RCP · SCALIANT 5 mg/5 mg

Doze

Doza recomandată este un comprimat o dată pe zi.

Pacienții trebuie stabilizați cu bisoprolol și perindopril, administrate în doze similare timp de cel puțin 4 săptămâni. Combinația în doză fixă nu este recomandată ca terapie inițială.

Pentru pacienții stabilizați cu bisoprolol 2,5 mg și perindopril 2,5 mg, doza recomandată este jumătate de comprimat Scaliant 5 mg/5 mg, o dată pe zi.

Dacă este necesară o schimbare a dozei, trebuie avută în vedere stabilirea treptată individuală a dozei fiecărei componente.

Grupe speciale de pacienți

Insuficiență renală (vezi pct. 4.4 și 5.2)

La pacienții cu insuficiență renală, doza recomandată de Scaliant 5 mg/5 mg trebuie stabilită pe baza clearance-ului creatininei, așa cum este prezentat în tabelul 1 de mai jos:

Tabelul 1 – Ajustarea dozei în insuficienţa renală

Insuficiență hepatică (vezi pct. 4.4 și 5.2)

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică.

Vârstnici

Scaliant trebuie administrat corespunzător funcției renale.

Copii și adolescenți

Siguranţa şi eficacitatea Scaliant la copii şi adolescenţi nu au fost stabilite. Nu sunt disponibile date. Prin urmare, nu este recomandată utilizarea la copii și adolescenți.

Mod de administrare

Comprimatul de Scaliant trebuie luat ca doză unică, dimineața, înainte de masă.

