RCP · RYBREVANT 350 mg

Tratamentul cu Rybrevant trebuie inițiat și supervizat de un medic cu experiență în utilizarea medicamentelor antineoplazice.

Rybrevant trebuie administrat de către un profesionist din domeniul sănătății, care să aibă acces la asistență medicală adecvată pentru abordarea terapeutică a reacțiilor adverse legate de perfuzie (RALP-uri), dacă apar.

Înaintea inițierii tratamentului cu Rybrevant, trebuie determinată existența mutației EGFR în eșantioanele de țesut tumoral sau plasmatic utilizând o metodă de testare validată. Dacă nu se detectează nicio mutație în eșantionul plasmatic, trebuie testat dacă țesutul tumoral este disponibil într- o cantitate suficientă și are o calitate adecvată, din cauza potențialului de rezultate fals-negative ale unui test bazat pe plasmă. Testarea poate fi efectuată în orice moment de la diagnosticul inițial până la inițierea tratamentului; nu este necesară repetarea testării odată ce statusul mutației EGFR a fost stabilit (vezi pct. 5.1).

Doze Trebuie administrate medicații prealabile pentru a reduce riscul de RALP-uri asociate cu Rybrevant (vezi mai jos „Ajustările dozei” și „Medicația concomitentă recomandată”).

La fiecare 3 săptămâni Dozele recomandate de Rybrevant, atunci când este utilizat în asociere cu carboplatină și pemetrexed, sunt prezentate în Tabelul 1 (vezi mai jos „Vitezele de perfuzare” și Tabelul 5).

Tabelul 1: Doza recomandată de Rybrevant la fiecare 3 săptămâni

la momentul inițiala flacoane Mai mică de 80 kg 1400 mg Săptămânal (în total 4 doze) din săptămâna 1 4 până în săptămâna 4 • Săptămâna 1 – perfuzare cu doză împărțită în ziua 1 și ziua 2 • Săptămânile 2 până la 4 – perfuzare în ziua 1 1750 mg La fiecare 3 săptămâni, începând cu săptămâna 7 5 Mai mare sau egală 1750 mg Săptămânal (în total 4 doze) – săptămânile 1 5 cu 80 kg până la 4 • Săptămâna 1 – perfuzare cu doză împărțită în ziua 1 și ziua 2 • Săptămânile 2 până la 4 – perfuzare în ziua 1 2100 mg La fiecare 3 săptămâni, începând cu săptămâna 7 6 a Ajustările dozei nu sunt necesare pentru modificările ulterioare ale greutății corporale.

Atunci când se utilizează în asociere cu carboplatină și pemetrexed, Rybrevant trebuie administrat după carboplatină și pemetrexed în următoarea ordine: pemetrexed, carboplatină și apoi Rybrevant. Pentru instrucțiunile de dozare pentru carboplatină și pemetrexed, vezi pct. 5.1 și informațiile de prescriere ale fabricantului.

La fiecare 2 săptămâni Dozele recomandate de Rybrevant în monoterapie sau în asociere cu lazertinib sunt prezentate în Tabelul 2 (vezi mai jos „Vitezele de perfuzare” și Tabelul 6).

Tabelul 2: Doză recomandată de Rybrevant la fiecare 2 săptămâni

pacientului Rybrevant la momentul inițiala 350 mg/7 ml Mai mică de 80 kg Săptămânal (în total 4 doze) din săptămâna 1 până în săptămâna 4 • Săptămâna 1 – perfuzare cu doză împărțită în ziua 1 și ziua 2 1050 mg 3 • Săptămânile 2 până la 4 – perfuzare în ziua 1 La fiecare 2 săptămâni, începând cu săptămâna 5 Mai mare sau egală Săptămânal (în total 4 doze) – săptămânile 1 cu 80 kg până la 4 • Săptămâna 1 - perfuzare cu doză împărțită în ziua 1 și ziua 2 1400 mg 4 • Săptămânile 2 până la 4 – perfuzare în ziua 1 La fiecare 2 săptămâni, începând cu săptămâna 5 a Ajustările dozei nu sunt necesare pentru modificările ulterioare ale greutății corporale.

Dacă se administrează în asociere cu lazertinib, se recomandă administrarea Rybrevant în orice moment după administrarea lazertinib, dacă sunt adminstrate în aceeași zi. Consultați pct. 4.2 din Rezumatul caracteristicilor produsului pentru lazertinib pentru informațiile privind dozele recomandate de lazertinib.

Durata tratamentului Se recomandă ca pacienților să li de administreze Rybrevant până la progresia bolii sau până la apariția toxicității inacceptabile.

