RCP · SETIAPO 30 mg
Fișă tehnică pentru profesioniști. Text oficial (ANMDMR).
- Denumire comună (DCI): SETIAPO 30 mg
- Cod ATC: B01AF03
- Forma farmaceutică: comprimate filmate
- Concentrație: 30mg
- Deținătorul autorizației: ZENTIVA, K.S - REPUBLICA CEHA
Acțiune farmacologică
Doze și mod de administrare
Doze
Prevenirea accidentului vascular cerebral şi a emboliei sistemice
Doza recomandată este de 60 mg edoxaban o dată pe zi.
Tratamentul cu edoxaban la pacienţii cu FANV trebuie continuat pe termen lung.
Tratamentul TVP, tratamentul EP şi prevenirea TVP şi EP recurente (TEV) Doza recomandată este de 60 mg edoxaban o dată pe zi, după administrarea iniţială de anticoagulante parenterale timp de cel puţin 5 zile (vezi pct. 5.1). Edoxaban şi anticoagulantul parenteral iniţial nu trebuie administrate concomitent.
Durata tratamentului pentru TVP şi EP (tromboembolismului venos, TEV) şi pentru prevenirea TEV recurente trebuie individualizată după evaluarea atentă a beneficiului tratamentului raportat la riscul hemoragic (vezi pct. 4.4). O durată scurtă a tratamentului (de cel puţin 3 luni) trebuie să se bazeze pe factorii de risc tranzitorii (de exemplu intervenţie chirurgicală recentă, traumatism, imobilizare), iar duratele mai prelungite trebuie să se bazeze pe factorii de risc permanenţi sau pe caracterul idiopatic al TVP sau EP.
Pentru FANV şi TEV, doza recomandată este de 30 mg edoxaban o dată pe zi la pacienţii cu unul sau mai mulţi dintre următorii factori clinici:
- insuficienţă renală moderată sau severă (clearance al creatininei (ClCr) 15 – 50 ml/min)
- greutate corporală scăzută ≤ 60 kg
- utilizarea concomitentă a următorilor inhibitori ai glicoproteinei P (gp-P): ciclosporină, dronedaronă, eritromicină sau ketoconazol.
Tabelul 1: Rezumatul dozelor în cazul FANV şi TEV (TVP şi EP)
| Ghid rezumativ privind administrarea dozelor | ||||
|---|---|---|---|---|
| Doza recomandată | 60 mg o dată pe zi | |||
| Doze recomandate pentru pacienţii cu unul sau mai mulţi dintre următorii factori clinici: | ||||
| Insuficienţă renală | Moderată sau severă (ClCr 15 – 50 ml/min) | 30 mg o dată pe zi | ||
| Greutate corporală scăzută | ≤ 60 kg | |||
| Inhibitori ai gp-P | Ciclosporină, dronedaronă, eritromicină, ketoconazol |
Omiterea unei doze
Dacă o doză de edoxaban este omisă, aceasta trebuie administrată imediat și apoi trebuie continuat ziua următoare cu administrarea o dată pe zi după cum este recomandat. Pacientul nu trebuie să utilizeze de două ori doza prescrisă în aceeaşi zi pentru a compensa o doză omisă.
Trecerea la şi de la edoxaban
Tratamentul anticoagulant continuu este important la pacienţii cu FANV şi TEV. Pot exista situaţii care să justifice o modificare a tratamentului anticoagulant (Tabelul 2).