Nu au fost observate interacțiuni între bisoprolol și perindopril într-un studiu privind interacțiunile realizat la voluntari sănătoși. Mai jos sunt furnizate doar informaţiile cu privire la interacţiunile cu alte medicamente cunoscute din utilizarea în monoterapie a fiecărei substanţe active. Medicamente care cresc riscul de angioedem: Administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA cu sacubitril/valsartan este contraindicată deoarece crește riscul de angioedem (vezi pct. 4.3 și 4.4). Tratamentul cu sacubitril/valsartan nu trebuie inițiat decât după 36 ore de la administrarea ultimei doze de perindopril. Tratamentul cu perindopril nu trebuie inițiat decât după 36 ore de la administrarea ultimei doze de sacubitril/valsartan (vezi pct. 4.3 și 4.4). Utilizarea concomitentă a inhibitorilor ECA cu racecadotril, inhibitori ai mTOR (de exemplu, sirolimus, everolimus, temsirolimus) și gliptine (de exemplu, linagliptin, saxagliptin, sitagliptin, vildagliptin) poate determina un risc crescut de angioedem (vezi pct. 4.4). Medicamente care produc hiperkaliemie: Deși potasiul seric rămâne de obicei în limite normale, la anumiți pacienți tratați cu Scaliant poate apărea hiperkaliemie. Anumite medicamente sau clase terapeutice pot crește incidența hiperkaliemiei: aliskiren, săruri de potasiu, diuretice care economisesc potasiu (de exemplu, spironolactonă, triamteren sau amilorid), inhibitori ai ECA, antagoniști ai receptorilor de angiotensină II, antiinflamatoare nesteroidiene neselective, heparină, medicamente imunosupresoare cum sunt ciclosporină sau tacrolimus, trimetoprim și clotrimoxazol (trimetoprim/sulfametoxazol), deoarece trimetoprimul este cunoscut că acționează ca un diuretic care economisește potasiu, cum este amiloridul. Utilizarea concomitentă a acestor medicamente crește riscul de apariție a hiperkaliemiei. Prin urmare, nu se recomandă combinarea Scaliant cu medicamentele menționate mai sus. Dacă este indicată utilizarea concomitentă, acestea trebuie utilizate cu prudență și cu monitorizare frecventă a potasiului seric. Administrări concomitente contraindicate (vezi pct. 4.3) Aliskiren: Tratamentul concomitent cu Scaliant și aliskiren este contraindicat la pacienții cu diabet zaharat sau cu insuficiență renală din cauza riscului de hiperkaliemie, de agravare a disfuncției renale și de creștere a morbidității și mortalității cardiovasculare. Tratamente extracorporeale: Tratamentele extracorporeale care presupun contactul sângelui cu suprafeţe încărcate electronegativ, cum este dializa sau hemofiltrarea cu anumite membrane de flux înalt (de exemplu, membrane din poliacrilonitril) şi afereza LDL cu dextransulfat, din cauza riscului crescut de reacţii anafilactoide severe (vezi pct. 4.3). Dacă un astfel de tratament este absolut necesar se poate lua în considerare utilizarea unei membrane de dializă de alt tip sau administrarea unei alte clase de medicamente antihipertensive. Administrări concomitente nerecomandate Determinate de bisoprolol Antihipertensive cu acțiune centrală cum sunt clonidina și alte medicamente (de exemplu, metildopa, moxonidină, rilmenidină): Asocierea cu antihipertensive cu acțiune centrală poate duce la agravarea insuficienței cardiace prin scăderea tonusului simpatic central (reducerea frecvenței cardiace și a debitului cardiac și vasodilatație). Întreruperea bruscă a tratatmentului, mai ales înainte de scăderea treptată a dozei de beta-blocant, poate crește riscul de apariție a hipertensiunii arteriale de rebound. Medicamente antiaritmice din clasa I (de exemplu, chinidină, disopiramidă, lidocaină, fenitoină, flecainidă, propafenonă): Pot determina potențarea efectului asupra perioadei de conducere atrio-ventriculară şi creşterea efectului inotrop negativ. Blocante ale canalelor de calciu de tip verapamil și, în mai mică măsură, de tip diltiazem: Efect negativ asupra contractilităţii şi conducerii atrio-ventriculare. Administrarea intravenoasă de verapamil la pacienţii cărora li se administrează beta-blocante poate determina hipotensiune arterială severă şi bloc atrioventricular. Determinate de perindopril Aliskiren: La alţi pacienţi decât cei cu diabet zaharat sau insuficienţă renală, risc de hiperkaliemie, agravare a disfuncţiei renale şi creştere a morbidităţii și mortalității cardiovasculare. Tratament concomitent cu inhibitor al ECA și blocant al receptorilor de angiotensină: Datele din studii clinice au arătat că blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (SRAA) prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocantelor receptorilor de angiotensină II sau aliskirenului este asociată cu o frecvență mai mare a evenimentelor adverse cum sunt hipotensiunea arterială, kiperkaliemia și agravarea disfuncției renale (inclusiv insuficiență renală acută), comparativ cu utilizarea unui singur medicament cu acţiune asupra sistemului renină-angiotensină-aldosteron (vezi pct. 4.3, 4.4 și 5.1). În literatură s-a raportat că, în cazul pacienţilor cu boală aterosclerotică dovedită, insuficienţă cardiacă sau diabet zaharat cu afectare de organ în stadiu terminal, tratamentul concomitent cu inbitor al ECA şi blocant al receptorilor de angiotensină este asociat cu o frecvenţă mai mare a hipotensiunii arteriale, sincopelor, hiperkaliemiei şi agravării disfuncţiei renale (inclusiv insuficienţă renală acută), comparativ cu utilizarea unui singur medicament cu acţiune asupra sistemului renină-angiotensină-aldosteron. Blocarea dublă (de exemplu, prin asocierea unui inhibitor al ECA cu un antagonist al receptorilor de angiotensină II) trebuie limitată la cazurile individuale bine definite şi cu monitorizarea atentă a funcţiei renale, kaliemiei şi tensiunii arteriale. Estramustină: Risc de creştere a incidenţei reacţiilor adverse, cum este angioedemul. Diuretice care econonomisesc potasiu (de exemplu, triamteren, amilorid,...), săruri de potasiu: Hiperkaliemie (cu potenţial letal), în special corelată cu insuficienţa renală (efect aditiv de creştere a kaliemiei). Administrarea concomitentă a perindoprilului cu medicamentele mai sus menţionate nu este recomandată (vezi pct 4.4). Dacă, cu toate acestea, administrarea concomitentă este recomandată, aceste medicamente trebuie utilizate cu prudenţă şi cu monitorizarea frecventă a kaliemiei. Litiu: Creşteri reversibile ale concentraţiilor plasmatice de litiu şi toxicitate au fost observate în timpul administrarii concomitente de litiu şi inhibitori ai ECA. Administrarea concomitentă de perindopril şi litiu nu este recomandată dar, dacă acest lucru se dovedeşte a fi necesar, trebuie efectuată monitorizarea atentă a concentraţiilor plasmatice de litiu (vezi pct. 4.4). Administrări concomitente care necesită prudență deosebită Determinate de bisoprolol și perindopril Medicamente antidiabetice (insulină, antidiabetice orale): Studiile epidemiologice au sugerat că administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA şi a medicamentelor antidiabetice (insulină, antidiabetice orale) poate să determine un efect mai puternic de scădere a glicemiei, cu risc de hipoglicemie. Acest fenomen este mai probabil să apară în primele săptămâni de tratament concomitent şi în special la pacienţi cu insuficienţă renală. Administrarea concomitentă a bisoprololului cu insulină sau antidiabetice orale poate crește efectul de scădere a glicemiei. Blocarea receptorilor beta-adrenergici poate masca simptomele hipoglicemiei. Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), inclusiv acid acetilsalicilic ≥ 3 g/zi): Administrarea concomitentă a Scaliant cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (de exemplu, acid acetilsalicilic în doze antiinflamatoare, inhibitori de COX-2 şi AINS neselective) poate reduce efectul antihipertensiv al bisoprololului și perindoprilului. În plus, utilizarea simultană a inhibitorilor ECA şi AINS poate duce la creşterea riscului de agravare a disfuncţiei renale, inclusiv insuficienţă renală acută şi creştere a potasemiei, mai ales la pacienţii cu afectare renală pre-existentă. Administrarea concomitentă trebuie efectuată cu prudenţă, în special la vârstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi corespunzător şi trebuie avută în vedere monitorizarea funcţiei renale după iniţierea terapiei concomitente şi periodic după aceea. Medicamente antihipertensive şi vasodilatatoare: Administrarea concomitentă cu medicamente antihipertensive, vasodilatatoare (cum sunt nitroglicerina, alți nitrați sau alte vasodilatatoare) sau cu alte tratamente cu potențial de scădere a tensiunii arteriale (de exemplu, antidepresive triciclice, barbiturice, fenotiazine) poate crește efectele hipotensoare ale perindoprilului și bisoprololului. Antidepresive triciclice/Antipsihotice/Anestezice: Administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA cu anumite medicamente anestezice, antidepresive triciclice și antipsihotice poate determina o scădere mai accentuată a valorilor tensiunii arteriale. Administrarea concomitentă a bisoprololului cu medicamente anestezice poate determina atenuarea tahicardiei reflexe și creșterea riscului de apariție a hipotensiunii arteriale. Simpatomimetice: Medicamente beta-simpatomimetice (de exemplu, isoprenalină, dobutamină): administrarea concomitentă cu bisoprolol poate reduce efectul ambelor categorii de medicamente. Simpatomimetice cu acţiune asupra receptorilor beta-adrenergici şi alfa-adrenergici (de exemplu, adrenalină, noradrenalină): administrarea concomitentă cu bisoprolol poate amplifica efectele vasoconstrictoare ale acestor substanţe mediate prin receptorii alfa-adrenergici, determinând creşterea tensiunii arteriale şi exacerbarea claudicaţiei intermitente. Aceste fenomene apar mai frecvent în cazul beta-blocantelor neselective. Simpatomimeticele pot să scadă efectele antihipertensive ale inhibitorilor ECA. Determinate de bisoprolol Blocante ale canalelor de calciu de tip dihidropiridinic, cum sunt felodipina și amlodipina: Administrarea concomitentă poate creşte riscul de hipotensiune arterială şi nu poate fi exclusă o creştere a riscului de deteriorare a funcţiei de pompă ventriculară la bolnavii cu insuficienţă cardiacă. Antiaritmice din clasa III (de exemplu, amiodaronă): Efectul asupra timpului de conducere atrio-ventriculară poate fi potențat. Medicamente parasimpatomimetice: Administrarea concomitentă poate creşte perioada de conducere atrio-ventriculară şi riscul de apariţie a bradicardiei. Beta-blocante cu administrare topică (de exemplu, picături oftalmice pentru tratamentul glaucomului): Administrarea concomitentă poate determina potențarea efectelor sistemice ale bisoprololului. Glicozide cardiotonice: Scăderea frecvenței cardiace, creșterea perioadei de conducere atrio-ventriculară. Determinate de perindopril Baclofen: Efect antihipertensiv crescut. Se recomandă monitorizarea tensiunii arteriale şi ajustarea dozei de antihipertensiv, dacă este necesar. Diuretice care nu economisesc potasiu: Pacienţii care urmează tratament cu diuretice, în special cei cu depleţie de volum şi/sau sare, pot prezenta o scădere excesivă a tensiunii arteriale după iniţierea tratamentului cu un inhibitor al ECA. Posibilitatea de apariţie a efectelor hipotensive poate fi redusă prin întreruperea administrării diureticului, prin creşterea volemiei sau aportului de sare anterior începerii tratamentului cu doze mici de perindopril, crescute progresiv. În caz de hipertensiune arterială, atunci când tratamentul anterior cu diuretic a produs depleţie de volum/sare, fie diureticul trebuie întrerupt înainte de începerea tratamentului cu inhibitor al ECA, situație în care tratamentul cu un diuretic care nu economiseşte potasiu poate fi reluat ulterior, fie tratamentul cu inhibitor al ECA trebuie început cu doze mici, crescute progresiv. În caz de insuficiență cardiacă congestivă tratată cu diuretic, tratamentul cu inhibitor al ECA trebuie inițiat cu cea mai mică doză, eventual după scăderea dozei de diuretic care nu economisește potasiu administrat concomitent. În toate cazurile, funcţia renală (creatininemia) trebuie monitorizată în timpul primelor săptămâni de tratament cu inhibitor al ECA. Diuretice care economisesc potasiu (eplerenonă, spironolactonă): Administrare concomitentă de eplerenonă şi spironolactonă la doze cuprinse între 12,5 mg şi 50 mg pe zi şi doze mici de inhibitor al ECA: În tratamentul insuficienţei cardiace clasele II-IV NYHA, cu fracţie de ejecţie < 40%, tratată anterior cu inhibitori ai ECA şi diuretice de ansă, risc de hiperkaliemie, potenţial letală, mai ales în caz de nerespectare a recomandărilor de prescriere a acestei combinaţii. Înaintea începerii tratamentului asociat trebuie verificată absenţa hiperkaliemiei şi a insuficienţei renale. Se recomandă monitorizarea atentă a kaliemiei şi creatininemiei o dată pe săptămână în prima lună de tratament, şi apoi lunar. Administrări concomitente care trebuie luate în considerare Determinate de bisoprolol Meflochină: Crește riscul de apariție a bradicardiei. Inhibitori de monoaminoxidază (cu excepţia IMAO-B): Creşterea efectului hipotensiv al beta-blocantelor, precum şi a riscului de apariţie a crizelor hipertensive. Determinate de perindopril Aur: Reacţiile de tip nitric (cu simptome care includ eritem tranzitor al feţei şi gâtului, greaţă, vărsături şi hipotensiune arterială) au fost raportate rar la pacienţii cărora li s-a administrat aur injectabil (aurotiomalat de sodiu) concomitent cu inhibitori ai ECA, inclusiv perindopril.

