RCP · SERDOLECT 4 mg

Sertindol se administrează pe cale orală, o dată pe zi cu sau fără alimente. La pacienţii la care este necesară sedarea poate fi administrată concomitent o benzodiazepină.

Notă: Monitorizarea prin ECG este necesară înainte şi în cursul tratamentului cu sertindol; vezi pct. 4.4. Studiile clinice au evidenţiat faptul că sertindolul prelungeşte intervalul QT mai mult decât alte antipsihotice. Sertindol trebuie de aceea utilizat numai la pacienţii care nu tolerează cel puţin unul din celelalte antipsihotice. Medicii care prescriu medicamentul trebuie să respecte în totalitate măsurile cerute de siguranţa administrării medicamentului: vezi pct. 4.3. şi 4.4.

Ajustarea dozei

Toţi pacienţii trebuie să înceapă tratamentul cu sertindol 4 mg/zi. Doza trebuie crescută cu câte 4 mg la fiecare 4-5 zile până ce se atinge doza optimă de întreţinere, care poate fi între 12 şi 20 mg. Datorită activităţii de blocare a receptorilor α exercitată de sertindol, pot să apară simptome de 1 hipotensiune arterială posturală în cursul perioadei iniţiale de ajustare a dozelor. O doză de început de 8 mg sau o creştere rapidă duce la creşterea riscului de hipotensiune arterială posturală.

Întreţinere

În funcţie de răspunsul individual, doza poate fi crescută până la 20 mg/zi. Numai în cazuri excepţionale poate fi luată în considerare doza maximă de 24 mg, având în vedere că studiile clinice nu au demonstrat o îmbunătăţire semnificativă a eficacităţii la doze peste 20 mg iar prelungirea intervalului QT poate creşte la dozele aflate la limita superioară a intervalului recomandat de dozaj.

Tensiunea arterială a pacientului trebuie monitorizată în cursul ajustării dozelor şi în perioada de început a administrării dozelor de întreţinere.

Vârstnici

Un studiu de farmacocinetică a evidenţiat faptul că nu există diferenţe între subiecţii tineri şi cei vârstnici. Totuşi, există numai date limitate provenite din studiile clinice privind pacienţii cu vârsta peste 65 ani. Tratamentul trebuie iniţiat numai după o examinare a aparatului cardiovascular. Creşterea lentă şi menţinerea unor doze mai mici pot fi măsuri corespunzătoare pentru pacienţii vârstnici (vezi pct. 4.4).

Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani

Serdolect nu este recomandat pentru utilizare la copii datorită datelor insuficiente privind siguranţa şi eficacitatea.

Insuficienţă renală

Sertindol poate fi administrat pacienţilor cu insuficienţă renală în dozele uzual recomandate (vezi pct. 4.3). Farmacocinetica sertindolului nu este influenţată de hemodializă.

Insuficienţă hepatică

Pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată necesită o creştere mai lentă a dozelor şi doze de întreţinere mai reduse.

Stabilirea dozei de sertindol la pacienţii la care tratamentul a fost întrerupt Când se reîncepe tratamentul la pacienţii care au avut un interval de mai puţin de o săptămână fără sertindol, reajustarea dozei nu este necesară şi poate fi reintrodusă doza de întreţinere anterioară. În celelalte cazuri trebuie respectată schema de ajustare recomandată pentru iniţierea tratamentului. Înainte de readministrarea sertindol trebuie făcut un examen ECG.

Trecerea de la alte antipsihotice

Tratamentul cu sertindol poate fi început în concordanţă cu schema de ajustare recomandată, concomitent cu renunţarea la alte antipsihotice orale. Pentru pacienţii trataţi cu antipsihotice de tip depot, sertindol se începe în momentul planificat pentru următoarea injecţie depot.