Tabelul 2: Trecerea la tratamentul cu anticoagulant în FANV și TEV (TVP și EP)
| Trecerea la edoxaban | ||||
|---|---|---|---|---|
| De la | La | Recomandare | ||
| Antagonist de vitamină K (AVK) | Edoxaban | Opriți AVK şi începeți edoxaban atunci când raportul internaţional normalizat (INR) este ≤ 2,5. |
| Trecerea la edoxaban | ||||
|---|---|---|---|---|
| De la | La | Recomandare | ||
| Anticoagulante orale altele decât AVK: • dabigatran • rivaroxaban • apixaban | Edoxaban | Opriți dabigatran, rivaroxaban sau apixaban şi începeți edoxaban la momentul stabilit pentru doza următoare de anticoagulant oral (vezi pct. 5.1). | ||
| Anticoagulante parenterale | Edoxaban | Aceste medicamente nu trebuie administrate simultan. Anticoagulant subcutanat (de exemplu heparină cu greutate moleculară mică [HGMM], fondaparină): Opriți anticoagulantul subcutanat şi începeți edoxaban la momentul stabilit pentru doza următoare de anticoagulant subcutanat. | ||
| Heparină nefracţionată (HNF) intravenoasă: Opriți perfuzia şi începeți edoxaban după 4 ore. |
| Trecerea de la edoxaban | ||||
|---|---|---|---|---|
| De la | La | Recomandare | ||
| Edoxaban | VKA | Există potenţialul de anticoagulare inadecvată în timpul tranziţiei de la edoxaban la AVK. În timpul oricărei treceri la un anticoagulant alternativ, trebuie asigurată anticoagularea adecvată continuă. Opţiunea orală: La pacienţii care iau în prezent o doză de 60 mg, administrați o doză de edoxaban de 30 mg o dată pe zi împreună cu o doză corespunzătoare de AVK. La pacienţii care iau în prezent o doză de 30 mg (pentru unul sau mai mulţi dintre următorii factori clinici: insuficienţă renală moderată până la severă (ClCr 15 - 50 ml/min), greutate corporală scăzută sau utilizarea împreună cu anumiţi inhibitori ai gp- P), administrați o doză de edoxaban de 15 mg o dată pe zi împreună cu o doză corespunzătoare de AVK. Pacienţii nu trebuie să ia o doză de încărcare de AVK pentru a atinge rapid un INR stabil între 2 şi 3. Se recomandă să luați în considerare doza de întreţinere de AVK şi dacă pacientul a luat înainte o AVK sau utilizați algoritmul de tratament cu AVK în funcţie de INR-ul valid, în conformitate cu ghidurile de practică locale. Odată ce INR ≥ 2,0, edoxaban trebuie întrerupt. Majoritatea pacienţilor (85%) trebuie să poată atinge un INR ≥ 2,0 în 14 zile de administrare concomitentă de edoxaban şi AVK. După 14 zile, se |
| Trecerea de la edoxaban | ||||
|---|---|---|---|---|
| De la | La | Recomandare | ||
| recomandă oprirea edoxaban şi titrarea în continuare a dozei de AVK pentru a obține un INR între 2 şi 3. Se recomandă ca în primele 14 zile de tratament concomitent INR-ul să fie determinat de cel puţin 3 ori chiar înainte de a lua doza zilnică de edoxaban pentru a reduce la minimum influenţa edoxaban asupra determinărilor INR. Administrarea concomitentă de edoxaban şi AVK poate creşte INR-ul după doza de edoxaban cu până la 46%. Opţiunea parenterală: opriți edoxaban şi administrați anticoagulantul parenteral şi AVK la momentul stabilit pentru următoarea doză de edoxaban. Odată ce este obținut un INR stabil ≥ 2,0, anticoagulantul parenteral trebuie oprit şi se continuă cu AVK. | ||||
| Edoxaban | Anticoagulante orale, altele decât AVK | Opriți edoxaban şi începeți anticoagulantul altul decât AVK la momentul stabilit pentru următoarea doză de edoxaban. | ||
| Edoxaban | Anticoagulante parenterale | Aceste medicamente nu trebuie administrate simultan. Opriți edoxaban şi începeți anticoagulantul parenteral la momentul stabilit pentru următoarea doză de edoxaban. |
Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici
Nu este necesară scăderea dozei (vezi pct. 5.2).