Doza omisă Dacă se omite o doză planificată, doza trebuie administrată cât mai curând posibil, iar schema de administrare trebuie ajustată în consecință, menținând intervalul de tratament.

Ajustările dozei În cazul reacțiilor adverse de grad 3 sau 4, administrarea trebuie întreruptă până la momentul ameliorării reacțiilor adverse până la reacții adverse de grad ≤ 1 sau revenirea la starea inițială. Dacă o întrerupere durează 7 zile sau mai puțin, reîncepeți cu doza curentă. Dacă o întrerupere durează mai mult de 7 zile, se recomandă reînceperea tratamentului cu o doză redusă, așa cum este prezentat în Tabelul 3. După Tabelul 3 sunt prezentate, de asemenea, și modificările specifice ale dozei în funcție de reacțiile adverse specifice.

Dacă se administrează în asociere cu lazertinib, consultați pct. 4.2 din Rezumatul caracteristicilor produsului pentru lazertinib pentru informații privind ajustările dozei.

Tabelul 3: Recomandări privind modificarea dozei în cazul apariției reacțiilor adverse

Se oprește tratamentul 1400 mg 1050 mg 700 mg cu Rybrevant 1750 mg 1400 mg 1050 mg

4 2100 mg 1750 mg 1400 mg

Abordarea terapeutică a reacțiilor adverse legate de perfuzie Perfuzia trebuie întreruptă la primul semn de RALP. Tratamente suplimentare de susținere a funcțiilor vitale (de exemplu, glucocorticoizi i, antihistaminice, antipiretice și antiemetice suplimentare) trebuie administrate conform indicațiilor clinice (vezi pct. 4.4). • Gradul 1-3 (ușor-sever): Odată cu recuperarea în urma simptomelor, se reia perfuzia cu 50% din viteza anterioară. Dacă nu există alte simptome, viteza de perfuzare poate fi crescută în funcție de viteza de perfuzare recomandată (vezi Tabelul 5 și Tabelul 6). Medicamentele administrate concomitent trebuie administrate cu următoarea doză [inclusiv dexametazonă (20 mg) sau echivalent] (vezi Tabelul 4). • Recidivă de grad 3 sau grad 4 (cu potențial letal): Întrerupeți definitiv tratamentul cu Rybrevant.

Evenimente tromboembolice venoase (TEV) asociate cu administrarea în asociere cu lazertinib La inițierea tratamentului, trebuie administrate profilactic anticoagulante, pentru a preveni evenimentele TEV la pacienții cărora li se administrează Rybrevant în asociere cu lazertinib. Conform ghidurilor clinice, pacienților trebuie să li se administreze tratament profilactic fie cu un anticoagulant oral cu acțiune directă (AOAD), fie cu o heparină cu masă moleculară mică (HMMM). Utilizarea antagoniștilor vitaminei K nu este recomandată.

Pentru evenimentele TEV asociate cu instabilitate clinică (de ex. insuficiență respiratorie sau disfuncție cardiacă), administrarea ambelor medicamente trebuie oprită până când pacientul este stabil clinic. După aceea, administrarea ambelor medicamente poate fi reluată în aceleași doze. În cazul recurenței, în ciuda tratamentului adecvat cu anticoagulant, se întrerupe administrarea Rybrevant. Tratamentul poate continua cu lazertinib în aceeași doză.

Reacții cutanate și unghiale Se recomandă terapia profilactică cu antibiotice cu administrare orală și topică pentru a reduce riscul de apariție și severitatea reacțiilor la nivelul pielii și unghiilor la pacienții cărora li se administrează Rybrevant. Se recomandă, de asemenea, utilizarea unei creme hidratante necomedogene (de preferință pe bază de ceramide sau alte formule care asigură hidratarea îndelungată a pielii și nu conțin agenți de uscare) pe față și pe întreg corpul (cu excepția scalpului) și a unei soluții de clorhexidină pentru spălarea mâinilor și a picioarelor. Pacienții trebuie sfătuiți să limiteze expunerea la soare pe durata tratamentului cu Rybrevant și timp de 2 luni după acesta. Pentru informații suplimentare despre profilaxia reacțiilor cutanate și unghiale, vezi pct. 4.4. Dacă pacientul dezvoltă o reacție cutanată sau unghială de grad 1-2, trebuie inițiată terapia de susținere, conform indicațiilor clinice; dacă nu există nicio ameliorare după 2 săptămâni, pentru erupția cutanată persistentă de gradul 2, trebuie luată în considerare reducerea dozei (vezi Tabelul 3). Dacă pacientul dezvoltă o reacție cutanată sau unghială de grad 3, trebuie inițiat tratamentul de susținere, conform indicațiilor clinice și trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu Rybrevant până la ameliorarea reacției adverse. După dispariția reacției cutanate sau unghiale ≤ grad 2, tratamentul cu Rybrevant trebuie reluat cu o doză redusă. Dacă pacientul dezvoltă reacții cutanate de gradul 4, tratamentul cu Rybrevant trebuie întrerupt permanent (vezi pct. 4.4).

