RCP · RUPAN 200 mg

Doze

Adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani

Doza trebuie administrată în funcţie de răspunsul terapeutic

Doza zilnică recomandată este 1200 mg - 1800 mg, administrată în 3 prize egale. În afecţiuni severe poate fi administrată o doză zilnică de maxim 2400 mg.

Copii cu vârsta cuprinsă între 8 şi 12 ani

Doza recomandată este 200 mg (un comprimat filmat de 200 mg) de trei sau patru ori pe zi.

Copii cu vârsta sub 8 ani

Datorită formei farmaceutice, Rupan nu se administrează la această categorie de vârstă.

Dacă simptomele nu se ameliorează sau se agravează după 3 zile de tratament, trebuie consultat un medic.

Pacienţi vârstnici

La pacienţii vârstnici trebuie acordată atenţie sporită efectelor medicamentelor administrate concomitent şi asocierii disfuncţiilor cognitive în cazul tratamentului cu ibuprofen.

Disfuncţii hepatice

Poate fi necesară reducerea dozei iar aceasta trebuie menţinută la nivelul dozei minime eficace pentru a minimaliza riscul inducerii disfuncţiei renale.

Disfuncţii renale

În cazuri severe de disfuncţii renale poate fi necesară reducerea dozei pentru a preveni acumularea medicamentului. Aceşti pacienţi trebuie să fie monitorizaţi îndeaproape. Dacă tratamentul este pe termen lung, funcţia renală trebuie monitorizată periodic.

În cazul unor tulburări gastro-intestinale, Rupan poate fi administrat cu alimente sau cu lapte.

Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4).

Mod de administrare

Administrare orală.

Asocieri contraindicate: - Anticoagulante (de tip cumarinic): studiile pe termen lung nu au arătat schimbări semnificative ale timpului de protrombină în timpul administrării concomitente. Au fost raportate creşteri ale efectului anticoagulant. - Acidul acetilsalicilic: În general, administrarea concomitentă de ibuprofen şi acid acetilsalicilic nu este recomandată din cauza potenţialului crescut de apariţie a reacţiilor adverse. - Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare atunci când sunt administrate concomitent. Deşi există incertitudini în ceea ce priveşte extrapolarea acestor date la situaţia clinică, nu poate fi exclusă posibilitatea ca tratamentul regulat, prelungit cu ibuprofen să reducă efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic. Se consideră că utilizarea ocazională de ibuprofen nu poate avea vreun efect relevant clinic (vezi pct. 5.1). - Corticosteroizi: există un risc crescut de sângerări gastro-intestinale. - Ciclosporine: poate fi un risc crescut de nefrotoxicitate. - Diuretice: Pacienţii cărora li se administrează concomitent furosemid, tiazide sau alte diuretice şi ibuprofen, trebuie monitorizaţi atent . Datorita inhibării sintezei prostaglandinei renale de către ibuprofen, efectul diureticului asupra excreţiei sodiului este redus. - Litiu: administrarea concomitentă poate determina o creştere clinică semnificativă a concentraţiei plasmatice a litiului şi o reducere a clearance-ului renal al litiului. Astfel de pacienţi trebuie să fie atent observaţi asupra semnelor de toxicitate a litiului şi, dacă este necesar, se recomandă monitorizarea periodică a litemiei. - Metotrexat: trebuie luate precauţii la administrarea concomitentă; poate creşte toxicitatea metotrexatului datorită eliminării scăzute a acestuia. - Mifepristona: efectele mifepristonei pot fi reduse de către AINS; ibuprofen trebuie retras pentru

8 - 12 zile de la administrarea mifepristonei.

- Chinolone: administrarea concomitentă poate creşte efectele excitante asupra SNC a chinolonelor şi poate determina o incidenţă crescută a convulsiilor asociate cu administrarea chinolonei.

Sarcina Studiile la animal nu au arătat efecte teratogene, dar nu sunt întotdeauna predictive pentru administrarea la om. La oameni, există raportări de anomalii, cu frecvenţă redusă. Administrarea de ibuprofen în trimestrele II şi III de sarcină poate cauza închiderea arterelor ductale fetale. Nu se recomandă administrarea ibuprofen în timpul sarcinii. Administrarea de ibuprofen trebuie evitată în trimestrele II şi III de sarcină, datorită efectelor negative asupra sistemului cardiovascular fetal. Alăptarea Ibuprofen se excretă în laptele matern în concentraţii mici şi este puţin probabil să afecteze negativ sugarul.