RCP · ROMPARKIN 2 mg

Numai pentru adulți

Doza optimă trebuie întotdeauna determinată empiric, de obicei, prin inițierea tratamentului la o doză relativ scăzută și prin creșteri gradate ulterioare. Doza uzuală pentru boala Parkinson este 6 - 10 mg pe zi, deși unii pacienți, mai ales din grupul postencefalitic pot necesita o doză medie totală de 12 – 15 mg zilnic. Trebuie administrat pe cale orală, de trei sau patru ori pe zi, la ora mesei.

Doza normală pentru boala Parkinson indusă de medicamente este de obicei între 5 mg și 15 mg pe zi, deşi unele cazuri au fost controlate cu doza de 1 mg zilnic.

În toate cazurile, doza de trihexifenidil trebuie mărită sau micșorată numai cu cantităţi mici pe o perioadă de câteva zile. Iniţierea tratamentului trebuie făcută cu doza de 1 mg ȋn prima zi, 2 mg ȋn a doua zi, cu creșteri ulterioare de 2 mg pe zi, la intervale de 3 până la 5 zile, până când se ajunge la doza optimă.

În cazul în care pacienții sunt deja tratați cu alți inhibitori parasimpatici, trihexifenidil trebuie înlocuit ca parte a terapiei. Când trihexifenidil este utilizat concomitent cu levodopa, doza uzuală a fiecărui medicament poate fi necesar să fie redusă.

Este necesară ajustarea atentă, în funcție de efectele secundare şi de gradul de control al simptomului. De obicei, doza adecvată de trihexifenidil este de 3 – 6 mg pe zi în doze divizate. Trihexifenidil poate fi administrat înainte sau după mese în funcție de modul în care pacientul reacționează. Dacă trihexifenidil tinde să determine xerostomie ȋn mod excesiv, poate fi recomandată administrarea înainte de mese, cu excepția cazului ȋn care determină greață. Dacă este administrat după mese, setea indusă poate fi înlăturată de mentă, gumă de mestecat sau apă.

Tratamentul tulburărilor extrapiramidale induse de medicamente

Mărimea și frecvența dozei de trihexifenidil necesare pentru controlul reacțiilor extrapiramidale apărute în mod obișnuit la tranchilizante, în special la fenotiazine, tioxantene și butirofenone trebuie determinate empiric. Doza zilnică totală variază de obicei între 5 și 15 mg, deși în unele cazuri, aceste reacții au fost controlate cu mai puțin de 1 mg pe zi. Controlul satisfăcător poate fi uneori realizat mai rapid prin reducerea temporară a dozei ambelor medicamente până când efectul ataractic dorit este obținut fără reacții extrapiramidale concomitente.

Uneori, este posibil să se mențină pacientul cu doza redusă de trihexifenidil după ce reacțiile au rămas sub control timp de mai multe zile. Deoarece aceste reacții pot rămâne în remisie pentru perioade lungi de timp după întreruperea tratamentului cu trihexifenidil, o astfel de terapie trebuie să aibă o durată minimă și trebuie întreruptă după ce simptomele au dispărut pentru o perioadă rezonabilă de timp.

Vârstnici

Pacienții de peste 65 de ani tind să fie relativ mai sensibili și necesită cantități mai mici de medicamente.

Copii şi adolescenţi

Nu se recomandă.

Doza de 1 mg trihexifenidil nu se poate obţine prin divizarea comprimatului Romparkin 2 mg.

Trebuie avută în vedere precauţie suplimentară dacă trihexifenidil se administrează concomitent cu fenotiazine, clozapină, antihistaminice, disopiramidă, nefopam și amantadină, din cauza posibilității creșterii reacţiilor adverse antimuscarinice. Sinergia a fost raportată între trihexifenidil și antidepresive triciclice, probabil din cauza unui efect aditiv la nivelul receptorului. Acest lucru poate provoca xerostomie, constipație și vedere încețoșată. La vârstnici, există pericolul de retenție urinară, glaucom acut sau ileus paralitic. Inhibitorii de monoaminoxidază pot interacționa cu medicamente anticolinergice administrate concomitent, inclusiv trihexifenidil. Acest lucru poate determina xerostomie, vedere încețoșată, ezitare urinară, retenție urinară și constipație. În general, medicamentele anticolinergice trebuie utilizate cu precauție la pacienții la care se administrează antidepresive triciclice sau inhibitori de monoaminoxidază. La pacienții la care se administrează deja tratamentul antidepresiv doza de trihexifenidil trebuie inițial redusă și pacientul trebuie evaluat în mod regulat. Trihexifenidil poate antagoniza acțiunile metoclopramidei și domperidonei asupra funcției gastro-intestinale. Absorbția levodopa poate fi redusă atunci când este utilizată împreună cu trihexifenidil. Trihexifenidil poate antagoniza acțiunile parasimpatomimetice.

Sarcina Există informaţii insuficiente privind utilizarea clorhidrat de trihexifenidil în timpul sarcinii. Studiile la animale sunt insuficiente cu privire la efectele asupra sarcinii, dezvoltării embrionului/fătului, naşterii şi dezvoltării post-natale. Riscul potenţial la om este necunoscut. Clorhidratul de trihexifenidil nu trebuie utilizat în timpul sarcinii numai dacă este absolut necesar. Alăptarea Nu se cunoaşte dacă clorhidratul de trihexifenidil se excretă în laptele matern. Excreția trihexifenidil în lapte nu a fost studiată la animale. Sugarii pot fi foarte sensibili la efectele medicamentelor antimuscarinice. Trihexifenidil nu trebuie utilizat în timpul alăptării.