RCP · RISPEN 2 2 mg

Doze

Schizofrenie

Adulţi Rispen poate fi administrat o dată sau de două ori pe zi.

Pacienţii trebuie să înceapă cu 2 mg risperidonă pe zi. Doza poate fi mărită în a doua zi la 4 mg.

În continuare, doza poate fi menţinută neschimbată sau poate fi individualizată, dacă este necesar. La majoritatea pacienţilor, dozele zilnice eficace sunt cuprinse între 4 şi 6 mg. La unii pacienţi, ar putea fi adecvate o fază mai lentă de creştere a dozei şi o doză iniţială şi doze de întreţinere mai mici.

Dozele mai mari de 10 mg pe zi nu au demonstrat o eficacitate superioară faţă de dozele mai mici şi pot cauza o incidenţă crescută a simptomelor extrapiramidale. Nu s-a evaluat siguranţa dozelor mai mari de 16 mg pe zi, de aceea nu sunt recomandate.

Vârstnici Se recomandă o doză iniţială de 0,5 mg de două ori pe zi. Această doză poate fi ajustată individual cu creşteri zilnice de la 0,5 mg de două ori pe zi la 1 până la 2 mg de două ori pe zi.

Copii şi adolescenţi Risperidona nu este recomandată pentru utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani cu schizofrenie din cauza lipsei datelor privind eficacitatea.

Episoade maniacale în boala bipolară

Adulţi Rispen trebuie administrat o dată pe zi în fiecare zi, începând cu 2 mg risperidonă. Ajustările dozei, dacă sunt indicate, trebuie să se efectueze la intervale de cel puţin 24 de ore, cu creşteri ale dozei de 1 mg pe zi. Risperidona poate fi administrată în doze flexibile într-un interval de la 1 la 6 mg pe zi pentru a optimiza nivelul de eficacitate şi tolerabilitate al fiecărui pacient. Doze zilnice mai mari de 6 mg risperidonă nu au fost investigate la pacienţii cu episoade maniacale.

Ca în cazul tuturor tratamentelor simptomatice, continuarea utilizării Rispen trebuie evaluată şi justificată regulat

Vârstnici Se recomandă o doză iniţială de 0,5 mg, administrată de două ori pe zi. Această doză poate fi ajustată individual cu creşteri zilnice de 0,5 mg de două ori pe zi, până la o doză de 1 - 2 mg, administrată de două ori pe zi. Se recomandă precauţie, deoarece experienţa clinică la vârstnici este limitată.

Copii şi adolescenţi Nu se recomandă utilizarea risperidonei la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani cu manie în cadrul bolii bipolare, din cauza lipsei datelor privind eficacitatea.

Agresivitate persistentă la pacienţii cu demenţă Alzheimer moderată până la severă Se recomandă o doză iniţială de 0,25 mg* de două ori pe zi. Dacă este necesar, această doză poate fi ajustată individual cu creşteri de 0,25 mg* de două ori pe zi, dar nu la intervale mai mici de două zile. Doza optimă este de 0,5 mg de două ori pe zi la majoritatea pacienţilor. Totuşi, la unii pacienţi dozele eficace pot fi de până la 1 mg de două ori pe zi.

Rispen nu trebuie folosit mai mult de 6 săptămâni la pacienţii cu agresivitate persistentă în demenţa Alzheimer. În timpul tratamentului, pacienţii trebuie evaluaţi frecvent şi regulat, iar necesitatea continuării administrării trebuie reevaluată.

Tulburări de comportament

Copii şi adolescenţi cu vârste cuprinse între 5 şi 18 ani Pentru subiecţi cu greutatea corporală ≥ 50 kg, se recomandă o doză iniţială de 0,5 mg o dată pe zi. Dacă este necesar, această doză poate fi ajustată individual cu creşteri de 0,5 mg o dată pe zi, dar nu la intervale mai mici de două zile. Doza optimă este de 1 mg o dată pe zi pentru majoritatea pacienţilor. Totuşi, la unii pacienţi dozele eficace pot fi de 0,5 mg o dată pe zi, în timp ce alţi pacienţi pot avea nevoie de 1,5 mg o dată pe zi.

