voluntarii sănătoşi, administrarea concomitentă a sildenafilului (50 mg) cu cimetidina (800 mg), un inhibitor al citocromului P450 şi un inhibitor nespecific al CYP3A4, a determinat o creștere cu 56% a concentratiei plasmatice a sildenafilului. Sucul de grepfrut este un inhibitor slab al CYP3A4 implicat în metabolismul de la nivelul peretelui intestinal şi poate produce creşteri modeste ale concentraţiei plasmatice a sildenafilului. Dozele unice de antiacid (hidroxid de magneziu/hidroxid de aluminiu) nu au influenţat biodisponibilitatea sildenafilului. Deşi nu au fost realizate studii specifice privind interacţiunele cu toate medicamentele, analiza farmacocinetică populaţională a demonstrat că farmacocinetica sildenafilului nu a fost influenţată de tratamentul concomitent cu inhibitori ai CYP2C9 (cum sunt tolbutamida, warfarina, fenitoina), inhibitori ai CYP2D6 (cum sunt inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei, antidepresivele triciclice), tiazide şi diuretice înrudite, diuretice de ansă sau diuretice care economisesc potasiul, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, blocanţi ai canalelor de calciu, antagonişti ai receptorilor beta-adrenergici sau inductori ai metabolismului CYP450 (cum sunt rifampicina și barbituricele). Într-un studiu efectuat cu voluntari sănătoşi de sex masculin, administrarea concomitentă a antagonistului de endotelină, bosentan (inductor al CYP3A4 [moderat], CYP2C9 şi posibil al CYP2C19), la starea de echilibru (125 mg de două ori pe zi) şi de sildenafil la starea de echilibru (80 mg de 3 ori pe zi), a determinat scăderea cu 62,6% şi 55,4% ale ASC şi, respectiv, Cmax ale sildenafilului. Astfel, este de aşteptat ca administrarea concomitentă de inductori puternici ai CYP3A4, precum rifampicina, să determine scăderi mai accentuate ale concentraţiilor plasmatice ale sildenafilului. Nicorandil este un hibrid între un activator al canalelor de potasiu şi nitrat. Din cauza componentei nitrat, acesta prezintă potențial de interacţiune severă cu sildenafilul. Efectele sildenafilului asupra altor medicamente Studii in vitro Sildenafilul este un inhibitor slab al izoenzimelor 1A2, 2C9, 2C19, 2D6, 2E1 şi 3A4 (CI50> 150 μM) ale citocromului P450. Având în vedere concentraţiile plasmatice maxime ale sildenafilului de aproximativ 1μ M, realizate după administrarea dozelor recomandate, este puţin probabil ca sildenafil comprimate să modifice clearance–ul substraturilor acestor izoenzime. Nu sunt disponibile date privind interacţiunea dintre sildenafil şi inhibitorii nespecifici ai fosfodiesterazei, cum sunt teofilina sau dipiridamolul. Studii in vivo În concordanţă cu efectele cunoscute ale sildenafilului asupra căii oxidului nitric/GMPc (vezi pct. 5.1), s-a demonstrat că acesta potenţează efectele hipotensoare ale nitraţilor şi, de aceea, este contraindicată administrarea concomitentă a sildenafilului cu donori de oxid nitric sau cu orice formă de nitraţi (vezi pct. 4.3). Riociguat: Studiile preclinice au arătat un efect suplimentar de reducere a tensiunii arteriale în cazul administrării concomitente a inhibitorilor de PDE5 cu riociguat. În cadrul studiilor clinice, s-a demonstrat că riociguat a determinat o creștere a efectelor hipotensoare ale inhibitorilor de PDE5. În cadrul populației studiate nu s-a evidențiat niciun efect clinic favorabil al acestei asocieri. Administrarea concomitentă de riociguat cu inhibitori ai PDE5, inclusiv sildenafil, este contraindicată (vezi pct. 4.3). Administrarea concomitentă de sildenafil la pacienţii aflați în tratament cu alfa-blocante poate determina hipotensiune arterială simptomatică la unii pacienţi susceptibili. Aceasta este mai probabil să apară în decurs de 4 ore de la administrarea dozei de sildenafil (vezi