RCP · RAPIBLOC 300 mg

Doze

Landiolol este destinat utilizării intravenoase într-o condiţie monitorizată. Landiololul trebuie administrat numai de către un profesionist din domeniul sănătăţii trebuie să administreze landiolol. Doza de landiolol trebuie ajustată în mod individual pentru fiecare individ.

Perfuzia este inițiată în mod uzual cu o viteză de perfuzare de 10 – 40 micrograme/kg/minut, care va determina efectul de reducere a pulsului în decurs de 10 – 20 minute.

Dacă se dorește debutul rapid al efectului de reducere a pulsului (în decurs de 2 până la 4 minute), poate fi luată în considerare o doză opțională de încărcare de 100 micrograme/kg/minut timp de 1 minut, urmată de perfuzie intravenoasă continuă de 10 – 40 micrograme/kg/minut.

Trebuie utilizate doze inițiale mai scăzute pentru pacienții cu disfuncție cardiacă. Instrucțiunile de administrare a dozelor sunt furnizate la „grupe speciale de pacienți” și în schema integrată de administrare a dozelor.

Doza maximă: Doza de întreținere poate fi crescută până la 80 micrograme/kg/minut pentru o perioadă limitată de timp (vezi pct. 5.2), în cazul în care statusul cardiovascular al pacientului necesită și permite o astfel de creștere a dozei, iar doza zilnică maximă nu este depășită.

Doza zilnică maximă recomandată de clorhidrat de landiolol este de 57,6 mg/kg/zi (de exemplu, perfuzarea a 40 micrograme/kg/minut pentru 24 ore). Experiența perfuzării de landiolol pe durate care depășesc 24 ore este limitată pentru doze >10 μg/kg/min.

Formula de conversie pentru perfuzia intravenoasă continuă: de la micrograme/kg/minut până la ml/oră (Rapibloc 300 mg/50 ml = 6 mg/ml):

Doza țintă (micrograme/kg/minut) x greutate corporală (kg)/100 = viteza perfuziei (ml/oră)

Tabel de conversie (exemplu):

Administrarea opțională în bolus pentru pacienții stabili hemodinamic:

Formula de conversie de la 100 micrograme/kg/minut până la ml/oră (Rapibloc 300 mg/50 ml = 6 mg/ml):

Viteza perfuziei pentru doza de încărcare (ml/oră) pentru 1 minut = greutatea corporală (kg) (Exemplu: 70 ml/oră cu viteza perfuziei pentru doza de încărcare pentru 1 minut pentru un pacient cu greutatea de 70 kg)

În cazul unei reacții adverse (vezi pct 4.8), doza de landiolol trebuie redusă sau perfuzia trebuie întreruptă, iar pacienții trebuie să beneficieze de tratament medical corespunzător, dacă este necesar.

În caz de hipotensiune arterială sau bradicardie, administrarea de landiolol poate fi reluată la o doză mai mică după ce tensiunea arterială sau frecvența cardiacă au revenit la un nivel acceptabil.

La pacienții cu tensiune arterială sistolică scăzută este necesară o precauție suplimentară când se ajustează dozele și în timpul menţinerii perfuziei.

Trecerea la un medicament alternativ: După atingerea unui control adecvat al frecvenței cardiace și a unui status clinic stabil, poate fi realizată trecerea la medicamente alternative (cum ar fi antiaritmice orale). Atunci când landiolol este înlocuit cu medicamente alternative, medicul trebuie să ia în considerare cu atenție informaţiile privind etichetarea și doza medicamentului alternativ. Dacă se trece la un medicament alternativ, doza de landiolol poate fi redusă după cum urmează:

• În prima oră după ce a fost administrată prima doză a medicamentului alternativ, viteza de perfuzare a landiololului trebuie să fie redusă la jumătate (50%).

• După administrarea celei de a doua doză a medicamentului alternativ, răspunsul pacientului trebuie supravegheat și în cazul în care un control satisfăcător se menține timp de cel puţin o oră, perfuzia cu landiolol poate fi întreruptă.

Grupe speciale de pacienți

Vârstnici (≥ 65 ani)

Nu este necesară ajustarea dozei.

Insuficienţă renală

Nu este necesară ajustarea dozei (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Insuficienţă hepatică:

Datele privind tratamentul pacienților cu insuficiență hepatică sunt limitate (vezi pct. 5.2).

Este recomandată dozarea atentă, începând cu doza mai mică, la pacienții aflaţi în toate stadiile de insuficiență hepatică.