Insuficiență renală
Funcţia renală trebuie evaluată la toți pacienţii prin calcularea ClCr înainte de iniţierea tratamentului cu edoxaban pentru a exclude pacienţii cu boală renală în stadiu terminal (de exemplu ClCr < 15 ml/min), pentru a utiliza doza corectă de edoxaban la pacienţii cu ClCr 15 – 50 ml/min (30 mg o dată pe zi), la pacienţii cu ClCr > 50 ml/min (60 mg o dată pe zi), precum şi pentru a decide asupra utilizării edoxaban la pacienţi cu valori crescute ale ClCr (vezi pct. 4.4).
De asemenea, funcţia renală trebuie evaluată atunci când se suspectează o modificare a funcţiei renale în timpul tratamentului (de exemplu, hipovolemie, deshidratare, precum şi în cazul utilizării concomitente a anumitor medicamente).
Metoda utilizată pentru a estima funcţia renală (ClCr în ml/min) în timpul dezvoltării clinice a edoxaban a fost metoda Cockcroft-Gault. Formula este următoarea:
• Pentru creatinină în μmol/l:
1,23 × (140-vârstă [ani]) × greutate [kg] (× 0,85 la femeie) creatinină serică [μmol/l]
• Pentru creatinină în mg/dl:
(140-vârstă [ani]) × greutate [kg] (× 0,85 la femeie) 72 × creatinină serică [mg/dl]
Această metodă este recomandată pentru evaluarea ClCr la pacienţi înainte şi în timpul tratamentului cu edoxaban.
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară (ClCr > 50 – 80 ml/min), doza de edoxaban recomandată este de 60 mg o dată pe zi.
La pacienţii cu insuficienţă renală moderată sau severă (ClCr 15 – 50 ml/min), doza de edoxaban recomandată este de 30 mg o dată pe zi (vezi pct. 5.2).
La pacienţii cu boală renală în stadiu terminal (BRST) (ClCr < 15 ml/min) sau care fac dializă, administrarea edoxaban nu este recomandată (vezi pct. 4.4. şi 5.2).
Insuficienţă hepatică
Edoxaban este contraindicat la pacienţii cu afecţiuni hepatice asociate cu coagulopatie şi risc hemoragic semnificativ clinic (vezi pct. 4.3).
La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, administrarea edoxaban nu este recomandată (vezi pct. 4.4 şi 5.2).
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată, doza de edoxaban recomandată este de 60 mg o dată pe zi (vezi pct. 5.2). Edoxaban trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată (vezi pct. 4.4).
Pacienţii cu enzime hepatice crescute (alanin aminotransferaza (ALT) sau aspartat transaminaza (AST) >2 x limita superioară a valorilor normale (LSVN)) sau cu bilirubină totală ≥1,5 x LSVN au fost excluşi din studiile clinice.
Prin urmare edoxaban trebuie utilizat cu precauţie la această grupă de pacienţi (vezi pct. 4.4 şi 5.2). Înainte de iniţierea tratamentului cu edoxaban trebuie efectuate teste ale funcţiei hepatice.
Greutate corporală
Pentru pacienţii cu greutatea corporală ≤ 60 kg, doza de edoxaban recomandată este de 30 mg o dată pe zi (vezi pct. 5.2).
Sex
Nu este necesară scăderea dozei (vezi pct. 5.2).
Utilizarea concomitentă de edoxaban cu inhibitori ai glicoproteinei P (gp-P) La pacienţii care iau concomitent edoxaban şi următorii inhibitori ai gp-P: ciclosporină, dronedaronă, eritromicină sau ketoconazol, doza de edoxaban recomandată este de 30 mg o dată pe zi (vezi pct. 4.5).
Nu este necesară scăderea dozei în cazul administrării concomitente de amiodaronă, chinidină sau verapamil (vezi pct. 4.5).
Utilizarea edoxaban împreună cu alţi inhibitori ai gp-P care includ inhibitori ai proteazei HIV nu a fost studiată.