Pentru subiecţii cu greutatea corporală < 50 kg, se recomandă o doză iniţială de 0,25 mg* o dată pe zi. Dacă este necesar, această doză poate fi ajustată individual cu creşteri de 0,25 mg* o dată pe zi, dar nu la intervale mai mici de două zile. Doza optimă este de 0,5 mg o dată pe zi pentru majoritatea pacienţilor.Totuşi, la unii pacienţi dozele eficace pot fi de 0,25 mg* o dată pe zi, în timp ce alţi pacienţi pot avea nevoie de 0,75 mg* o dată pe zi.

Ca în cazul tuturor tratamentelor simptomatice, continuarea utilizării Rispen trebuie evaluată şi justificată regulat.

Rispen nu este recomandat pentru utilizare la copii cu vârsta sub 5 ani, deoarece nu există experienţă privind utilizarea la copii cu vârsta sub 5 ani cu această tulburare.

Insuficienţă renală şi hepatică Pacienţii cu insuficienţă renală au o capacitate mai mică de a elimina fracţiunea activă, cu efect antipsihotic, decât adulţii cu funcţie renală normală. Pacienţii cu funcţia hepatică afectată au creşteri ale concentraţiei plasmatice a fracţiunii libere a risperidonei.

La pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică, independent de indicaţia terapeutică, doza iniţială şi dozele următoare trebuie înjumătăţite, iar creşterea treptată a dozei trebuie să fie mai lentă.

Rispen trebuie folosit cu precauţie la aceste grupe de pacienţi.

Mod de administrare Rispen este destinat utilizării orale. Alimentele nu afectează absorbţia Rispen.

Întreruperea tratamentului Se recomandă ca întreruperea tratamentului să se facă treptat. După încetarea bruscă a administrării dozelor mari de medicamente antipsihotice s-au semnalat foarte rar simptome acute de întrerupere, incluzând greaţa, vărsăturile, transpiraţiile şi insomnia (vezi pct. 4.8). De asemenea, pot apărea recurenţe ale simptomelor psihotice şi s-a raportat apariţia tulburărilor motorii involuntare (cum sunt acatizia, distonia şi diskinezia).

Schimbarea medicaţiei antipsihotice anterioare Când se consideră adecvat din punct de vedere medical, se recomandă întreruperea prin reducere treptată a medicaţiei anterioare, în acelaşi timp cu iniţierea tratamentului cu Rispen. De asemenea, când se consideră adecvat din punct de vedere medical, trecerea pacienţilor de la un antipsihotic cu eliberare lentă la terapia cu Rispen poate fi făcută înlocuind următoarea injecţie programată. Trebuie reevaluată periodic necesitatea continuării medicaţiei antiparkinsoniene existente.

Rispen este disponibil în 4 concentraţii: de 1 mg, 2 mg, 3 mg si 4 mg. Rispen 1 mg, având o linie mediană pentru a fi împărţit în două doze egale, permiţând administrarea unei doze de 0,5 mg.

*Dacă doza de iniţiere este de 0,25 mg este necesar să utilizați medicamente care conţin risperidonă care permit administrarea acestei doze.

