RCP · PRENESSA 2 mg

Doze

Doza trebuie individualizată în funcţie de starea pacientului (vezi pct. 4.4) şi de răspunsul la scăderea tensiunii arteriale.

Hipertensiune arterială

Perindopril poate fi administrat în monoterapie sau în asociere cu medicamente antihipertensive din alte clase terapeutice (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 şi 5.1).

Doza iniţială recomandată este 4 mg administrată în doză zilnică unică dimineaţa.

La pacienţii care au sistemul renină-angiotensină-aldosteron puternic activat (în special, cei cu hipertensiune renovasculară, cu depleţie de sare şi/sau apă, decompensare cardiacă sau hipertensiune severă) poate apare o scădere excesivă a tensiunii arteriale după administrarea primei doze. La aceşti pacienţi doza iniţială recomandată este de 2 mg şi iniţierea tratamentului se face sub supraveghere medicală.

După o lună de tratament doza zilnică poate fi crescută la 8 mg o dată pe zi.

Introducerea inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei la pacienţii în tratament cu un diuretic poate determina hipotensiune arterială simptomatică. Se recomandă administrarea cu precauţie, deoarece aceşti pacienţi pot avea depleţie de lichide şi/sau sare.

Dacă este posibil, tratamentul cu diuretice trebuie întrerupt cu 2-3 zile înainte de iniţierea tratamentului cu peridopril (vezi pct. 4.4).

La pacienţii hipertensivi la care diureticul nu poate fi întrerupt, tratamentul cu perindopril trebuie iniţiat cu o doză de 2 mg. Este necesară monitorizarea funcţiei renale şi potasiul seric. Următoarea doză de perindopril trebuie ajustată în funcţie de scăderea tensiunii arteriale. Dacă este necesar, terapia cu diuretic poate fi reluată.

La vârstnici tratamentul trebui iniţiat cu doza de 2 mg. După o lună de tratament, doza poate fi crescută progresiv la 4 mg, apoi la 8 mg, dacă este necesar, depinzând de funcţia renală.

Insuficienţă cardiacă simptomatică

Pentru tratamentul insuficienţei cardiace simptomatice, perindoprilul este de obicei asociat cu diuretice şi beta-blocante şi, dacă este necesar, glicozide digitalice. Tratamentul trebuie iniţiat sub strictă supraveghere medicală, iar doza iniţială recomandată este de 2 mg, administrată dimineaţa. După cel puţin două săptămâni de tratament, doza poate fi crescută la 4 mg o dată pe zi. Ajustarea dozei se face în funcţie de valorile tensiunii arteriale ale fiecărui pacient.

În insuficienţa cardiacă severă şi la pacienţii cu insuficienţă renală şi tendinţă de a avea tulburări electrolitice şi la pacienţii care fac tratament concomitent cu diuretice şi/sau cu vasodilatatoare), tratamentul trebuie iniţiat sub strictă supraveghere medicală (vezi pct. 4.4).

La pacienţii cu risc înalt de hipotensiune simptomatică (de exemplu la pacienţii care iau doze crescute de diuretice), dezechilibrul electrolitic şi hipovolemia trebuie corectate, dacă este posibil, înainte de iniţierea tratamentului cu perindopril.

Tensiunea arterială, funcţia renală şi potasiul seric trebuie monitorizate atent, înainte şi în timpul tratamentului cu perindopril (vezi pct. 4.4).

Angină stabilă

Doza iniţială zilnică este de 4 mg timp de două săptămâni, apoi este crescută la 8 mg o dată pe zi zilnic, depinzând de funcţia renală şi dacă s-a dovedit că doza de 4 mg a fost bine tolerată. La vârstnici, doza iniţială este de 2 mg zilnic timp de o săptămână, apoi se creşte la 4 mg zilnic următoarea săptămână, înainte de a se creşte la 8 mg zilnic, depinzând de funcţia renală. Doza trebuie crescută numai dacă doza anterioară a fost tolerată.

Pacienți cu disfuncție renală

Dozarea la pacienţii cu afectare renală se face în funcţie de gradul insuficienţei renale. Monitorizarea pacientului presupune şi determinarea regulată a potasemiei şi creatininemiei.

Doze recomandate la pacienţii cu insuficienţă renală

Doza recomandată la pacienţii hemodializaţi, (clearance-ul creatininei sub 0,25 ml/s) este de 2 mg, administrată în ziua dializei, după efectuarea procedurii terapeutice. Clearance-ul prin dializă al perindoprilatului este de 1,16 ml/s.

Ajustarea dozelor în insuficienţă hepatică

La pacienţii cu insuficienţă hepatică nu este necesară ajustarea dozelor (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Copii şi adolescenţi

Eficacitatea şi siguranţa utilizării la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu a fost stabilită. Datele clinice disponibile până acum sunt descrise la pct. 5.1, însă nu s-a stabilit o recomandare de dozare. De aceea, administrarea perindoprilului la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu este recomandată.

Mod de administrare

Medicamentul trebuie administrat oral, o dată pe zi, dimineaţa, înaintea micului dejun.

