RCP · SERTRALINA GEMAX PHARMA 50 mg

Doze

Iniţierea tratamentului:

Depresie și TOC Tratamentul cu sertralină trebuie iniţiat cu o doză de 50 mg/zi.

Tulburarea de panică, TSPT și tulburarea de anxietate socială 1 Tratamentul trebuie inițiat cu 25 mg/zi. După o săptămână, doza trebuie crescută la 50 mg, o dată pe zi. S-a demonstrat faptul că acest regim de dozare reduce frecvența reacțiilor adverse caracteristice tulburării de panică, care apar la iniţierea tratamentului.

Ajustarea dozei:

Depresie, TOC, tulburare de panică, tulburare de anxietate socială și TSPT Pacienții care nu răspund la doza de 50 mg pot beneficia de creşteri ale dozelor. Ajustările dozei trebuie efectuate cu câte 50 mg, la intervale de cel puţin o săptămână, până la maximum 200 mg/zi. Modificările dozelor nu trebuie efectuate mai frecvent de o dată pe săptămână, având în vedere timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al sertralinei de 24 de ore.

Debutul efectului terapeutic poate fi observat în decurs de 7 zile. Cu toate acestea, de obicei sunt necesare perioade mai lungi pentru a demonstra răspunsul terapeutic, în special în cazul TOC.

Tratamentul de întreținere:

În timpul tratamentului pe termen lung, dozele trebuie menținute la cea mai mică doză eficace, cu ajustări ulterioare, în funcţie de răspunsul terapeutic.

Depresie De asemenea, pentru prevenirea recurenței episoadelor depresive majore (EDM) poate fi adecvat tratamentul pe termen lung. În majoritatea cazurilor, doza recomandată în prevenirea recurenței EDM este aceeași cu cea utilizată în timpul episodului curent. Pacienții cu depresie trebuie tratați pentru o perioadă suficientă de timp, de cel puțin 6 luni, pentru a se asigura că nu mai prezintă simptome.

Tulburare de panică și TOC Continuarea tratamentului în cazul tulburării de panică și al TOC trebuie evaluată în mod regulat, deoarece prevenirea recidivelor nu a fost demonstrată pentru aceste tulburări.

Pacienți vârstnici La vârstnici, stabilirea dozei trebuie realizată cu atenţie, întrucât vârstnicii pot prezenta un risc mai mare de apariţie a hiponatremiei (vezi pct. 4.4).

Pacienți cu insuficiență hepatică Utilizarea sertralinei la pacienții cu afecțiuni hepatice trebuie abordată cu prudență. La pacienții cu insuficiență hepatică trebuie administrate doze mai mici sau la intervale de timp mai mari (vezi pct. 4.4). Sertralina nu trebuie utilizată în caz de insuficiență hepatică severă, deoarece nu sunt disponibile date clinice (vezi pct. 4.4).

Pacienți cu insuficiență renală Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență renală (vezi pct. 4.4).

Copii şi adolescenţi

Copii și adolescenți cu tulburare obsesiv-compulsivă Vârsta cuprinsă între 13-17 ani: inițial, 50 mg, o dată pe zi. Vârsta cuprinsă între 6-12 ani: inițial, 25 mg, o dată pe zi. Doza poate fi crescută la 50 mg, o dată pe zi, după o săptămână.

În cazul unui răspuns mai mic decât cel dorit, dozele ulterioare pot fi crescute treptat, cu câte 50 mg, pe o perioadă de câteva săptămâni, după cum este necesar. Doza maximă este de 200 mg pe zi. Cu toate acestea, la creșterea dozei de la 50 mg trebuie luată în considerare greutatea corporală în general mai mică a copiilor în comparație cu cea a adulților. Modificările dozei nu trebuie făcute la intervale de timp mai mici de o săptămână.

Nu a fost demonstrată eficacitatea în cazul tulburărilor depresive majore la copii și adolescenți. 2 Nu sunt disponibile date pentru copiii cu vârsta sub 6 ani (vezi și pct. 4.4).

Mod de administrare

Sertralina trebuie administrată o dată pe zi, fie dimineața, fie seara. Comprimatul de sertralină poate fi administrat cu sau fără alimente.

Simptome de întrerupere observate la încetarea tratamentului cu sertralină Trebuie evitată întreruperea bruscă a tratamentului. La încetarea tratamentului cu sertralină, doza trebuie redusă treptat pe o perioadă de cel puțin una până la două săptămâni pentru a reduce riscul de apariție a simptomelor de întrerupere (vezi pct. 4.4 și 4.8). Dacă apar simptome intolerabile în urma scăderii dozei sau la întreruperea tratamentului, atunci poate fi luată în considerare reluarea administrării dozei prescrise anterior. Ulterior, medicul poate continua scăderea dozei, dar într-un ritm mai lent.