Pacienți supuși cardioversiei
Edoxaban poate fi inițiat sau continuat la pacienții care pot să necesite cardioversie. Pentru cardioversia ghidată prin ecocardiograma transesofagiană (ETE) la pacienții care nu au fost tratați anterior cu anticoagulante, tratamentul cu edoxaban trebuie început cu cel puțin 2 ore înainte de cardioversie pentru a asigura o anticoagulare adecvată (vezi pct. 5.1 și 5.2). Cardioversia trebuie efectuată nu mai târziu de 12 ore după administrarea dozei de edoxaban în ziua procedurii.
Pentru toți pacienții supuși cardioversiei: înainte de cardioversie, trebuie solicitată confirmarea că pacientul a luat Setiapo conform prescripției. Deciziile privind inițierea și durata tratamentului trebuie să urmeze ghidurile stabilite pentru tratamentul anticoagulant la pacienții supuși cardioversiei.
Copii şi adolescenţi
Edoxaban nu este recomandat pentru utilizare la copii și adolescenți, începând de la naștere până la vârsta de 18 ani, cu eveniment confirmat de TEV (EP și/sau TVP), deoarece eficacitatea nu a fost stabilită. Datele disponibile la pacienţii cu TEV sunt descrise la pct. 4.8, 5.1 şi 5.2.
Mod de administrare
Pentru administrare orală.
Setiapo poate fi administrat cu sau fără alimente (vezi pct. 5.2).
Pentru pacienții care nu pot înghiți comprimate întregi, comprimatele de Setiapo pot fi zdrobite și amestecate cu apă sau piure de mere și administrate imediat pe cale orală (vezi pct. 5.2).
Alternativ, comprimatele de Setiapo pot fi zdrobite și suspendate într-o cantitate mică de apă și administrate imediat printr-o sondă nazogastrică sau sondă de alimentare gastrică care apoi trebuie spălate cu apă (vezi pct. 5.2 și 6.6). Comprimatele zdrobite de Setiapo sunt stabile în apă și piure de mere timp de până la 4 ore.
Interacțiuni
Edoxabanul este absorbit predominant în tractul gastro-intestinal (GI) superior. Astfel, medicamentele sau condițiile patologice care cresc viteza de golire a conținutului gastric și motilitatea intestinală au potențialul de a reduce dizolvarea și absorbția edoxabanului. Inhibitori ai gp-P Edoxabanul este un substrat pentru transportorul de eflux gp-P. În cadrul studiilor farmacocinetice (FC), administrarea concomitentă a edoxabanului cu inhibitori ai gp-P, ciclosporină, dronedaronă, eritromicină, ketoconazol, chinidină sau verapamil, a avut ca rezultat creșterea concentrațiilor plasmatice ale edoxabanului. Utilizarea concomitentă a edoxabanului cu ciclosporină, dronedaronă, eritromicină sau ketoconazol impune o scădere a dozei la 30 mg o dată pe zi. Utilizarea concomitentă a edoxabanului cu chinidină, verapamil sau amiodaronă nu impune scăderea dozei pe baza datelor clinice (vezi pct. 4.2). Utilizarea edoxabanului împreună cu alți inhibitori ai gp-P, inclusiv inhibitori ai proteazei virusului imunodeficienței umane (HIV), nu a fost studiată. Doza de edoxaban 30 mg o dată pe zi trebuie administrată în timpul utilizării concomitente cu următorii inhibitori ai gp-P: • Ciclosporină: Administrarea simultană a unei doze unice de ciclosporină 500 mg și a unei doze unice de edoxaban 60 mg a crescut ASC și concentrația serică maximă (Cmax) pentru edoxaban cu 73% și, respectiv, cu 74%. • Dronedaronă: Administrarea de dronedaronă 400 mg de două ori pe zi timp de 7 zile, împreună cu o doză concomitentă unică de edoxaban 60 mg în ziua 5, a crescut ASC și Cmax pentru edoxaban cu 85% și, respectiv, cu 46%. • Eritromicină: Administrarea de eritromicină 500 mg de patru ori pe zi