RCP · REBLOZYL 75 mg
Fișă tehnică pentru profesioniști. Text oficial (ANMDMR).
- Denumire comună (DCI): REBLOZYL 75 mg
- Cod ATC: B03XA06
- Forma farmaceutică: pulbere pentru soluție injectabilă
- Concentrație: 50mg/ml
- Deținătorul autorizației: CELGENE DISTRIBUTION B.V. - OLANDA
Acțiune farmacologică
Doze și mod de administrare
Tratamentul trebuie inițiat de către un medic cu experiență în tratamentul bolilor hematologice.
Doze
Înainte de fiecare administrare de Reblozyl, trebuie evaluată valoarea hemoglobinei (Hb) pacienților. În cazul unei transfuzii de eritrocite (red blood cell, RBC) care are loc înainte de administrarea dozei, nivelul Hb anterior transfuziei trebuie luat în considerare în scopul stabilirii dozei.
Doza inițială recomandată de Reblozyl este de 1 mg/kg administrată o dată la 3 săptămâni.
• Sindroame mielodisplazice
Intervalul recomandat pentru concentrația țintă a Hb este cuprins între 10 g/dl și 12 g/dl. Creșterea dozei în cazul unui răspuns insuficient este prezentată mai jos.
Tabelul 1: Creșterea dozei în cazul unui răspuns insuficient
| Doza de 1 mg/kg | Creșterea dozei |
|---|---|
| Dacă după cel puțin 2 doze consecutive de 1 mg/kg, un pacient: • necesită în continuare transfuzii de RBC sau • nu a atins concentrația Hb ≥ 10 g/dl și creșterea Hb este < 1 g/dl | • Doza trebuie crescută la 1,33 mg/kg |
| Doza de 1,33 mg/kg | Creșterea dozei |
| Dacă după cel puțin 2 doze consecutive de 1,33 mg/kg, un pacient: • necesită în continuare transfuzii de RBC sau • nu a atins concentrația Hb ≥ 10 g/dl și creșterea Hb este < 1 g/dl | • Doza trebuie crescută la 1,75 mg/kg |
Creșterea dozei nu trebuie să aibă loc mai frecvent de o dată la 6 săptămâni (2 administrări) și nu trebuie să depășească doza maximă de 1,75 mg/kg o dată la 3 săptămâni. Doza nu trebuie crescută imediat după o întârziere a administrării dozei.
Pentru pacienții cu o valoare a Hb înainte de doză de > 9 g/dl și care nu au ajuns la independență de transfuzii, poate fi necesară creșterea dozei iar această decizie este lăsată la aprecierea medicului; riscul de creștere a Hb peste valoarea țintă în cazul unei transfuzii concomitente nu poate fi exclus.
Dacă un pacient pierde răspunsul (adică independența de transfuzii), doza trebuie crescută cu un nivel al dozei (vezi Tabelul 2).
• β-talasemie dependentă de transfuzii
La pacienții la care nu s-a obținut un răspuns, definit ca o reducere a încărcăturii transfuziilor de RBC de cel puțin o treime după ≥ 2 doze consecutive (6 săptămâni) la doza inițială de 1 mg/kg, doza trebuie crescută la 1,25 mg/kg. Doza nu trebuie crescută peste doza maximă de 1,25 mg/kg o dată la 3 săptămâni.
Dacă un pacient pierde răspunsul (dacă încărcătura transfuziei de RBC este crescută din nou după un răspuns inițial), doza trebuie crescută cu un nivel al dozei (vezi Tabelul 3).
• β-talasemie non-dependentă de transfuzii
La pacienții la care nu s-a obținut sau nu s-a menținut un răspuns, definit ca o creștere a valorii inițiale a Hb înainte de administrarea dozei de ≥ 1 g/dl, după ≥ 2 doze utilizate consecutiv (6 săptămâni) la aceeași valoare a dozei (în absența transfuziilor, adică la cel puțin 3 săptămâni după ultima transfuzie), doza trebuie crescută cu un nivel (vezi Tabelul 3). Doza nu trebuie crescută peste doza maximă de 1,25 mg/kg cu administrare la interval de 3 săptămâni.
Creșterea la următorul nivel al dozei
Creșterea la următorul nivel al dozei în funcție de doza actuală este prezentată mai jos. Tabelul 2: Creșterea la următorul nivel al dozei pentru SMD
| Doza actuală | Doza crescută |
|---|---|
| 0,8 mg/kg | 1 mg/kg |
| 1 mg/kg | 1,33 mg/kg |
| 1,33 mg/kg | 1,75 mg/kg |
Tabelul 3: Creșterea la următorul nivel al dozei pentru β-talasemie
| Doza actuală | Doza crescută |
|---|---|
| 0,6 mg/kg* | 0,8 mg/kg |
| 0,8 mg/kg | 1 mg/kg |
| 1 mg/kg | 1,25 mg/kg |
* Se aplică numai pentru β-talasemia nedependentă de transfuzii.
