RCP · ROACTEMRA 20mg/ml
Fișă tehnică pentru profesioniști. Text oficial (ANMDMR).
- Denumire comună (DCI): ROACTEMRA 20mg/ml
- Cod ATC: L04AC07
- Forma farmaceutică: concentrat pentru soluție perfuzabilă
- Concentrație: 20mg/ml
- Deținătorul autorizației: ROCHE PHARMA AG - GERMANIA
Acțiune farmacologică
Doze și mod de administrare
Tratamentul trebuie iniţiat de un medic cu experienţă în diagnosticarea şi tratamentul PR, COVID-19, AIJs, AIJp sau SEC.
Tuturor pacienţilor trataţi cu RoActemra trebuie să li se dea un Card de atenţionare pentru pacienţi.
Doze
Pacienţii cu PR
Doza recomandată este de 8 mg/kg, administrată o dată la interval de patru săptămâni.
Pentru persoanele cu greutate corporală peste 100 kg, nu sunt recomandate doze mai mari de 800 mg per perfuzie (vezi pct. 5.2).
În studiile clinice nu au fost evaluate doze mai mari de 1,2 g (vezi pct. 5.1).
Ajustarea dozelor în urma rezultatelor anormale ale testelor de laborator (vezi pct. 4.4).
• Valori anormale ale enzimelor hepatice
| Valori de laborator | Acţiune |
|---|---|
| > 1 până la 3 × faţă de limita superioară a valorilor normale (LSN) | Se modifică doza de MTX administrată concomitent, dacă este cazul. Pentru creşteri persistente în acest interval, se reduce doza de tocilizumab la 4 mg/kg sau se întrerupe tratamentul până la normalizarea valorilor alaninaminotransferazei (ALT) sau aspartataminotransferazei (AST). Se reîncepe tratamentul cu 4 mg/kg sau 8 mg/kg, după cum este adecvat clinic. |
| > 3 până la 5 × faţă de LSN (confirmate prin testări repetate, vezi pct. 4.4). | Se întrerupe administrarea de tocilizumab, până când valoarea scade la < 3 × LSN şi se urmează recomandările de mai sus pentru valori > 1 până la 3 × faţă de LSN Pentru creşteri persistente > 3 × LSN, tratamentul se opreşte. |
| > 5 × faţă de LSN | Tratamentul se opreşte. |
• Valori scăzute ale numărului absolut de neutrofile (NAN)
La pacienţii care nu au fost trataţi anterior cu tocilizumab, nu este recomandată administrarea acestuia 109/l.la pacienţii cu valori ale numărului absolut de neutrofile (NAN) sub 2 ×
| Valori de laborator (celule × 109/ l ) | Acţiune |
|---|---|
| NAN > 1 | Menţinerea dozei. |
| NAN între 0,5 şi 1 | Se întrerupe administrarea de tocilizumab. Când valorile NAN cresc > 1 × 109/ l, se reîncepe tratamentul la doze de 4 mg/kg şi se creşte la 8 mg/kg, dacă este adecvat clinic |
| NAN < 0,5 | Tratamentul se opreşte. |
• Valori scăzute ale numărului de trombocite
| Valori de laborator (celule × 103/ μl) | Acţiune |
|---|---|
| 50 până la 100 | Se întrerupe administrarea de tocilizumab. Când valorile numărului de trombocite sunt > 100 × 103/ μl, se reîncepe tratamentul la doze de 4 mg/kg şi se creşte la 8 mg/kg, dacă este adecvat clinic. |
| < 50 | Tratamentul se opreşte. |
Pacienți cu COVID-19
Pentru tratamentul COVID-19, schema terapeutică recomandată la pacienţii tratați cu corticosteroizi sistemici și care necesită administrare suplimentară de oxigen sau ventilare mecanică este reprezentată de administrarea unei singure perfuzii intravenoase, pe parcursul a 60 de minute, cu doza de 8 mg/kg greutate corporală, vezi pct. 5.1. Dacă semnele sau simptomele clinice se agravează sau nu se ameliorează după prima doză, se poate administra o perfuzie suplimentară cu tocilizumab 8 mg/kg. Intervalul dintre cele două perfuzii trebuie să fie de cel puțin 8 ore.