timp de 8 zile, împreună cu o doză concomitentă unică de edoxaban 60 mg în ziua 7, a crescut ASC și Cmax pentru edoxaban cu 85% și, respectiv, cu 68%. • Ketoconazol: Administrarea de ketoconazol 400 mg o dată pe zi timp de 7 zile, împreună cu o doză concomitentă unică de edoxaban 60 mg în ziua 4, a crescut ASC și Cmax pentru edoxaban cu 87% și, respectiv, cu 89%. Doza de edoxaban 60 mg o dată pe zi este recomandată în timpul utilizării concomitente cu următorii inhibitori ai gp-P: • Chinidină: Administrarea de chinidină 300 mg o dată pe zi în zilele 1 și 4 și de trei ori pe zi în zilele 2 și 3, împreună cu o doză concomitentă unică de edoxaban 60 mg în ziua 3, a crescut ASC pentru edoxaban pe parcursul a 24 ore cu 77% și, respectiv, Cmax pentru edoxaban cu 85%. • Verapamil: Administrarea de verapamil 240 mg o dată pe zi timp de 11 zile, împreună cu o doză concomitentă unică de edoxaban 60 mg în ziua 10, a crescut ASC și Cmax pentru edoxaban cu aproximativ 53%. • Amiodaronă: Administrarea concomitentă de amiodaronă 400 mg o dată pe zi și edoxaban 60 mg o dată pe zi a crescut ASC cu 40% și Cmax cu 66%. Acest lucru nu a fost considerat semnificativ clinic. În cadrul studiului ENGAGE AF-TIMI 48 privind FANV, rezultatele de eficacitate și siguranță au fost similare la subiecții cu sau fără administrare concomitentă de amiodaronă. • Claritromicină: Administrarea de claritromicină (500 mg de două ori pe zi) timp de 10 zile, împreună cu o doză concomitentă unică de edoxaban 60 mg în ziua 9, a crescut ASC și Cmax pentru edoxaban cu aproximativ 53% și, respectiv, 27%. Inductori ai gp-P Administrarea concomitentă de edoxaban și rifampicină, un inductor al gp-P, a determinat o scădere a valorilor medii ale ASC și o scurtare a timpului de înjumătățire pentru edoxaban, cu posibila scădere a efectelor farmacodinamice ale acestuia. Utilizarea concomitentă de edoxaban și alți inductori ai gp-P (de exemplu fenitoină, carbamazepină, fenobarbital sau sunătoare) poate duce la scăderea concentrațiilor plasmatice ale edoxabanului. Edoxabanul trebuie utilizat cu precauție în cazul administrării concomitente de inductori ai gp-P. Substraturi ale gp-P Digoxin: Administrarea de edoxaban 60 mg o dată pe zi în zilele 1 până la 14, concomitent cu administrarea mai multor doze zilnice de digoxin 0,25 mg de două ori pe zi (zilele 8 și 9) și 0,25 mg o dată pe zi (zilele 10 până la 14), a crescut Cmax pentru edoxaban cu 17%, fără niciun efect semnificativ asupra ASC sau clearance-ului renal la starea de echilibru. Atunci când au fost examinate, de asemenea, efectele edoxabanului asupra farmacocineticii digoxinului, Cmax pentru digoxină a crescut cu aproximativ 28% și ASC cu 7%. Această creștere nu a fost considerată relevantă clinic. Nu este necesară modificarea dozei atunci când edoxabanul este administrat împreună cu digoxin. Anticoagulante, antiagregante plachetare, AINS și ISRS/IRSN Anticoagulante Administrarea concomitentă a edoxabanului împreună cu alte anticoagulante este contraindicată, din cauza riscului crescut de sângerare (vezi pct. 4.3). AAS Administrarea concomitentă de AAS (100 mg sau 325 mg) și edoxaban a crescut timpul de sângerare în raport cu oricare dintre aceste medicamente administrate în monoterapie. Administrarea concomitentă a unei doze ridicate de AAS (325 mg) a crescut Cmax și ASC la starea de echilibru pentru edoxaban cu 35% și, respectiv, cu 32%. Administrarea concomitentă cronică a dozelor crescute de AAS (325 