RCP · REUXEN 500 mg

Adulţi si adolescenţi cu vârsta peste 16 ani: doza recomandată este de 250 mg o dată sau de 2 ori pe zi. Doza maximă de 500 mg într-un interval de 24 de ore nu trebuie depăşită.

La pacienţii vârstnici şi la cei cu insuficienţăa renală uşoară spre moderată doza recomandată este de 250 mg pe zi.

Reuxen trebuie administrat de preferinţă după mese.

Medicamentul nu trebuie administrat mai mult de 7 zile pentru tratamentul durerii şi mai mult de 3 zile pentru tratamentul febrei.

Pacientii trebuie sfătuiţi să se adreseze medicului în cazul în care durerea sau febra persistă sau se agravează.

Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4).

Asocieri nerecomandate Administrarea naproxenului cu alte AINS sau glucocorticoizi nu se recomandă, datorită riscului crescut de ulcer si sângerări gastro-intestinale. Naproxenul potenţează efectul anticoagulantelor cumarinice (de exemplu warfarina, dicumarolul) deoarece prelungeşte timpul de protrombină si reduce agregarea plachetară. Trebuie evitată asocierea naproxenului cu litiu; când este necesar, trebuie intensificată monitorizarea nivelurilor de litiu în plasmă şi trebuie ajustate dozele. Asocieri care trebuie sa fie administrate cu precauţie: Datorită legării în proporţie mare a naproxenului de proteinele plasmatice, tratamentul cu hidantoine sau sulfamide trebuie administrat cu prudenţă. De asemenea, este necesară precauţie în cazul pacienţilor aflaţi în tratament cu ciclosporina, tacrolimus, sulfoniluree, diuretice de ansă, metotrexat, beta-blocante, inhibitori ai enzimei de conversie, probenecid, diuretice tiazidice si digoxin. Naproxenul poate modifica timpul de sângerare (poate prelungi timpul de sângerare până la 4 zile după întreruperea terapiei), clearance-ul creatininei (care poate să scadă), azotemia, concentraţiile plasmatice de creatinină şi potasiu (pot creşte), testele funcţionale hepatice (se poate produce creşterea transaminazelor). Naproxenul poate creşte în mod fals valorile urinare ale 17-cetosteroizilor; poate să interfere cu testele de urină pentru acidul 5 – hidroxiindolacetic. Înainte de testarea funcţiei suprarenale, tratamentul cu naproxen trebuie întrerupt timp de cel puţin 72 de ore.

Sarcina Nu au fost raportate efecte malformative particulare la om. Totuşi, experienţa clinică de utilizare pe perioada sarcinii este limitată. Pe durata ultimelor patru luni de sarcină, toţi inhibitorii sintezei prostaglandinelor pot expune fătul la: -toxicitate cardiopulmonară (hipertensiune pulmonară cu închiderea prematură a canalului arterial); -disfuncţie renală care poate progresa la insuficienţă renală cu oligoamnios; -expune mama si copilul, la sfârşitul sarcinii, la o posibilă prelungire a timpului de sângerare; -inhibă contracţiile uterine şi poate întârzia/prelungi naşterea. În consecinţă, AINS trebuie administrate doar dacă este absolut necesar pe durata primelor 5 luni de sarcină. Cu excepţia unor utilizări obstetricale foarte restricţionate, care implică monitorizare specializată, prescrierea AINS este contraindicată începând cu cea de-a şasea lună de sarcină. Alăptarea Deoarece AINS sunt excretate în laptele matern, ca masură de precauţie, utilizarea acestora trebuie evitată pe durata alăptării.