Prelungirea intervalului QT asociată tratamentului cu sertindol poate fi exacerbată de administrarea concomitentă a altor medicamente cunoscute pentru prelungirea semnificativă a intervalului QT. Administrarea concomitentă a unor astfel de medicamente este de aceea contraindicată (vezi pct 4.3.). O asemenea interacţiune poate să apară de exemplu între chinidină şi sertindol. În plus faţă de efectele asupra prelungirii intervalului QT (vezi pct 4.3.), chinidina inhibă semnificativ CYP2D6. Sertindol este intens metabolizat de izoenzimele CYP2D6 şi CYP3A din sistemul citocromului P450. CYP2D6 este polimorf în populaţie şi amândouă izoenzimele pot fi inhibate de o varietate de psihotrope şi alte medicamente (vezi pct. 4.4.). CYP2D6 Concentraţia plasmatică de sertindol creşte de până la 2-3 ori la pacienţii care utilizează concomitent fluoxetină sau paroxetină (inhibitori puternici ai CYP2D6), de aceea sertindol trebuie utilizat cu extremă atenţie în cazul asocierii cu aceştia sau alte inhibitoare de CYP2D6. Înainte şi după ajustarea dozelor poate fi necesară utilizarea unor doze de întreţinere mai mici şi monitorizarea atentă prin ECG (vezi pct 4.4.). CYP3A S-a remarcat o creştere minoră (<25%) a concentraţiei plasmatice de sertindol în cazul asocierii cu antibiotice macrolide (de exemplu eritromicină, un inhibitor al CYP3A) sau cu blocante ale canalelor de calciu (diltiazem, verapamil). Totuşi, consecinţele pot fi mai mari la cei care metabolizează slab la nivelul CYP2D6 (deoarece eliminarea sertindolului atât la nivelul CYP2D6 cât şi CYP3A va fi afectată). Având în vedere faptul că nu este posibilă identificarea de rutină a pacienţilor care au activitate redusă de metabolizare prin CYP2D6, administrarea concomitentă de inhibitori CYP3A şi sertindol este contraindicată, deoarece aceasta poate duce la creşterea semnificativă a concentraţiei de sertindol (vezi pct 4.3.). Metabolizarea sertindolului poate fi crescută semnificativ de medicamente inductoare ale izoenzimelor CYP, cum sunt în mod special rifampicina, carbamazepina, fenitoina şi fenobarbitalul, care pot reduce concentraţia plasmatică de sertindol de 2 până la 3 ori. Reducerea eficacităţii antipsihotice la pacienţii care primesc aceste medicamente sau alte medicamente inductoare poate necesita creşterea dozelor de sertindol la valori din zona superioară a intervalului de dozaj recomandat.

Fertilitate Administrarea orală de sertindol a arătat o afectare a fertilităţii masculine la şoareci şi şobolani la doza maximă recomandata clinic prin expunerea sistemică similar sau mai puţin decât se anticipase la oameni. Afectarea fertilităţii masculine a fost reversibilă, a fost datorată antagonismului adrenoreceptor α¹. Urmaşii şobolanilor femele trataţi cu sertindol au arătat de asemenea reducerea împerechierii şi a fertilităţii (vezi pct. 5.3) La oameni, au fost raportate reacţii adverse precum hiperprolactinemie, galactoree sau pot apărea disfuncţii de erecţie, tulburări de ejaculare şi absenţa ejaculării. Aceste reacţii adverse pot avea un impact negativ asupra funcţiei sexuale şi fertilităţii femeii şi bărbatului. Dacă apar semnificativ clinic cazuri precum hiperprolactinemie, galactoree sau disfuncţii de erecţie reducerea dozei sau întreruperea tratamentului trebuie să fie luată în considerare. Efectele sunt reversibile după întrerupere. Sarcina Siguranţa administrării de sertindol în cursul sarcinii nu a fost stabilită. Sertindol nu a fost teratogen în studiile efectuate la animale. Un studiu peri/postnatal la şobolan a evidenţiat o reducere a fertilităţii la descendenţi la doze aflate în intervalul valorilor dozelor terapeutice la om (vezi pct 5.3). În consecinţă, sertindol nu trebuie utilizat în cursul sarcinii. La nou născuţii expuşi la medicaţie antipsihotică (inclusiv Serdolect) în trimestrul al III-lea de sarcină, pot apărea reacţii adverse, inclusiv reacţii extrapiramidale şi/sau simptome de întrerupere, care pot varia ca severitate şi durată după naştere. S-au raportat simptome precum agitaţie, hipertonie musculară, hipotonie musculară, tremor, somnolenţă, tulburări respiratorii şi dificultăţi de alimentaţie. În consecinţă, nou născuţii trebuie monitorizaţi cu atenţie. Alăptare Nu au fost efectuate studii la mame care alăptează, totuşi, se aşteaptă ca sertindol să fie excretat în laptele matern. Dacă tratamentul cu sertindol este considerat necesar, trebuie luată în considerare întreruperea alăptării.