Disfuncție cardiacă

La pacienții cu funcționare diminuată a ventriculului stâng (FEVS < 40%, IÎ < 2,5 l/min/m², clasa 3 - 4 conform clasificării NYHA), de exemplu în urma unei intervenții chirurgicale cardiace, în timpul ischemiei sau al stărilor septice, s-au utilizat doze mai scăzute, începând de la 1 microgram/kg /minut, care au fost mărite treptat, cu monitorizarea atentă a tensiunii arteriale, până la 10 micrograme/kg /minut, în vederea obținerii controlului ritmului cardiac. Dacă este necesar și tolerat de statusul cardiovascular al pacientului, pot fi luate în considerare creșteri suplimentare ale dozei, sub monitorizare hemodinamică atentă.

Copii și adolescenți

Siguranţa şi eficacitatea landiolol la copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 0 şi 18 ani nu au fost încă stabilite. Datele disponibile în prezent sunt descrise la pct. 5.2, dar nu se poate face nicio recomandare privind dozele.

Mod de administrare

Rapibloc trebuie să fie reconstituit înainte de administrare (pentru instrucțiuni vezi pct 6.6) și utilizat imediat după deschidere (vezi pct 4.4 și 6.3).

Rapibloc nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor enumerate la pct. 6.6.

Landiolol trebuie administrat intravenos printr-o linie centrală sau o linie periferică și nu trebuie să fie administrat prin aceeași linie intravenoasă cu alte medicamente (vezi pct 6.6).

Spre deosebire de alte beta-blocante, landiolol nu a prezentat tahicardie de întrerupere ca răspuns la oprirea bruscă după 24 de ore de perfuzie continuă. Cu toate acestea, pacienții trebuie monitorizați cu atenție în cazul în care administrarea landiololului trebuie oprită.