La persoanele a căror greutate corporală este mai mare de 100 kg, dozele care depășesc 800 mg per perfuzie nu sunt recomandate (vezi pct. 5.2).
Administrarea tocilizumab nu este recomandată la pacienții cu COVID-19 care prezintă unul dintre următoarele rezultate anormale ale testelor de laborator:
| Tipul analizei de laborator | Valori de laborator | Acţiune |
|---|---|---|
| Enzime hepatice | >10 × LSN | Nu se recomandă administrarea tocilizumab. |
| Număr absolut de neutrofile | < 1 × 109 /l | |
| Număr de trombocite | < 50 × 103 /μl |
Sindromul de eliberare de citokine (SEC) (adulţi şi copii şi adolescenţi)
Doza recomandată pentru tratamentul SEC, administrat sub formă de perfuzie intravenoasă pe parcursul a 60 de minute, este de 8 mg/kg la pacienţii cu greutate corporală mai mare de sau egală cu 30 kg sau de 12 mg/kg la pacienţii cu greutate corporală mai mică de 30 kg. Tocilizumab poate fi administrat în monoterapie sau în asociere cu corticosteroizi.
Dacă nu se observă nicio îmbunătăţire clinică a semnelor şi simptomelor SEC după prima doză, pot fi administrate până la maximum 3 doze suplimentare de tocilizumab. Intervalul de timp dintre dozele consecutive trebuie să fie de cel puţin 8 ore. Nu se recomandă administrarea de doze care depăşesc 800 mg de perfuzie la pacienţii cu SEC.
Pacienţii cu SEC sever sau care pune în pericol viaţa prezintă frecvent citopenii sau valori ALT sau AST crescute pe fondul malignităţii asociate, anterior chimioterapiei de limfodepleţie sau apariţiei SEC.
Grupe speciale de pacienţi
Pacienţi vârstnici
Nu sunt necesare ajustări ale dozei la pacienţii vârstnici > 65 de ani.
Insuficienţă renală
Nu sunt necesare ajustări ale dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată. Tocilizumab nu a fost studiat la pacienţii cu insuficienţă renală moderată până la severă (vezi pct. 5.2). Funcţia renală trebuie atent monitorizată la aceşti pacienţi.
Insuficienţă hepatică
Tocilizumab nu a fost studiat la pacienţii cu insuficienţă hepatică. De aceea, nu se pot face recomandări referitoare la doză.
Copii şi adolescenţi
Pacienţii cu AIJs
La pacienţii cu vârsta peste 2 ani, doza recomandată este de 8 mg/kg, administrată o dată la interval de 2 săptămâni la pacienţii cu greutate mai mare sau egală cu 30 kg sau de 12 mg/kg, administrată o dată la interval de 2 săptămâni la pacienţii cu greutate mai mică de 30 kg. Doza trebuie calculată la fiecare administrare, pe baza greutăţii corporale a pacientului. O schimbare a dozei trebuie să fie bazată doar pe o modificare consistentă a greutăţii corporale a pacientului pe parcursul timpului.
Siguranţa şi eficacitatea tocilizumab administrat intravenos la copii cu vârsta sub 2 ani nu au fost stabilite. Datele disponibile în prezent sunt descrise la punctele 4.8, 5.1 şi 5.2, dar nu se pot formula recomandări privind dozele.
În cazul următoarelor rezultate anormale ale testelor de laborator la pacienţii cu AIJs, se recomandă întreruperea administrării dozei de tocilizumab, conform tabelelor de mai jos. Dacă este adecvat, doza concomitentă de MTX şi/sau a altor medicamente trebuie modificată sau administrarea acesteia oprită şi doza de tocilizumab întreruptă până ce situaţia clinică a fost evaluată. Deoarece sunt multe afecţiuni comorbide care pot afecta valorile de laborator în AIJs, decizia de întrerupere a administrării tocilizumabului din cauza rezultatelor anormale ale testelor de laborator trebuie să fie bazată pe evaluarea medicală a fiecărui pacient.