mg) împreună cu edoxaban nu este recomandată. Administrarea concomitentă a dozelor de AAS mai mari de 100 mg trebuie efectuată numai sub supraveghere medicală. În cadrul studiilor clinice, utilizarea concomitentă de AAS (doză scăzută ≤ 100 mg/zi), alte medicamente antiagregante plachetare și tienopiridine a fost permisă și a avut ca rezultat o creștere de aproximativ 2 ori a sângerării majore, comparativ cu absența utilizării concomitente, deși aceasta a apărut într-o măsură similară în grupurile cu edoxaban și cele cu warfarină (vezi pct. 4.4). Administrarea concomitentă a unei doze scăzute de AAS (≤ 100 mg) nu a afectat expunerea maximă sau totală a edoxabanului, nici după doza unică, nici la starea stabilă. Edoxabanul poate fi administrat concomitent cu doze scăzute de AAS (≤ 100 mg/zi). Inhibitori ai trombocitelor În cadrul studiului ENGAGE AF-TIMI 48, utilizarea concomitentă a monoterapiei cu tienopiridine (de exemplu, clopidogrel) a fost permisă și a avut ca rezultat o creștere a sângerării, relevantă clinic, deși s-a înregistrat un risc de sângerare mai scăzut în asociere cu edoxabanul, comparativ cu warfarina (vezi pct. 4.4). Experiența privind utilizarea edoxabanului împreună cu tratamentul antiplachetar dual sau cu medicamente fibrinolitice este foarte limitată. AINS Administrarea concomitentă a naproxenului și edoxabanului a crescut timpul de sângerare în raport cu oricare dintre aceste medicamente administrate în monoterapie. Naproxen nu a avut niciun efect asupra Cmax și ASC pentru edoxaban. În cadrul studiilor clinice, administrarea concomitentă de AINS a avut ca rezultat o creștere a sângerării, relevantă din punct de vedere clinic. Utilizarea cronică de AINS împreună cu edoxaban nu este recomandată. ISRS/IRSN Ca și în cazul altor anticoagulante, există posibilitatea ca pacienții să prezinte risc crescut de sângerare în cazul utilizării concomitente cu ISRS sau IRSN din cauza efectului raportat al acestora asupra trombocitelor (vezi pct. 4.4). Efectul edoxabanului asupra altor medicamente Edoxabanul a crescut Cmax pentru digoxinul administrat concomitent cu 28%; cu toate acestea, ASC nu a fost afectată. Edoxabanul nu a avut niciun efect asupra Cmax și ASC pentru chinidină. Edoxabanul a scăzut Cmax și ASC pentru verapamilul administrat concomitent cu 14% și, respectiv, 16%.
Sarcină și alăptare
Femeile cu potențial fertil Femeile cu potențial fertil trebuie să evite să rămână gravide în timpul tratamentului cu edoxaban. Sarcina Siguranța și eficacitatea edoxabanului nu au fost stabilite la femeile gravide. Studiile la animale au evidențiat toxicitate asupra funcției de reproducere (vezi pct. 5.3). Din cauza potențialului de toxicitate asupra funcției de reproducere, riscului intrinsec de sângerare și dovezilor conform cărora edoxabanul trece în placentă, Setiapo este contraindicat în timpul sarcinii (vezi pct. 4.3). Alăptarea Siguranța și eficacitatea edoxabanului nu au fost stabilite la femeile care alăptează. Datele provenite de la animale indică faptul că edoxabanul se elimină în laptele uman. Prin urmare, Setiapo este contraindicat în timpul alăptării (vezi pct. 4.3). Trebuie luată decizia fie de a întrerupe alăptarea, fie de a întrerupe/de a se abține de la tratament. Fertilitatea Nu s-au efectuat studii specifice cu edoxaban la om, pentru a se evalua efectele asupra fertilității. În cadrul unui studiu privind fertilitatea la masculi și femele de șobolan, nu s-au observat efecte (vezi pct. 5.3).