Interacţiuni legate de farmacodinamică Medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QT Similar altor antipsihotice, se recomandă precauţie în prescrierea risperidonei împreună cu medicamente cunoscute pentru prelungirea intervalului QT, cum sunt antiaritmicele (de exemplu chinidina, disopiramida, procainamida, propafenona, amiodarona, sotalolul), antidepresive triciclice (adică amitriptilina), antidepresive tetraciclice (adică maprotilina), unele antihistaminice, alte antipsihotice, unele antimalarice (adică derivaţi de chinină şi meflochina) şi cu medicamente care determină dezechilibru electrolitic (hipopotasemie, hipomagneziemie), bradicardie sau cele care inhibă metabolizarea hepatică a risperidonei. Aceasta listă indică anumite medicamente, dar nu este exhaustivă. Medicamente cu acţiune centrală şi alcoolul etilic Risperidona trebuie folosită cu precauţie în asociere cu alte substanţe care acţionează la nivel nervos central, în special cu alcoolul etilic, opiaceele, antihistaminicele şi benzodiazepinele, din cauza riscului crescut de sedare. Levodopa şi agonişti dopaminergici Risperidona poate antagoniza efectul levodopei şi al altor agonişti dopaminergici. În cazul în care această asociere este considerată necesară, în special în stadiile avansate ale bolii Parkinson, trebuie prescrisă doza minimă eficace pentru fiecare tip de medicament. Medicamente cu efect hipotensiv Ulterior punerii pe piaţă s-a observat hipotensiune arterială semnificativă clinic în cazul administrării risperidonei concomitent cu tratamentul antihipertensiv. Paliperidonă Nu este recomandată utilizarea concomitentă de risperidonă administrată pe cale orală cu paliperidonă, deoarece paliperidona este metabolitul activ al risperidonei şi asocierea celor două medicamente poate să ducă la o expunere suplimentară la fracţiunea activă, cu efect antipsihotic. Psihostimulante Utilizarea combinată a psihostimulantelor (de exemplu, metilfenidat) cu risperidonă poate duce la simptome extrapiramidale după schimbarea oricărui tratament sau a ambelor tratamente (vezi pct. 4.4). Interacţiuni legate de farmacocinetică Alimentele nu afectează absorbţia risperidonei. Risperidona este metabolizată în principal pe calea CYP2D6 şi într-o proporţie mai mică pe calea CYP3A4. Atât risperidona, cât şi metabolitul său activ 9-hidroxirisperidona sunt substrat al glicoproteinei-P (gp-P). Substanţele care modifică activitatea CYP2D6 sau substanţele care inhibă puternic sau care induc activitatea CYP3A4 şi/sau a gp-P pot influenţa farmacocinetica fracţiunii active, cu efect antipsihotic, a risperiodonei. Inhibitori puternici ai CYP2D6 Administrarea concomitentă a risperidonei cu un inhibitor puternic al CYP2D6 poate să crească concentraţia plasmatică a risperidonei, dar mai puţin a fracţiunii active, cu efect antipsihotic. Doze mai mari dintr-un inhibitor puternic al CYP2D6 pot creşte concentraţiile fracţiunii active, cu efect antipsihotic, a risperidonei (de exemplu paroxetina, vezi mai jos). Este de aşteptat ca şi alţi inhibitori ai CYP2D6, cum este chinidina, să afecteze concentraţiile plasmatice ale risperidonei într-un mod asemănător. La începutul sau la întreruperea tratamentului concomitent cu paroxetină, chinidină sau alt inhibitor puternic al CYP2D6, în special în doze mari, medicul trebuie să reevalueze dozele de risperidonă. Inhibitori ai CYP3A4 şi/sau ai gp-P Administrarea concomitentă a risperidonei cu inhibitori puternici ai CYP3A4 şi/sau ai gp-P poate creşte semnificativ concentraţiile plasmatice ale fracţiunii active, cu efect antipsihotic, a risperidonei. La începutul sau întreruperea tratamentului cu itraconazol sau alt inhibitor puternic al CYP3A4 şi/sau gp-P, medicul trebuie să reevalueze dozele de risperidonă. Inductori ai CYP3A4 şi/sau ai gp-P Administrarea concomitentă a risperidonei cu un inductor puternic al CYP3A4 şi/sau gp-P pot scădea concentraţiile plasmatice ale fracţiunii active, cu efect antipsihotic, a risperidonei. La începutul sau întreruperea tratamentului cu carbamazepină sau alt inductor puternic al CYP3A4 şi/sau gp-P, medicul trebuie să reevalueze dozele de risperdonă. Inductorii CYP3A4 îşi extercită efectul într-o manieră dependentă de timp şi pot trece cel puţin 2 săptămâni până să atingă efectul maxim după introducere. Invers, la întreruperea tratamentului, poate dura cel puţin 2 săptămâni ca inducerea CYP3A4 să se diminueze. Medicamente cu legare în proporţie crescută de proteinele plasmatice Atunci când risperidona se administrează împreună cu medicamente cu legare în proporţie crescută de proteinele plasmatice, nu s-a observat o desprindere relevantă clinic de proteinele plasmatice a niciunuia dintre medicamente. Atunci când se utilizează medicamente concomitente, trebuie citite informaţiile despre medicament corespunzătoare, cu privire la calea de metabolizare şi posibila necesitate de ajustare a dozelor. Copii şi adolescenţi Au fost efectuate studii privind interacţiunile numai la adulţi. Nu este cunoscută relevanţa rezultatelor acestor studii pentru copii şi adolescenţi. Utilizarea