• Valori anormale ale enzimelor hepatice
| Valori de laborator | Acţiune |
|---|---|
| > 1 până la 3 × LSN | Se modifică doza de MTX administrată concomitent, dacă este cazul. Pentru creşteri persistente în acest interval, se întrerupe administrarea de tocilizumab până la normalizarea valorilor ALT/AST. |
| > 3 × LSN până la 5 × faţă de LSN | Se modifică doza de MTX administrată concomitent, dacă este cazul. Se întrerupe administrarea de tocilizumab, până când valoarea scade la < 3 × LSN şi se urmează recomandările de mai sus pentru valori > 1 până la 3 × faţă de LSN. |
| > 5 × faţă de LSN | Tratamentul cu tocilizumab se opreşte. Decizia de întrerupere a tratamentului în AIJs din cauza rezultatelor anormale ale testelor de laborator trebuie să fie bazată pe evaluarea medicală a fiecărui pacient. |
• Valori scăzute ale numărului absolut de neutrofile (NAN)
| Valori de laborator (celule × 109/ l ) | Acţiune |
|---|---|
| NAN > 1 | Se menţine doza. |
| NAN între 0,5 şi 1 | Se întrerupe administrarea de tocilizumab. Când valorile NAN cresc > 1 × 109/ l, se reîncepe tratamentul. |
| NAN < 0,5 | Tratamentul cu tocilizumab se opreşte. Decizia de întrerupere a tratamentului în AIJs din cauza rezultatelor anormale ale testelor de laborator trebuie să fie bazată pe evaluarea medicală a fiecărui pacient. |
• Valori scăzute ale numărului de trombocite
| Valori de laborator (celule × 103/ μl) | Acţiune |
|---|---|
| 50 până la 100 | Se modifică doza de MTX administrată concomitent, dacă este cazul. Se întrerupe administrarea de tocilizumab. Când valorile numărului de trombocite sunt > 100 × 103/ μl, se reîncepe tratamentul. |
| < 50 | Tratamentul cu tocilizumab se opreşte. Decizia de întrerupere a tratamentului în AIJs din cauza rezultatelor anormale ale testelor de laborator trebuie să fie bazată pe evaluarea medicală a fiecărui pacient. |
Date clinice sunt insuficiente pentru a evalua impactul reducerii dozei de tocilizumab la pacienţii cu AIJs care au prezentat rezultate anormale ale testelor de laborator.
Datele disponibile arată că îmbunătăţirea clinică este observată în decurs de 6 săptămâni de la iniţierea tratamentului cu tocilizumab. Continuarea tratamentului trebuie să fie atent reconsiderată la un pacient care nu manifestă nicio îmbunătăţire în acest interval de timp.
Pacienţii cu AIJp
La pacienţii cu vârsta peste 2 ani, doza recomandată este de 8 mg/kg, administrată o dată la interval de 4 săptămâni la pacienţii cu greutate mai mare sau egală cu 30 kg, sau de 10 mg/kg, administrată o dată la interval de 4 săptămâni la pacienţii cu greutate mai mică de 30 kg. Doza trebuie calculată la fiecare administrare, pe baza greutăţii corporale a pacientului. O schimbare a dozei trebuie să fie bazată doar pe o modificare consistentă a greutăţii corporale a pacientului pe parcursul timpului.
Siguranţa şi eficacitatea tocilizumab administrat intravenos la copii cu vârsta sub 2 ani nu au fost stabilite. Datele disponibile în prezent sunt prezentate la punctele 4.8, 5.1 şi 5.2, dar nu se pot formula recomandări privind dozele.