pct. 4.2 şi 4.4). În 3 studii specifice privind interacţiunea medicamentelor, alfa-blocantul doxazosin (4 mg şi 8 mg) şi sildenafil (25 mg, 50 mg sau 100 mg) au fost administrate concomitent pacienţilor cu hipertrofie benignă de prostată (HBP) stabilizaţi sub tratament cu doxazosin. La aceste grupe de pacienţi au fost observate valori medii a reducerii suplimentare ale tensiunii arteriale în clinostatism de 7/7 mmHg, 9/5 mmHg şi, respectiv, 8/4 mmHg şi valori medii a reducerii suplimentare a tensiunii arteriale în ortostatism de 6/6 mmHg, 11/4 mmHg şi, respectiv, 4/5 mmHg. Au fost raportate ocazional cazuri de hipotensiune arterială posturală simptomatică la administrarea concomitentă de sildenafil şi doxazosin la pacienţii stabilizaţi sub tratament cu doxazosin. Aceste raportări au inclus ameţeală şi stare de confuzie, dar nu și sincopă. Nu a fost observată nicio interacţiune semnificativă la administrarea concomitentă a sildenafilului (50 mg) cu tolbutamida (250 mg) sau warfarina (40 mg), ambele fiind metabolizate de către CYP2C9. Sildenafilul (50 mg) nu a potenţat acțiunea de creştere a timpului de sângerare determinată de acidul acetilsalicilic (150mg). Sildenafilul (50mg) nu a potenţat efectele hipotensoare ale alcoolului etilic la voluntarii sănătoşi, cu o valoare medie a nivelurilor serice maxime ale alcoolului etilic de 80 mg/dl. S-a demonstrat că profilul de siguranță în cazul în care se administrează sildenafil la pacienţii care sunt în tratament cu un antihipertensiv aparţinând uneia din următoarele clase: diuretice, beta-blocante, inhibitori ai ECA, antagonişti ai angiotensinei II, antihipertensive (vasodilatatoare și cu acțiune centrală), blocante neuronale adrenergice, blocante ale canalelor de calciu şi ale receptorilor alfa-adrenergici este similar cu profilul de siguranță al pacienților la care s-a administrat placebo. Într-un studiu specific de interacţiune în care au fost incluşi pacienţi hipertensivi aflaţi în tratament cu amlodipină şi la care s-a administrat concomitent sildenafil (100 mg) s-a observat o scădere suplimentară a tensiunii arteriale sistolice în clinostatism de 8 mmHg. Scăderea suplimentară a tensiunii arteriale diastolice corespunzătoare în clinostatism a fost de 7 mmHg. Aceste scăderi suplimentare ale tensiunii arteriale au fost similare ca mărime cu cele observate în cazul administrării sildenafilului în monoterapie la voluntarii sănătoşi (vezi pct. 5.1). La starea de echilibru, sildenafilul (100 mg) nu a influenţat farmacocinetica inhibitorilor proteazei HIV, saquinavir şi ritonavir, ambele fiind substraturi ale CYP3A4. La voluntarii sănătoşi de sex masculin, sildenafil la starea de echilibru (80 mg de trei ori pe zi) a determinat o creştere de 49,8% a ASC a bosentanului şi o creştere de 42% a Cmax a bosentanului (125 mg de două ori pe zi). Adăugarea unei singure doze de sildenafil la sacubitril/valsartan la pacienții cu hipertensiune arterială, la starea de echilibru, a fost asociată cu o reducere a tensiunii arteriale, semnificativ mai mare comparativ cu administrarea de sacubitril/valsartan singur. Prin urmare, se recomandă precauție atunci când se inițiază tratamentul cu sildenafil la pacienții cărora li se administrează sacubitril/valsartan.

Sildenafil nu este indicat pentru utilizare de către femei. Nu au fost efectuate studii adecvate şi bine controlate la femeile gravide sau care alăptează. În studiile asupra funcţiei de reproducere efectuate la şobolan şi iepure, după administrarea orală de sildenafil nu au fost evidenţiate reacţii adverse semnificative. După administrarea orală a unei doze unice de 100 mg de sildenafil la voluntarii sănătoşi nu a fost observat niciun efect asupra motilităţii sau morfologiei spermatozoizilor (vezi pct. 5.1).