concomitentă a psihostimulantelor (de exemplu metilfenidat) cu risperidona la copii şi adolescenţi nu a modificat farmacocinetica şi eficacitatea risperidonei. Exemple Exemple de medicamente care pot interacţiona sau pentru care s-a dovedit că nu interacţionează cu risperidona sunt enumerate mai jos: Efectele altor medicamente asupra farmacocineticii risperidonei Antibacteriene: • Eritromicina, un inhibitor moderat al CYP3A4 şi un inhibitor al gp-P, nu modifică farmacocinetica risperidonei şi a fracţiunii active, cu afect antipsihotic. • Rifampicina, un inductor puternic al CYP3A4 şi un inductor al gp-P, a scăzut concentraţiile plasmatice ale fracţiunii active, cu efect antipsihotic. Anticolinesterazice: • Donepezilul şi galantamina, ambele substraturi ale CYP2D6 şi CYP3A4, nu au arătat un efect relevant clinic asupra farmacocineticii risperidonei şi asupra fracţiunii active, cu efect antipsihotic. Antiepileptice: • Pentru carbamazepină, un inductor puternic al CYP3A4 şi un inductor al gp-P, s-a arătat că scade concentraţiile plasmatice ale fracţiunii active, cu efect antipsihotic, a risperidonei. Efecte similare pot fi observate cu fenitoina şi fenobarbital care, de asemenea, induc enzimele hepatice CYP3A4, precum şi gp-P. • Topiramatul a scăzut modest biodisponibilitatea risperidonei, dar nu şi pe cea a fracţiunii active, cu efect antipsihotic. Prin urmare, această interacţiune este puţin probabil să aibă semnificaţie clinică. Antimicotice: • Itraconazolul, un inhibitor puternic al CYP3A4 şi un inhibitor al gp-P, la doze de 200 mg/zi, a crescut concentraţiile plasmatice ale fracţiunii active, cu efect antipsihotic, cu aproximativ 70%, la doze de risperidonă de 2 până la 8 mg/zi. • Ketoconazolul, un inhibitor puternic al CYP3A4 şi un inhibitor al gp-P, la doze de 200 mg/zi, a crescut concentraţia plasmatică a risperidonei şi a scăzut concentraţia plasmatică a 9-hidroxirisperidonei. Antipsihotice: • Fenotiazinele pot creşte concentraţiile plasmatice ale risperidonei, dar nu şi pe cele ale fracţiunii active, cu efect antipsihotic. Antivirale: • Inhibitori de proteaze: nu sunt disponibile date din studii specifice; cu toate acestea, având în vedere că ritonavirul este un inhibitor puternic al CYP3A4 şi un inhibitor slab al CYP2D6, ritonavirul şi inhibitorii de proteaze potenţaţi cu ritonavir pot creşte concentraţiile fracţiunii active, cu efect antipsihotic, a risperidonei. Blocante beta-adrenergice: • Unele blocante beta-adrenergice pot să crească concentraţiile plasmatice ale risperidonei, dar nu şi pe acelea ale fracţiunii active, cu efect antipsihotic. Blocantele canalelor de calciu: • Verapamilul, un inhibitor moderat al CYP3A4 şi un inhibitor al gp-P, creşte concentraţiile plasmatice ale risperidonei şi ale fracţiunii active, cu efect antipsihotic. Medicamente cu acţiune la nivel gastro-intestinal: • Antagoniştii receptorilor H2: Cimetidina şi ranitidina, inhibitori slabi ai CYP2D6 şi CYP3A4, cresc biodisponibilitatea risperidonei, dar numai marginal pe cea a fracţiunii active cu efect antipsihotic. ISRS şi antidepresive triciclice: • Fluoxetina, un inhibitor puternic al CYP2D6, creşte concentraţia plasmatică a risperidonei, dar mai puţin pe cea a fracţiunii active, cu efect antipsihotic. • Paroxetina, un inhibitor puternic al CYP2D6, creşte concentraţiile plasmatice ale risperidonei; dar, la doze de până la 20 mg/zi, mai puţin pe cea a fracţiunii active, cu efect antipsihotic. Cu toate acestea, dozele mai mari de paroxetină pot creşte concentraţiile fracţiunii active, cu efect antipsihotic, a risperidonei. • Antidepresivele triciclice pot creşte concentraţiile plasmatice ale risperidonei, dar nu şi pe acelea ale fracţiunii active, cu efect antipsihotic. Amitriptilina nu afectează farmacocinetica risperidonei sau pe cea a fracţiunii active, cu efect antipsihotic. • Sertralina, un inhibitor slab al CYP2D6, şi fluvoxamina, un inhibitor slab al CYP3A4, la doze de până la 100 mg/zi nu sunt asociate cu modificări clinic semnificative ale concentraţiilor plasmatice ale fracţiunii active, cu efect antipsihotic, a risperidonei. Cu toate acestea, doze mai mari de 100 mg/zi de sertralină sau fluvoxamină pot să crească concentraţiile fracţiunii active, cu efect antipsihotic, a risperidonei. Efectul risperidonei asupra farmacocineticii altor medicamente Antiepileptice: • Risperidona nu a demonstrat un efect semnificativ clinic asupra farmacocineticii valproatului sau topiramatului. Antipsihotice: • Aripiprazolul, un substrat al CYP2D6 şi al CYP3A4: Comprimatele de risperidonă sau soluţia injectabilă nu au afectat farmacocinetica aripirazolului şi a metabolitului său activ, dehidroaripiprazol. Glicozide digitalice: • Risperidona nu a demonstrat un efect clinic relevant asupra farmacocineticii digoxinei. Litiu: • Risperidona nu a demonstrat un efect semnificativ clinic asupra farmacocineticii litiului. Administrarea concomitentă a risperidonei cu furosemid • Vezi pct. 4.4 cu privire la mortalitatea crescută la pacienţii vârstnici cu demenţă, cărora li se administrează concomitent furosemidă.