Reducerea dozei și întârzierea administrării dozei
În cazul creșterii Hb cu > 2 g/dl în decurs de 3 săptămâni în absența transfuziei, comparativ cu valoarea Hb la doza anterioară, doza de Reblozyl trebuie redusă cu un nivel.
Dacă Hb este ≥ 12 g/dl în absența transfuziei timp de cel puțin 3 săptămâni, doza trebuie amânată până când Hb este ≤ 11 g/dl. Dacă există, de asemenea, o creștere rapidă a Hb față de valoarea Hb la doza anterioară (> 2 g/dl în decurs de 3 săptămâni în absența transfuziei), trebuie luată în considerare o reducere a dozei cu un nivel mai jos după amânarea administrării dozei.
Doza nu trebuie redusă sub 0,8 mg/kg (pentru SMD sau β-talasemie dependentă de transfuzii) și sub 0,6 mg/kg (pentru β-talasemie non-dependentă de transfuzii).
Dozele reduse în timpul tratamentului cu luspatercept sunt furnizate mai jos.
Tabelul 4: Doza redusă pentru SMD
| Doza curentă | Doza redusă |
|---|---|
| 1,75 mg/kg | 1,33 mg/kg |
| 1,33 mg/kg | 1 mg/kg |
| 1 mg/kg | 0,8 mg/kg |
Tabelul 5: Doza redusă pentru β-talasemie
| Doza curentă | Doza redusă |
|---|---|
| 1,25 mg/kg | 1 mg/kg |
| 1 mg/kg | 0,8 mg/kg |
| 0,8 mg/kg | 0,6 mg/kg* |
* Se aplică numai pentru β-talasemia non-dependentă de transfuzii.
Modificări ale dozei ca urmare a reacțiilor adverse
Instrucțiunile privind întreruperea administrării sau reducerea dozelor ca urmare a reacțiilor adverse legate de tratamentul cu luspatercept sunt prezentate în Tabelul 6.
Tabelul 6: Instrucțiuni privind modificarea dozei
| Reacții adverse legate de tratament* | Instrucțiuni privind doza |
|---|---|
| Reacții adverse de Gradul 2 (vezi pct. 4.8), inclusiv hipertensiune arterială de Gradul 2 (vezi pct. 4.4 și 4.8) | • Se întrerupe tratamentul • Se reia tratamentul cu doza anterioară atunci când reacția adversă s-a ameliorat sau s-a revenit la statusul inițial |
| Reacții adverse legate de tratament* | Instrucțiuni privind doza |
|---|---|
| Hipertensiune arterială de Gradul ≥ 3 (vezi pct. 4.4 și 4.8) | • Se întrerupe tratamentul • Se reia tratamentul cu o doză redusă după ce tensiunea arterială este controlată, conform ghidului de reducere a dozei |
| Alte reacții adverse de Gradul ≥ 3 persistente (vezi pct. 4.8) | • Se întrerupe tratamentul • Se reia tratamentul cu doza anterioară sau cu doză redusă atunci când reacția adversă s-a ameliorat sau s-a revenit la statusul inițial, conform ghidului de reducere a dozei |
| Mase hematopoietice extramedulare (mase EMH) care cauzează complicații grave (vezi pct. 4.4 și 4.8) | • Se oprește administrarea tratamentului |
* Gradul 1: ușoare; Gradul 2: moderate; Gradul 3: severe; și Gradul 4: care pun în pericol viața.
Doze omise
În cazul unei administrări programate omise sau întârziate a tratamentului, pacientului trebuie să i se administreze Reblozyl cât mai curând posibil și administrarea dozelor trebuie continuată conform prescripției, cu cel puțin 3 săptămâni între doze.
Pacienți care prezintă pierderea răspunsului
Dacă pacienții prezintă o pierdere a răspunsului la Reblozyl, trebuie să se evalueze factorii cauzatori (de exemplu, un eveniment hemoragic). Dacă sunt excluse cauzele tipice pentru pierderea răspunsului hematologic, trebuie luată în considerare creșterea dozei conform descrierii de mai sus pentru indicația respectivă care este tratată (vezi Tabelul 2 și Tabelul 3).
Oprirea administrării
Administrarea Reblozyl trebuie oprită dacă pacienții nu prezintă o reducere a încărcăturii transfuziilor (pentru pacienții cu β-talasemie dependentă de transfuzii) sau o creștere față de valoarea inițială a Hb în absența transfuziilor (pentru pacienții cu β-talasemie non-dependentă de transfuzii) sau o scădere a încărcăturii transfuziilor, inclusiv fără creșterea Hb față de valoarea inițială (pentru pacienții cu SMD), după 9 săptămâni de tratament (3 doze) la nivelul maxim al dozei, dacă se constată că nu există explicații alternative pentru absența răspunsului (de exemplu, sângerare, intervenție chirurgicală, alte boli concomitente) sau dacă apare toxicitate inacceptabilă în orice moment.