Sarcina: Pe baza datelor disponibile despre componentele individuale, Scaliant nu este recomandat în timpul primului trimestru de sarcină și este contraindicat în timpul trimestrului al doilea şi al treilea de sarcină. Bisoprolol Bisoprololul are efecte farmacologice care pot determina efecte nocive asupra sarcinii și/sau fătului sau nou-născutului [perfuzie placentară redusă asociată cu încetinire a creșterii, deces intrauterin al fătului, avort spontan sau travaliu prematur, și reacții adverse (de exemplu, hipoglicemie, bradicardie) ce pot apărea și la făt și nou-născut]. Dacă tratamentul cu beta-blocante este necesar, se preferă utilizarea blocantelor beta1-selective. Bisoprololul nu trebuie utilizat în timpul sarcinii decât dacă este neapărat necesar. În aceste situaţii, se recomandă monitorizarea fluxului sanguin utero-placentar şi a creşterii fetale. În cazul apariţiei efectelor nocive asupra sarcinii sau fătului, se recomandă a se lua în considerare posibilitatea unui tratament alternativ. Nou-născutul trebuie monitorizat cu atenţie. Simptomele de hipoglicemie şi bradicardie sunt de aşteptat, în general, în primele 3 zile. Perindopril Dovezile epidemiologice privind riscul de teratogenitate, ca urmare a expunerii la inhibitori ai ECA în timpul primului trimestru de sarcină, nu sunt concludente; cu toate acestea, nu poate fi exclusă o creştere ușoară a acestui risc. Cu excepţia cazurilor în care continuarea tratamentului cu inhibitori ai ECA este considerată esenţială, pacientele care planifică o sarcină trebuie trecute la tratamente antihipertensive alternative, cu un profil de siguranţă dovedit pentru utilizarea în timpul sarcinii. Când sarcina este confirmată, tratamentul cu inhibitori ai ECA trebuie întrerupt imediat şi, dacă este necesar, se iniţiază terapia alternativă. La om, este cunoscut faptul că expunerea la terapia cu inhibitori ai ECA în timpul trimestrului al doilea şi al treilea de sarcină induce fetotoxicitate (reducere a funcţiei renale, oligohidramnios, întârziere a osificării craniului) şi toxicitate neonatală (insuficienţă renală, hipotensiune arterială, hiperkaliemie) (vezi pct. 5.3). Dacă expunerea la inhibitori ai ECA s-a produs începând cu trimestrul al doilea de sarcină, se recomandă verificarea ecografică a funcţiei renale şi a craniului. Sugarii ale căror mame au utilizat inhibitori ai ECA trebuie monitorizaţi strict pentru hipotensiune arterială (vezi și pct. 4.3 şi 4.4). Alăptarea: Scaliant nu este recomandat în timpul alăptării. Nu se cunoaște dacă bisoprolul se excretă în laptele uman. Prin urmare, nu se recomandă alăptarea în timpul administrării de bisoprolol. Deoarece nu sunt disponibile date privind utilizarea perindoprilului în timpul alăptării, nu se recomandă administrarea de perindopril şi sunt de preferat tratamente alternative, cu profiluri de siguranţă mai bine stabilite pentru utilizare în timpul alăptării, în special în cazul alăptării unui nou-născut sau a unui sugar născut prematur. Fertilitate: Nu există date clinice cu privire la efectele asupra fertilității după administrarea Scaliant.