Contraindicaţii: Inhibitori de monoaminooxidază IMAO ireversibili (de exemplu, selegilina) Sertralina nu trebuie utilizată în asociere cu IMAO ireversibili, cum este selegilina. Tratamentul cu sertralină nu trebuie inițiat timp de cel puțin 14 zile după întreruperea tratamentului cu un IMAO ireversibil. Administrarea sertralinei trebuie întreruptă cu cel puțin 7 zile înainte de inițierea tratamentului cu un IMAO ireversibil (vezi pct. 4.3). Inhibitori de MAO-A reversibili, selectivi (moclobemid) Din cauza riscului de apariție a sindromului serotoninergic, nu trebuie administrată asocierea de sertralină cu un IMAO reversibil și selectiv, cum este moclobemidul. După tratamentul cu un inhibitor de MAO reversibil, se poate utiliza o perioadă de întrerupere mai scurtă de 14 zile înainte de inițierea tratamentului cu sertralină. Se recomandă ca administrarea sertralinei să fie întreruptă cu cel puțin 7 zile înainte de iniţierea tratamentului cu un IMAO reversibil (vezi pct. 4.3). IMAO reversibili, neselectivi (linezolid) Antibioticul linezolid este un IMAO slab reversibil și neselectiv și nu trebuie administrat la pacienții tratați cu sertralină (vezi pct. 4.3). Au fost raportate reacții adverse severe la pacienții la care s-a întrerupt recent administrarea unui IMAO (de exemplu, albastru de metilen) și s-a inițiat administrarea de sertralină sau la care s-a întrerupt recent tratamentul cu sertralină înainte de inițierea administrării unui IMAO. Aceste reacții au inclus tremor, mioclonii, diaforeză, greață, vărsături, hiperemie cutanată, amețeală și hipertermie cu caracteristici asemănătoare sindromului neuroleptic malign, convulsii și deces. Pimozidă S-a demonstrat creșterea concentraţiilor de pimozidă cu aproximativ 35% într-un studiu în care s-a utilizat o doză unică mică de pimozidă (2 mg). Aceaste concentraţii crescute nu au fost asociate cu nicio modificare a EKG-ului. Deși mecanismul acestei interacțiuni este necunoscut, administrarea concomitentă de sertralină și pimozidă este contraindicată din cauza indicelui terapeutic îngust al pimozidei (vezi pct. 4.3). Nu se recomandă: Medicamente inhibitoare SNC și alcool Administrarea concomitentă de sertralină 200 mg pe zi nu a potențat efectele alcoolului, carbamazepinei, haloperidolului sau fenitoinei asupra performanțelor cognitive și psihomotorii la subiecții sănătoși; cu toate acestea, nu se recomandă utilizarea concomitentă a sertralinei și a alcoolului. Alte medicamente serotoninergice Vezi pct. 4.4. De asemenea, se recomandă prudență în cazul opioidelor, de exemplu fentanil (utilizat în anestezia generală sau în tratamentul durerii cronice) și al altor medicamente serotoninergice (inclusiv alte antidepresive serotoninergice, amfetamine, triptani). Precauții speciale: Medicamente care prelungesc intervalul QT Riscul de prelungire a intervalului QTc și/sau de aritmii ventriculare (de exemplu, TV) poate fi crescut în cazul utilizării concomitente a altor medicamente care prelungesc intervalul QTc (de exemplu, unele antipsihotice și antibiotice) (vezi pct. 4.4 și 5.1). Litiu Într-un studiu clinic controlat cu placebo, efectuat la voluntari sănătoşi, administrarea concomitentă de sertralină şi litiu nu a modificat semnificativ farmacocinetica litiului, dar a avut ca rezultat o creștere a tremorului în comparaţie cu placebo, indicând o posibilă interacțiune farmacodinamică. La administrarea concomitentă a sertralinei cu litiu, pacienții trebuie monitorizați în mod corespunzător. Fenitoină Un studiu clinic controlat cu placebo, efectuat la voluntari sănătoşi, sugerează că administrarea cronică de sertralină 200 mg/zi nu determină inhibarea semnificativă din punct de vedere clinic a metabolizării fenitoinei. Cu toate acestea, deoarece au fost raportate câteva cazuri de expunere ridicată la fenitoină la pacienții care utilizează sertralină, se recomandă monitorizarea concentrațiilor plasmatice de fenitoină după inițierea tratamentului cu sertralină, cu ajustarile corespunzătoare ale dozei de fenitoină. În plus, administrarea concomitentă de fenitoină, un inductor cunoscut al CYP3A4, poate determina scăderea concentraţiilor plasmatice de sertralină. Metamizol Administrarea concomitentă a sertralinei cu metamizol, care este un inductor al enzimelor de metabolizare, inclusiv CYP2B6 și CYP3A4, poate determina o scădere a concentrațiilor plasmatice ale sertralinei, cu o reducere potențială a eficacității clinice. Prin urmare, se recomandă prudență atunci când metamizolul și sertralina se