Boala pulmonară interstițială Tratamentul cu Rybrevant trebuie oprit dacă se suspectează boală pulmonară interstițială (BPI) sau reacții adverse asemănătoare BPI (pneumonită). Dacă se confirmă că pacientul a dezvoltat BPI sau reacții adverse similare BPI (de exemplu, pneumonită), tratamentul cu Rybrevant trebuie oprit permanent (vezi pct. 4.4).

Medicația concomitentă recomandată Cu două zile înaintea primei perfuzii: În decursul celor două zile înainte de perfuzia inițială cu Rybrevant, pacienților trebuie să li se administreze 8 mg dexametazonă pe cale orală, de două ori pe zi.

În ziua perfuziei: În ziua perfuziei inițiale (săptămâna 1, ziua 1), pacienților trebuie să li se administreze 8 mg dexametazonă pe cale orală, cu o oră înainte de perfuzie, suplimentar la dexametazona administrată intravenos, pentru a reduce și mai mult riscul de RALP-uri.

Înainte de perfuzie (săptămâna 1, zilele 1 și 2), trebuie administrate antihistaminice, antipiretice și glucocorticoizi pentru a reduce riscul de RALP-uri (vezi Tabelul 4). Pentru dozele ulterioare, este necesară administrarea de antihistaminice și antipiretice. După o perioadă prelungită de întrerupere a administrării dozei, trebuie reluată de asemenea administrarea de glucocorticoizi. Trebuie administrate antiemetice, dacă este necesar.

Tabelul 4: Schema de administrare a premedicației Interval recomandat de

Antihistaminic*

Antipiretic*

Dexametazonă (20 mg) sau Glucocorticoid‡ Intravenoasă 60 până la 120 de minute echivalent Dexametazonă (10 mg) sau Glucocorticoid+ Intravenoasă 45 până la 60 de minute echivalent * Necesar la toate dozele. ‡ Necesar la doza inițială (săptămâna 1, ziua 1) sau la următoarea doză ulterioară în cazul unei RALP + Necesar la a doua doză (săptămâna 1, ziua 2); opțional pentru dozele ulterioare.

Categorii speciale de populație

Copii și adolescenți Utilizarea amivantamab nu se justifică la copii și adolescenți în tratamentul cancerului pulmonar fără celule mici.

Vârstnici Nu sunt necesare ajustări ale dozei (vezi pct. 4.8, pct. 5.1 și pct. 5.2).

Insuficiență renală Nu s-au efectuat studii specifice cu amivantamab la pacienți cu insuficiență renală. Pe baza analizelor de farmacocinetică (FC) populațională, nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență renală ușoară sau moderată. Este necesară prudență la pacienții cu insuficiență renală severă, deoarece amivantamabul nu a fost studiat la această grupă de pacienți (vezi pct. 5.2). În cazul inițierii tratamentului, pacienții trebuie monitorizați pentru depistarea reacțiilor adverse, cu modificări ale dozei, conform recomandărilor de mai sus.

Insuficiență hepatică Nu s-au efectuat studii specifice cu amivantamab la pacienți cu insuficiență hepatică. Pe baza analizelor de farmacocinetică populațională, nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență hepatică ușoară. Este necesară prudență la pacienții cu insuficiență hepatică moderată sau severă, deoarece amivantamab nu a fost studiat la această grupă de pacienți (vezi pct. 5.2). În cazul inițierii tratamentului, pacienții trebuie monitorizați pentru apariția reacțiilor adverse, cu ajustări ale dozei, conform recomandărilor de mai sus.

Mod de administrare Rybrevant este destinat administrării intravenoase. Se administrează sub formă de perfuzie intravenoasă după diluarea cu soluție injectabilă sterilă de glucoză 5% sau soluție injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%). Rybrevant trebuie administrat cu un filtru inclus în linia de perfuzie.