Sarcina Nu există date adecvate privind utilizarea risperidonei la gravide. Risperidona nu s-a dovedit teratogenă în studiile la animale, dar s-au descoperit alte tipuri de toxicitate asupra reproducerii (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial pentru om nu este cunoscut. Nou-născuţii expuşi la antipsihotice (inclusiv risperidona) în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină prezintă după naştere risc de reacţii adverse incluzând simptome extrapiramidale şi/sau de întrerupere care pot varia ca severitate şi durată. S-au raportat cazuri de agitaţie, hipertonie, hipotonie, tremor, somnolenţă, insuficienţă respiratorie sau tulburări de alimentaţie. Ca urmare, nou-născuţii trebuie monitorizaţi cu atenţie. Risperidona nu trebuie utilizată în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este absolut necesar. Dacă în timpul sarcinii este necesară întreruperea tratamentului, aceasta nu trebuie făcută brusc. Alăptarea În studiile la animale, risperidona şi 9 hidroxi-risperidona se excretă în lapte. De asemenea, la om, s-a demonstrat că risperidona şi 9 hidroxi-risperidona se excretă în laptele matern în cantităţi mici. Nu sunt disponibile date privind apariţia de reacţii adverse la sugarii alăptați la sân. De aceea, trebuie evaluat avantajul alăptării comparativ cu riscurile potenţiale pentru copil. Fertilitatea Similar cu alte medicamente care antagonizează receptorii D2 dopaminergici, risperidona creşte valorile plasmatice ale prolactinei. Hiperprolactinemia poate suprima secreţia de GnRH din hipotalamus, rezultând o secreţie scăzută a gonadotropinei din glanda pituitară. Aceasta, la rândul ei, poate inhiba funcţia de reproducere prin afectarea steroidogenezei gonadelor atât la bărbaţi, cât şi la femei. Nu au fost observate efecte relevante în studiile non-clinice.