administrează concomitent; răspunsul clinic și/sau concentrațiile medicamentelor trebuie monitorizate corespunzător. Triptani Rar au existat raportări după punerea pe piață ale unor pacienți care au prezentat slăbiciune, hiperreflexie, necoordonare, confuzie, anxietate și agitație în urma utilizării sertralinei și sumatriptanului. Simptomele sindromului serotoninergic pot apărea, de asemenea, în cazul administrării altor medicamente din aceeași clasă (triptani). Dacă tratamentul concomitent cu sertralină și triptani este justificat din punct de vedere clinic, se recomandă supravegherea atentă a pacientului (vezi pct. 4.4). Warfarină Administrarea concomitentă de sertralină 200 mg pe zi şi warfarină a determinat o creștere mică, dar semnificativă din punct de vedere statistic, a timpului de protrombină, ceea ce poate, în unele cazuri rare, să dezechilibreze valoarea INR. În consecință, timpul de protrombină trebuie monitorizat cu atenție atunci când se inițiază sau se întrerupe tratamentul cu sertralină. Alte interacțiuni medicamentoase, digoxină, atenolol, cimetidină Administrarea concomitentă de cimetidină a determinat o scădere substanțială a clearance-ului sertralinei. Semnificația clinică a acestor modificări este necunoscută. Sertralina nu a avut niciun efect asupra capacității de blocare beta-adrenergice a atenololului. Nu a fost observată nicio interacțiune a sertralinei 200 mg pe zi cu digoxina. Medicamente care afectează funcția plachetară Riscul de sângerare poate fi crescut atunci când medicamentele care acționează asupra funcției plachetare (de exemplu, AINS, acid acetilsalicilic și ticlopidină) sau alte medicamente care pot crește riscul de sângerare sunt administrate concomitent cu ISRS, inclusiv sertralina (vezi pct. 4.4). Blocante neuromusculare ISRS pot reduce activitatea colinesterazei plasmatice, determinând o prelungire a acțiunii de blocare neuromusculară a mivacuriului sau a altor blocante neuromusculare. Medicamente metabolizate de citocromul P450 Sertralina poate acționa ca un inhibitor ușor-moderat al CYP2D6. Administrarea cronică a unei doze de sertralină de 50 mg pe zi a arătat o creștere moderată (în medie, 23%-37%) a concentraţiilor plasmatice la starea de echilibru ale desipraminei (un marker al activității izoenzimei CYP2D6). Interacțiunile relevante din punct de vedere clinic pot apărea cu alte substraturi ale CYP2D6 cu un indice terapeutic îngust, cum ar fi antiaritmicele din clasa 1C, cum este propafenona și flecainida, antidepresivele triciclice și antipsihoticele tipice, în special la doze mai mari de sertralină. Sertralina nu acționează ca un inhibitor al CYP3A4, CYP2C9, CYP2C19 și CYP1A2 într-un grad semnificativ din punct de vedere clinic. Acest lucru a fost confirmat prin studii de interacțiune in vivo cu substraturile CYP3A4 (cortizol endogen, carbamazepină, terfenadină, alprazolam), cu substratul CYP2C19, diazepam și cu substraturile CYP2C9, tolbutamida, glibenclamida și fenitoina. Studiile in vitro indică faptul că sertralina are un potențial redus sau inexistent de inhibare a CYP1A2. Consumul a trei pahare de suc de grepfruit pe zi a crescut concentraţiile plasmatice ale sertralinei cu aproximativ 100% într-un studiu clinic încrucișat efectuat pe opt subiecți sănătoși japonezi. Prin urmare, consumul de suc de grapefruit trebuie evitat în timpul tratamentului cu sertralină (vezi pct. 4.4). Pe baza studiului de interacțiune cu sucul de grepfruit, nu se poate exclude faptul că administrarea concomitentă de sertralină și inhibitori potenți ai CYP3A4, de exemplu, inhibitori de protează, ketoconazol, itraconazol, posaconazol, voriconazol, claritromicină, telitromicină și nefazodonă, poate duce la creșteri și mai mari ale expunerii la sertralină. Acest lucru se referă, de asemenea, la inhibitorii moderați ai CYP3A4, de exemplu, aprepitant, eritromicină, fluconazol, verapamil și diltiazem. Administrarea de inhibitori puternici ai CYP3A4 trebuie evitată în timpul tratamentului cu sertralină. Nu poate fi exclus faptul că inductorii CYP3A4, de exemplu, fenobarbitalul, carbamazepina, sunătoarea și rifampicina, pot determina o reducere a concentraţiilor plasmatice de sertralină. Concentraţiile plasmatice de sertralină cresc cu aproximativ 50% în cazul metabolizatorilor lenţi ai CYP2C19, comparativ cu metabolizatorii rapizi (vezi pct. 5.2). Nu poate fi exclusă interacțiunea cu inhibitori puternici ai CYP2C19, de exemplu, omeprazol, lansoprazol, pantoprazol, rabeprazol, fluoxetină, fluvoxamină.