În cazul următoarelor rezultate anormale ale testelor de laborator la pacienţii cu AIJp, se recomandă întreruperea administrării dozei de tocilizumab, conform tabelelor de mai jos. Dacă este adecvat, doza de MTX administrată concomitent şi/sau a altor medicamente trebuie modificată sau administrarea acesteia oprită şi doza de tocilizumab întreruptă până ce situaţia clinică a fost evaluată. Deoarece sunt multe afecţiuni comorbide care pot afecta valorile de laborator în AIJp, decizia de întrerupere a administrării tocilizumabului din cauza rezultatelor anormale ale testelor de laborator trebuie să fie bazată pe evaluarea medicală a fiecărui pacient.
• Valori anormale ale enzimelor hepatice
| Valori de laborator | Acţiune |
|---|---|
| > 1 până la 3 × LSN | Se modifică doza de MTX administrată concomitent, dacă este cazul. Pentru creşteri persistente în acest interval, se întrerupe administrarea de tocilizumab până la normalizarea valorilor ALT/AST. |
| > 3 × LSN până la 5 × faţă de LSN | Se modifică doza de MTX administrată concomitent, dacă este cazul. Se întrerupe administrarea de tocilizumab, până când valoarea scade la < 3 × LSN şi se urmează recomandările de mai sus pentru valori > 1 până la 3 × faţă de LSN. |
| > 5 × faţă de LSN | Tratamentul cu tocilizumab se opreşte. Decizia de întrerupere a tratamentului în AIJp din cauza rezultatelor anormale ale testelor de laborator trebuie să fie bazată pe evaluarea medicală a fiecărui pacient. |
• Valori scăzute ale numărului absolut de neutrofile (NAN)
| Valori de laborator (celule × 109/l ) | Acţiune |
|---|---|
| NAN > 1 | Se menţine doza. |
| NAN între 0,5 şi 1 | Se întrerupe administrarea de tocilizumab. Când valorile NAN cresc > 1 × 109/l, se reîncepe tratamentul. |
| NAN < 0,5 | Tratamentul cu tocilizumab se opreşte. Decizia de întrerupere a tratamentului în AIJp din cauza rezultatelor anormale ale testelor de laborator trebuie să fie bazată pe evaluarea medicală a fiecărui pacient. |
• Valori scăzute ale numărului de trombocite
| Valori de laborator (celule × 103/μl) | Acţiune |
|---|---|
| 50 până la 100 | Se modifică doza de MTX administrată concomitent, dacă este cazul. Se întrerupe administrarea de tocilizumab. Când valorile numărului de trombocite sunt > 100 × 103/μl, se reîncepe tratamentul. |
| < 50 | Tratamentul cu tocilizumab se opreşte. Decizia de întrerupere a tratamentului în AIJp din cauza rezultatelor anormale ale testelor de laborator trebuie să fie bazată pe evaluarea medicală a fiecărui pacient. |
Reducerea dozei de tocilizumab din cauza rezultatelor anormale ale testelor de laborator nu a fost studiată la pacienţii cu AIJp.
Datele disponibile arată că îmbunătăţirea clinică este observată în decurs de 12 săptămâni de la iniţierea tratamentului cu tocilizumab. Continuarea tratamentului trebuie să fie atent reconsiderată la un pacient care nu manifestă nicio îmbunătăţire în acest interval de timp.
SEC
În SEC, tocilizumab poate fi utilizat la pacienţii copii şi adolescenţi (vârsta de 2 ani şi peste) în aceeaşi doză ca la adulţi. Vezi pct. 4.2 Doze şi mod de administrare, subpunctul Sindromul de eliberare de citokine (SEC) (adulţi şi copii şi adolescenţi).
Mod de administrare
După diluare, acest medicament trebuie administrat sub formă de perfuzie intravenoasă în decurs de 1 oră. Dacă apar semne și simptome ale unei reacții legate de perfuzie, viteza de perfuzare trebuie redusă sau perfuzia oprită și trebuie administrate imediat medicamente adecvate/tratament de susținere (vezi pct. 4.4).
