RCP · SCOBUSAL 10 mg

Adulţi şi adolescenţi: doza recomandată este de 20 mg bromură de butilscopolamină (2 comprimate Scobusal), de 4 ori pe zi. Pentru ameliorarea simptomelor sindromului de colon iritabil, doza iniţială recomandată este de 10 mg bromură de butilscopolamină (un comprimat Scobusal), de 3 ori pe zi. Dacă este necesar, această doză poate fi crescută la 20 mg bromură de butilscopolamină (2 comprimate Scobusal), de 4 ori pe zi.

Copii cu vârsta între 6 şi 12 ani: 10 mg bromură de butilscopolamină (un comprimat Scobusal), de 3 ori pe zi.

Copii cu vârsta sub 6 ani

Scobusal nu se recomandă la copii cu vârsta sub 6 ani din cauza concentaţiei mari în substanţă activă. Vârstnici

Nu sunt disponibile date privind administrarea acestui medicament la vârstnici.

Mod de administrare

Scobusal se administrează pe cale orală.

Comprimatele se administrează intregi, cu o cantitate suficientă de lichid, de preferat apă.

Bromura de butilscopolamină poate intensifica efectele următoarelor medicamente: antidepresive tri- şi tetraciclice, antihistaminice, antipsihotice (de exemplu butirofenonă, fenotiazină), chinidină, amantadină, disopiramidă şi alte anticolinergice (de exemplu tiotropiu, ipratropiu, compuşi asemănători atropinei). Administrarea în asociere cu antiacide sau antidiareice adsorbante scade absorbţia medicamentelor anticolinergice. Se recomandă administrarea acestor medicamente la 2-3 ore după administrarea bromurii de butilscopolamină. Anticolinergicele cresc pH-ul gastric, scăzând astfel absorbţia ketoconazolului. Administrarea în asociere cu metoclopramidă poate antagoniza efectele metoclopramidei asupra motilităţii gastrice. Asocierea cu analgezice opioide creşte riscul constipaţiei severe, ileusului paralitic sau retenţiei urinare. Asocierea cu beta1 simpatomimetice poate agrava tahicardia. Bromura de butilscopolamină antagonizează efectele pentagastrinei şi histaminei modificând rezultatele testelor pentru determinarea secreţiei gastrice. Se recomandă păstrarea unui interval de 24 ore între administrarea parasimpatoliticelor şi efectuarea acestor teste.

Datele privind administrarea bromurii de butilscopolamină la gravide sunt limitate. Experienţa clinică nu a demonstrat direct sau indirect toxicitate maternă sau fetală în cazul utilizării în timpul sarcinii (vezi pct. „toxicologie”). Nu există date suficiente privind excreţia bromurii de butilscopolamină şi a metaboliţilor săi în laptele matern. Ca măsură de prevedere, este de preferat să fie evitată administrarea bromurii de butilscopolamină în timpul sarcinii şi alăptării. Nu au fost efectuate studii privind fertilitatea la om (vezi pct. „toxicologie”).