Sarcina Nu există studii bine controlate la femeile gravide. Cu toate acestea, cantitatea substanțială de date nu a evidențiat dovezi de inducere a malformațiilor congenitale de către sertralină. Studiile la animale au prezentat dovezi privind efectele asupra reproducerii, probabil ca urmare a toxicității materne cauzate de acțiunea farmacodinamică a compusului și/sau de acțiunea farmacodinamică directă a compusului asupra fătului (vezi pct. 5.3). S-a raportat faptul că utilizarea sertralinei în timpul sarcinii a provocat simptome similare cu simptomele de întrerupere la unii nou-născuți ai căror mame au fost tratate cu sertralină. Acest fenomen a fost observat, de asemenea, la alte antidepresive ISRS. Sertralina nu este recomandată în timpul sarcinii, cu excepția cazului în care starea clinică a femeii este de așa natură încât se așteaptă ca beneficiul tratamentului să depășească riscul potențial. Datele observaționale indică un risc crescut (mai puțin de 2 ori) de hemoragie post-partum în urma expunerii la ISRS/IRSN în luna anterioară nașterii (vezi pct. 4.4, 4.8). Nou-născuții trebuie ţinuţi sub observație dacă utilizarea sertralinei de către mamă continuă în ultimele stadii de sarcină, în special în al treilea trimestru. Următoarele simptome pot apărea la nou-născut după utilizarea de către mamă a sertralinei în ultimele stadii de sarcină: detresă respiratorie, cianoză, apnee, convulsii, temperatură corporală instabilă, dificultăți de hrănire, vărsături, hipoglicemie, hipertonie, hipotonie, hiperreflexie, tremor, agitație, iritabilitate, letargie, plâns constant, somnolență și tulburări ale somnului. Aceste simptome pot apărea fie ca urmare a efectelor serotoninergice, fie a simptomelor de întrerupere. În majoritatea cazurilor, complicațiile debutează imediat sau la scurt timp (<24 de ore) după naștere. Datele epidemiologice au sugerat că utilizarea ISRS în timpul sarcinii, în special în ultima perioadă de sarcină, poate crește riscul de hipertensiune pulmonară persistentă a nou-născutului (HPPN). Riscul observat a fost de aproximativ 5 cazuri la 1 000 de sarcini. În populația generală apar 1 până la 2 cazuri de HPPN la 1 000 de sarcini. Alăptarea Datele publicate referitoare la concentraţiile sertralinei în laptele matern arată că mici cantități de sertralină și de metabolitul său, N-desmetil-sertralină, au fost excretate în lapte. În general, concentraţiile plasmatice ale sugarului au fost neglijabile până la nedetectabile, cu excepția unui sugar la care concentraţia plasmatică a fost aproximativ 50% din concentraţia plasmatică maternă (dar fără un efect notabil asupra sănătății la acest sugar). Până în prezent, nu au fost raportate reacţii adverse asupra sănătății sugarilor alăptați de mamele care utilizează sertralină, dar un risc nu poate fi exclus. Utilizarea la mamele care alăptează nu este recomandată decât dacă, în opinia medicului, beneficiul depășește riscul. Fertilitatea Datele din studiile la animale nu au evidenţiat un efect al sertralinei asupra parametrilor de fertilitate (vezi pct. 5.3.). Rapoartele de caz la om pentru unele ISRS au demonstrat că efectul asupra calității spermei este reversibil. Impactul asupra fertilității la om nu a fost observat până în prezent.