RCP · RIFAMPICINA ARENA 150 mg

Tratamentul tuberculozei se face conform Programului naţional antituberculos.

Rifampicina se foloseşte numai în asociere cu alte chimioterapice antituberculoase. Adulţi şi copii: 10 mg rifampicină/kg (cel mult 600 mg rifampicină) zilnic sau 3 zile/săptămână, într-o singură priză, de preferinţă la distanţă de mese.

Infecţii determinate de microorganisme sensibile: 15-20 mg rifampicină/kg și zi repartizate în 2 prize. Se asociază cu un alt agent antibacterian pentru a preveni dezvoltarea tulpinilor rezistente. Dozele mari trebuie reduse la bolnavii cu insuficienţă hepatică preexistentă sau cu insuficienţă renală severă.

Profilaxia infecţiilor meningococice:

Adulţi: 600 mg rifampicină la intervale de 12 ore, timp de 2 zile;

Copii: 10 mg rifampicină/kg de două ori pe zi la intervale de 12 ore, timp de două zile. Rifampicina se administrează cu 30 de minute înainte sau 2 ore după mese.

Lepră: 600 mg o dată pe lună (în cadrul tratamentului cu dapsonă și, eventual, clofazimină). În insuficienţa hepatită doza se va reduce la 5 mg rifampicină/kg şi zi.

Rifampicină prezintă numeroase interacţiuni medicamentoase, îndeosebi datorită acţiunii sale inductoare enzimatice, având drept consecinţă grăbirea metabolizării unor medicamente cu scăderea concentraţiei lor plasmatice şi, eventual, micşorarea eficacităţii. Este contraindicată asocierea cu saquinavir şi ritonavir (antiretrovirale). În cazul utilizării de asociaţii estro-progestative se recomandă asocierea altor mijloace contraceptive. Asocierea cu următoarele medicamente obligă la prrudență şi, eventual, la reajustarea dozelor: anticoagulante, digitalice, antiaritmice din grupa I, unele antihipertensive (blocante beta-adrenergice - propranolol, metoprolol, alprenolol, blocante ale canalelor de calciu), teofilină, unele anticonvulsivante (fenobarbital, fenitoină), psihotrope (benzodiazepine, haloperidol, amitriptilină, nortriptilină), tolbutamidă, corticosteroizi, levotiroxină, ciclosporină, cloramfenicol, claritromicină, zidovudină, indinavir, dapsonă. Administrarea concomitentă de rifampicină şi antiacide gastrice trebuie evitată deoarece scade absorbţia intestinală a rifampicinei. Rifampicină poate inhiba competitiv excreţia bromsulftaleinei, determinând rezultate fals pozitive ale acestui test. Metodele microbiologice de determinare a concentrațiilor plasmatice ale acidului folic și ale vitaminei B12 nu se pot utiliza în timpul tratamentului cu rifampicină.

Studiile efectuate la animale au evidențiat un efect teratogen la șobolan și șoarece în cazul utilizării dozelor mari. La om, utilizarea rifampicinei în ultimile săptămâni de sarcină a fost urmată de apariţia hemoragiilor la mamă şi nou-născut. Deoarece nu este exclus riscul malformaţiilor fetale şi există posibilitatea accidentelor hemoragice, antibioticul se va administra in timpul sarcinii numai dacă este absolut necesar. Deoarece rifampicina se excretă în laptele matern, în timpul tratamentului trebuie întreruptă alăptarea.