Pentru instrucțiuni privind diluarea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

Vitezele de perfuzare După diluare, perfuzia trebuie administrată intravenos la vitezele de perfuzare prezentate în Tabelul 5 sau în Tabelul 6 de mai jos. Din cauza frecvenței RALP-urilor la prima doză, amivantamab trebuie perfuzat în vena periferică în săptămâna 1 și în săptămâna 2; perfuzia cu o linie centrală poate fi administrată în săptămânile următoare, când riscul de RALP este mai mic (vezi pct. 6.6). Se recomandă ca prima doză să fie preparată cât mai aproape posibil de administrare, pentru a maximiza probabilitatea terminării perfuziei în cazul unei RALP.

Tabelul 5: Vitezele de perfuzare pentru administrarea Rybrevant la fiecare 3 săptămâni Greutate corporală mai mică de 80 kg

Săptămâna 1 (perfuzare cu doză împărțită)

Greutate corporală mai mare sau egală cu 80 kg

Săptămâna 1 (perfuzare cu doză împărțită)

* Începând cu săptămâna 7, se administrează pacienților la fiecare 3 săptămâni. † Creșteți viteza de perfuzare inițială la viteza de perfuzare ulterioară după 2 ore, în absența RALP-urilor.

Tabelul 6: Vitezele de perfuzare pentru administrarea Rybrevant la fiecare 2 săptămâni Greutate corporală mai mică de 80 kg

inițială ulterioar㇠Săptămâna 1 (perfuzare cu doză împărțită)

Greutate corporală mai mare sau egală cu 80 kg

inițială ulterioar㇠Săptămâna 1 (perfuzare cu doză împărțită)

* După săptămâna 5, se administrează pacienților la fiecare 2 săptămâni. ‡ Creșteți viteza de perfuzare inițială la viteza de perfuzare ulterioară după 2 ore, în absența RALP-urilor.

Nu s-au efectuat studii privind interacțiunile cu alte medicamente. Ca anticorp monoclonal IgG1, este puțin probabil ca excreția renală și metabolizarea mediată prin intermediul enzimelor hepatice a amivantamabului nemodificat să fie căi majore de eliminare. Ca atare, nu se așteaptă ca variațiile enzimelor de metabolizare a medicamentului să afecteze eliminarea amivantamab. Datorită afinității mari față de un epitop unic al EGFR și TME, nu se anticipează ca amivantamab să modifice enzimele care metabolizează medicamentul. Vaccinare Nu există informații clinice disponibile legate de eficacitatea și profilul de siguranță ale administrării vaccinurilor la pacienții cărora li se administrează amivantamab. Evitați administrarea de vaccinuri cu virusuri vii sau cu virusuri vii-atenuate la pacienții cărora li se administrează amivantamab.

Femeile aflate la vârsta fertilă/Contracepția Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să utilizeze măsuri contraceptive eficace în timpul și până la

Sarcina Nu există date la om pentru a evalua riscul utilizării amivantamab în timpul sarcinii. Nu au fost efectuate studii de reproducere pe animale pentru a identifica un risc asociat medicamentului. Administrarea moleculelor inhibitoare de TME și EGFR la animalele gestante a determinat o incidență crescută a afectării dezvoltării embrio-fetale, a mortalității embrionare și a avortului. Prin urmare, pe baza mecanismului său de acțiune și a rezultatelor obținute pe modele animale, amivantamab poate dăuna fătului atunci când este administrat unei femei gravide. Amivantamabul nu trebuie administrat în timpul sarcinii, cu excepția cazului în care se consideră că beneficiul tratamentului cu amivantamab depășește riscurile potențiale pentru făt. Dacă pacienta rămâne gravidă în timpul tratamentului cu acest medicament, pacienta trebuie informată cu privire la riscul potențial pentru făt (vezi pct. 5.3). Alăptarea Nu se cunoaște dacă amivantamabul este excretat în laptele matern uman. Se știe că IgG uman este excretat în laptele matern în primele câteva zile după naștere, concentrația acestuia scăzând ulterior până la valori joase. În timpul acestei scurte perioade nu poate fi exclus un anumit risc pentru copilul alăptat la sân, deși imunoglubulinele de tip IgG sunt degradate în tractul gastro-intestinal al sugarului alăptat la sân și, astfel, nu sunt absorbite. Trebuie luată o decizie fie de a întrerupe alăptarea, fie de a întrerupe/a omite tratamentul cu amivantamab, având în vedere beneficiul alăptării pentru copil și beneficiul tratamentului pentru femeie. Fertilitatea Nu sunt disponibile date pentru determinarea efectelor amivantamabului asupra fertilității la om. Efectele asupra fertilității la bărbați și femei nu au fost evaluate în cadrul unor studii efectuate pe animale.