Pacienţii cu PR, AIJs, AIJp, SEC și COVID-19 cu greutate ≥ 30 kg
Acest medicament trebuie diluat până la un volum final de 100 ml, cu o soluţie injectabilă sterilă, apirogenă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%), respectând tehnica aseptică.
Pentru instrucţiuni privind diluarea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.
Pacienţii cu AIJs, AIJp și SEC cu greutate < 30 kg
Acest medicament trebuie diluat până la un volum final de 50 ml, cu o soluţie injectabilă sterilă, apirogenă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%), respectând tehnica aseptică.
Pentru instrucţiuni privind diluarea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.
Interacțiuni
Au fost efectuate studii privind interacţiunile numai la adulţi. Administrarea concomitentă a unei doze unice de tocilizumab 10 mg/kg cu MTX 10-25 mg, o dată pe săptămână, nu are un efect semnificativ asupra expunerii la MTX. Analizele farmacocinetice populaţionale nu au identificat vreun efect al MTX, al AINS sau al corticosteroizilor asupra eliminării tocilizumabului. Exprimarea enzimelor hepatice CYP 450 este inhibată de citokine, cum este IL-6, care stimulează inflamaţia cronică. Astfel, exprimarea CYP450 poate fi restabilită atunci când se administrează un tratament cu inhibitori potenţi de citokine, cum este tocilizumab. Studiile clinice in vitro pe culturi de hepatocite umane au demonstrat că IL-6 determină o diminuare a exprimării enzimelor CYP1A2, CYP2C9, CYP2C19 şi CYP3A4. Tocilizumab normalizează exprimarea acestor enzime. Într-un studiu clinic efectuat la pacienţii cu PR, concentraţiile plasmatice de simvastatină (CYP3A4) au scăzut cu 57% la o săptămână după administrarea unei doze unice de tocilizumab, până la o concentraţie similară sau uşor mai mare decât cea observată la subiecţii sănătoşi. Atunci când se iniţiază sau se opreşte tratamentul cu tocilizumab, pacienţii trataţi cu medicamente care sunt ajustate individual şi metabolizate prin intermediul izoenzimelor 3A4, 1A2, sau 2C9 ale CYP450 (cum sunt metilprednisolon, dexametazonă (cu posibilitatea apariţiei sindromului de întrerupere în cazul glucocorticoizilor cu administrare orală), atorvastatină, blocante ale canalelor de calciu, teofilină, warfarină, fenprocumonă, fenitoină, ciclosporină, sau benzodiazepine) trebuie monitorizaţi, deoarece poate fi necesară creşterea dozelor pentru menţinerea efectului terapeutic. Efectul tocilizumabului asupra activităţii CYP450 poate persista timp de câteva săptămâni după oprirea tratamentului, din cauza timpului lung de înjumătăţire (t1/2) prin eliminare.
Sarcină și alăptare
Femei aflate în perioada fertilă Femeile aflate în perioada fertilă trebuie să utilizeze metode de contracepţie eficiente în timpul tratamentului şi timp de 3 luni după tratament. Sarcina Nu există date adecvate privind utilizarea tocilizumab la femeile gravide. Un studiu clinic la animale a evidenţiat un risc crescut de avort spontan/moarte embrio-fetală la o doză mare (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial la oameni este necunoscut. RoActemra nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este absolut necesar. Alăptarea Nu se cunoaşte dacă tocilizumab se excretează în laptele uman. Excreţia tocilizumabului în lapte nu a fost studiată la animale. Trebuie luată decizia fie de a întrerupe alăptarea, fie de a întrerupe/de a se abţine de la tratamentul cu RoActemra având în vedere beneficiul alăptării pentru copil şi beneficiul tratamentului pentru femeie. Fertilitatea Datele non-clinice disponibile nu sugerează vreun efect asupra fertilităţii în timpul tratamentului cu tocilizumab.