Blocantele canalelor de calciu, cum ar fi derivaţi de dihidropiridină (de exemplu, nifedipina), pot crește riscul de hipotensiune arterială. La pacienții cu insuficiență cardiacă, tratamentul concomitent cu medicamente beta-blocante poate duce la insuficiență cardiacă. Se recomandă ajustarea atentă a landiololului și monitorizarea hemodinamică adecvată. Administrarea landiololului trebuie adaptată cu precauție atunci când este utilizat concomitent cu verapamil, diltiazem, antiaritmice clasa I, amiodaronă sau preparate digitalice, deoarece administrarea concomitentă poate avea ca rezultat suprimarea excesivă a funcției cardiace și/sau tulburări de conducere atrioventriculare. Landiolol nu trebuie utilizat concomitent cu verapamil sau diltiazem la pacienții cu tulburări de conducere atrioventriculare (vezi pct. 4.4). Utilizarea concomitentă a landiololului cu insulină sau medicamente antidiabetice orale poate afecta efectul de scădere a zahărului din sânge. O atenție deosebită trebuie acordată nivelului de zahăr din sânge, atunci când aceste medicamente sunt administrate concomitent, deoarece blocarea beta-adrenergică poate masca semne de hipoglicemie, cum ar fi tahicardia. Medicamente utilizate în timpul anesteziei Continuarea utilizării beta-blocantelor în timpul inducerii anesteziei, intubării și la încetarea anesteziei reduce riscul de aritmie. În cazul în care statusul volumului intravascular al pacientului este incert sau sau sunt administrate concomitent cu landiolol medicamente antihipertensive (inclusiv alte substanțe beta-blocante), tahicardia reflexă poate fi atenuată, iar riscul de hipotensiune arterială poate fi crescut. Efectele hipotensive ale anestezicelor inhalatorii pot fi crescute în prezența landiololului. Doza fiecărui agent poate fi ajustată după cum este necesar pentru a menține hemodinamica dorită. Administrarea de landiolol trebuie dozată cu precauție, atunci când sunt utilizate concomitent cu anestezice cu efect de reducere a pulsului, substraturi pentru esterază (de exemplu, clorura de suxametoniu) sau inhibitori de colinesterază (de exemplu neostigmină) deoarece administrarea concomitentă poate intensifica efectul de reducere a pulsului sau prelungi durata de acțiune a landiolol. Un studiu in vitro, folosind plasmă umană a constatat că administrarea concomitentă de suxametoniu poate crește concentrația sanguină maximă de clorhidrat de landiolol cu aproximativ 20%. Inhibarea antagonistă poate provoca, de asemenea, prelungirea duratei blocului neuromuscular indus de clorura de suxametoniu. Interacțiuni cu alte medicamente Combinația landiololului cu agenţi blocanţi ai ganglionilor poate creşte efectul hipotensiv. AINS pot reduce efectul hipotensiv al beta-blocantelor. Trebuie luate măsuri speciale de precauţie atunci când se utilizează floctafenina sau amisulprida concomitent cu beta-blocante. Administrarea concomitentă a landiololului cu antidepresive triciclice, barbiturice, fenotiazine sau medicamente antihipertensive poate crește efectul de scădere a tensiunii arteriale. Administrarea landiololului trebuie ajustată cu atenție pentru a evita hipotensiunea arterială neașteptată. Efectele landiololului pot fi contracarate dacă se administrează concomitent cu medicamente simpatomimetice care au activitate agonistă beta-adrenergică. Poate fi necesară ajustarea dozei fiecărui medicament în funcție de răspunsul pacientului, sau avută în vedere utilizarea de agenți terapeutici alternativi. Agenţii care reduc nivelul de catecolamine sau agenţii simpatolitici (de exemplu, rezerpina, clonidina, dexmedetomidina) pot avea un efect aditiv atunci când sunt administraţi concomitent cu landiolol. Pacienții tratați concomitent cu aceste medicamente trebuie monitorizați cu atenție pentru apariția simptomelor de hipotensiune arterială sau bradicardie marcată. Utilizarea concomitentă a clonidinei cu beta-blocante creşte riscul de “rebound” al hipertensiunii arteriale. Deși timp de 24 de ore de la administrarea landiolol nu a fost observat un efect de “rebound” hipertensiv, un astfel de efect nu poate fi exclus în cazul în care landiolol este utilizat în asociere cu clonidina. Reacțiile anafilactice provocate de alte medicamente pot fi mai grave la pacienții care au luat beta-blocante. Acești pacienți pot fi rezistenţi la tratamentul cu adrenalină la doza normală, dar injectarea intravenoasă de glucagon este eficientă (vezi, de asemenea, pct. 4.4). Atunci când heparina a fost administrată intravenos în timpul perfuziei cu landiolol la pacienții care au suferit o intervenție chirurgicală cardiovasculară, s-a observat o scădere cu 50% a concentrațiilor plasmatice de landiolol împreună cu o scădere a tensiunii arteriale indusă de heparină precum și o creștere a timpului în circulație al landiololului. Valorile ritmului cardiac nu s-au modificat în această situație. Potențialul de interacțiune al metaboliților M1 și M2 ai landiololului, cu medicamentele utilizate concomitent, nu este cunoscut. Efectele farmacodinamice ale metaboliților sunt considerate clinic nerelevante (vezi pct. 5.2). Copii și adolescenți Au fost efectuate studii privind interacțiunile numai la adulți. Nu se cunoaște dacă amploarea interacțiunilor medicamentoase farmacocinetice şi farmacodinamice este similară la populația pediatrică, comparativ cu cea a adulților.

Sarcina Nu sunt disponibile date referitoare la utilizarea Rapibloc la femeile gravide. Studiile la animale nu au evidențiat efecte toxice relevante din punct de vedere clinic asupra funcției de reproducere (vezi pct. 5.3). Ca măsură de precauție, este de preferat să se evite utilizarea landiololului în timpul sarcinii. Pe baza acțiunii farmacologice a agenților beta-blocanţi, în ultima parte a sarcinii, trebuie luate în considerare reacţiile adverse asupra fătului și nou-născutului (în special hipoglicemia, hipotensiuna arterială și bradicardia). Dacă tratamentul cu landiolol este considerat necesar, fluxul sanguin uteroplacentar şi creşterea fetusului trebuie monitorizate. Nou-născutul trebuie monitorizat cu atenție. Alăptarea Nu se cunoaște dacă landiolol sau metaboliții acestuia se excretă în laptele uman. Datele farmacocinetice la animale au evidențiat excreţia landiolol în lapte. Nu se poate exclude un risc pentru sugar. Trebuie luată decizia fie de a întrerupe alăptarea, fie de a întrerupe/de a se abține de la tratamentul cu landiolol având în vedere beneficiul alăptării pentru copil și beneficiul tratamentului pentru femeie. Fertilitatea În studiile la animale, nu s-a demonstrat că landiolol modifică fertilitatea (vezi pct. 5.3).