Grupe speciale de pacienți
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei inițiale pentru Reblozyl (vezi pct. 5.2). Datele disponibile pentru pacienții cu β-talasemie cu vârsta ≥ 60 de ani sunt limitate.
Insuficiență hepatică
Nu este necesară ajustarea dozei inițiale pentru pacienții cu bilirubina totală (BIL) > limita superioară a normalului (LSN) și/sau alanin-aminotransferaza (ALT) sau aspartataminotransferaza (AST) < 3 x LSN (vezi pct. 5.2).
Nu se poate face nicio recomandare specifică privind doza pentru pacienții cu ALT sau AST ≥ 3 x LSN sau afectare hepatică de Grad ≥ 3 clasificării CTCAE din cauza lipsei datelor (vezi pct. 5.2).
Insuficiență renală
Nu este necesară ajustarea dozei inițiale la pacienții cu insuficiență renală ușoară sau moderată (rată de filtrare glomerulară estimată [RFGe] individuală între 30 și 89 ml/min).
Nu se poate face nicio recomandare specifică privind doza pentru pacienții cu insuficiență renală severă (RFGe individuală < 30 ml/min) din cauza lipsei datelor clinice (vezi pct. 5.2). S-a constatat că pacienții cu insuficiență renală la momentul inițial au o expunere mai mare (vezi pct. 5.2). Prin urmare, acești pacienți trebuie monitorizați îndeaproape pentru eventuale reacții adverse și ajustarea dozei trebuie gestionată în consecință (vezi Tabelul 6).
Copii și adolescenți
Nu se justifică administrarea Reblozyl la copii și adolescenți pentru indicația de sindroame mielodisplazice sau la copii cu vârsta sub 6 ani în β-talasemie. Siguranța și eficacitatea administrării Reblozyl la pacienții copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 6 ani și mai puțin de 18 ani nu au fost încă stabilite în β-talasemie. Pentru datele non-clinice, vezi pct. 5.3.
Mod de administrare
Pentru administrare subcutanată.
După reconstituire, soluția de Reblozyl trebuie injectată subcutanat în partea superioară a brațului, coapsei sau abdomenului. Volumul total de dozare al soluției reconstituite necesar pentru pacient trebuie calculat și extras lent într-o seringă din flaconul (flacoanele) unidoză.
Volumul maxim recomandat de medicament per loc de injectare este de 1,2 ml. Dacă este necesar un volum mai mare de 1,2 ml, volumul total trebuie divizat în injecții distincte de volum similar și administrat în locuri separate, folosind aceeași localizare anatomică, dar pe părți opuse ale corpului.
Dacă sunt necesare mai multe injecții, trebuie utilizată o nouă seringă și un nou ac pentru fiecare injecție subcutanată. Trebuie să nu fie administrată mai mult de o doză dintr-un flacon.
Dacă soluția de Reblozyl a fost refrigerată după reconstituire, aceasta trebuie scoasă din frigider cu 15-30 de minute înainte de injectare, pentru a o lăsa să ajungă la temperatura camerei. Acest lucru va face ca injectarea să fie mai confortabilă.
Pentru instrucțiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.
Interacțiuni
Nu s-au efectuat studii clinice formale privind interacțiunile. Utilizarea concomitentă a agenților de chelare a fierului nu a avut niciun efect asupra farmacocineticii luspatercept.
Sarcină și alăptare
Femeile aflate la vârsta fertilă/contracepția la femei Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să utilizeze măsuri contraceptive eficace în timpul tratamentului cu Reblozyl și timp de cel puțin 3 luni după ultima doză. Înainte de începerea tratamentului cu Reblozyl, trebuie efectuat un test de sarcină pentru femeile aflate la vârsta fertilă și trebuie să le fie furnizat cardul pacientului. Sarcina Tratamentul cu Reblozyl nu trebuie început la o femeie dacă aceasta este gravidă (vezi pct. 4.3). Nu există date provenite din utilizarea Reblozyl la femeile gravide. Studiile la animale au evidențiat efecte toxice asupra funcției de reproducere (vezi pct. 5.3). Reblozyl este contraindicat în timpul sarcinii (vezi pct. 4.3). Dacă pacienta rămâne gravidă, trebuie oprită administrarea Reblozyl. Alăptarea Nu se cunoaște dacă luspatercept sau metaboliții acestuia se excretă în laptele uman. Luspatercept a fost detectat în laptele femelelor de șobolan lactante (vezi pct. 5.3). Din cauza efectelor adverse necunoscute ale luspatercept la nou-născuți/sugari, trebuie luată decizia fie de a întrerupe alăptarea în timpul tratamentului cu Reblozyl și timp de 3 luni după ultima doză, fie de a întrerupe tratamentul cu Reblozyl, având în vedere beneficiul alăptării pentru copil și beneficiul tratamentului pentru femeie. Fertilitatea Efectul luspatercept asupra fertilității la om nu este cunoscut. Pe baza constatărilor la animale, luspatercept poate compromite fertilitatea femeilor (vezi pct. 5.3).