Datele provenite din studii clinice au evidențiat faptul că blocarea dublă a sistemului renină- angiotensină-aldosteron (SRAA), prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanților receptorilor angiotensinei II sau a aliskirenului, este asociată cu o frecvență mai mare a reacțiilor adverse, cum sunt hipotensiunea arterială, hiperkalemia și diminuarea funcției renale (inclusiv insuficiență renală acută), comparativ cu administrarea unui singur medicament care acționează asupra SRAA (vezi pct. 4.3, 4.4 și 5.1). Medicamente care produc hiperkaliemie Unele medicamente sau clase terapeutice pot creşte riscul de apariţie a hiperkaliemiei: aliskiren, săruri de potasiu, diuretice care economisesc potasiu, inhibitori ai ECA, antagonişti ai receptorilor de angiotensină II, AINS, heparine, medicamente imunosupresoare cum sunt ciclosporina sau tacrolimus, trimetoprim. Asocierea acestor medicamente creşte riscul de hiperkaliemie. Asocieri contraindicate (vezi pct. 4.3) Aliskiren La pacienţii cu diabet zaharat sau insuficienţă renală, din cauza riscului de hiperkaliemie, agravare a funcţiei renale şi creştere a morbidităţii şi mortalităţii cardiovasculare. Asocieri nerecomandate (vezi pct. 4.4) Aliskiren La alţi pacienţi decât cei cu diabet zaharat sau insuficienţă renală, din cauza riscului de hiperkaliemie, agravare a funcţiei renale şi creştere a morbidităţii şi mortalităţii cardiovasculare. Tratament concomitent cu inhibitor al ECA şi blocant al receptorilor de angiotensină: În literatură s-a raportat că, în cazul pacienţilor cu boală aterosclerotică dovedită, insuficienţă cardiacă sau diabet zaharat cu afectare de organ în stadiu terminal, tratamentul concomitent cu inbitor al ECA şi blocant al receptorilor de angiotensină este asociat cu o frecvenţă mai mare a hipotensiunii arteriale, sincopelor, hiperkaliemiei şi agravării funcţiei renale (inclusiv insuficienţă renală acută), comparativ cu utilizarea unui singur medicament pentru sistemul renină-angiotensină-aldosteron. Blocarea dublă (de exemplu, prin asocierea unui inhibitor al ECA cu un antagonist al receptorilor de angiotensină II) trebuie limitată la cazurile individuale bine definite şi cu monitorizarea atentă a funcţiei renale, kaliemiei şi tensiunii arteriale. Estramustină Risc de creştere a reacţiilor adverse cum este edemul angioneurotic (angioedemul). Racecadotril Se cunoaște faptul că inhibitorii ECA (de exemplu, perindopril) provoacă angioedem. Acest risc poate fi crescut atunci când sunt administrați concomitent cu racecadotril (un medicament utilizat împotriva diareei acute). Inhibitorii mTOR (de exemplu, sirolimus, everolimus, temsirolimus) Pacienții cărora li se administrează concomitent tratament cu inhibitori ai mTOR pot prezenta un risc crescut de apariție a angioedemului (vezi pct. 4.4). Diuretice care econonomisesc potasiu (cum sunt triamteren, amilorid), săruri de potasiu: Hiperkaliemie (cu potenţial letal), în special corelată cu insuficienţa renală (efect aditiv de creştere a kaliemiei). Asocierea perindoprilului cu medicamentele mai sus menţionate nu este recomandată (vezi pct. 4.4). Dacă totuşi administrarea concomitentă este recomandată, aceste medicamente trebuie utilizate cu prudenţă şi cu monitorizarea kaliemiei. A se vedea mai jos informaţiile privind utilizarea spironolactonei în insuficienţa cardiacă. Litiu Creşteri reversibile ale concentraţiilor plasmatice de litiu şi toxicitate au fost observate în timpul administrării concomitente de litiu şi IECA. Administrarea concomitentă a IECA şi litiu nu este recomandată, dar dacă această asociere se dovedeşte a fi necesară, trebuie efectuată monitorizarea atentă a concentraţiilor plasmatice de litiu (vezi pct. 4.4). Asocieri care necesită prudenţă deosebită Medicamente antidiabetice (insuline, antidiabetice orale) Studiile epidemiologice au sugerat că administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA şi a medicamentelor antidiabetice (insulină, antidiabetice orale) poate să determine un efect mai puternic de scădere a glicemiei, cu risc de hipoglicemie. Acest fenomen este mai probabil să apară în primele săptămâni de tratament asociat şi în special la pacienţi cu insuficienţă renală. Baclofen Efect antihipertensiv crescut. Se recomandă monitorizarea tensiunii arteriale şi ajustarea dozei de antihipertensiv, dacă este necesar. Diuretice care nu economisesc potasiu După iniţierea terapiei cu un inhibitor ECA, la pacienţii aflaţi în tratament cu diuretice şi în special la cei cu depleţie de lichide şi/sau de sare, poate apărea o scădere excesivă a tensiunii arteriale. Posibilitatea apariţiei efectelor hipotensive poate fi redusă prin întreruperea diureticului şi creşterea aportului de lichide şi sare înainte de începerea tratamentului cu doze scăzute şi progresiv crescânde de inhibitor ECA. Se recomandă precauţie la creşterea dozei. În caz de hipertensiune arterială, atunci când tratamentul anterior cu diuretic a produs depleţie de volum/sare, fie diureticul trebuie întrerupt înainte de începerea tratamentului cu inhibitor al ECA, situaţie în care tratamentul cu un diuretic ce nu economiseşte potasiu poate fi reluat ulterior, fie tratamentul cu inhibitor al ECA trebuie început cu doze mici, crescute progresiv. În caz de insuficienţă cardiacă congestivă tratată cu diuretic, tratamentul cu inhibitor al ECA trebuie iniţiat cu cea mai mică doză, eventual după scăderea dozei de diuretic care nu economiseşte potasiu administrat concomitent. În toate cazurile, funcţia renală (creatininemia) trebuie monitorizată în timpul primelor săptămâni de tratament cu inhibitor al ECA. Diuretice care economisesc potasiu (eplerenonă, spironolactonă): Eplerenonă sau spironolactonă la doze cuprinse între 12,5 mg şi 50 mg pe zi, în asociere cu doze mici de inhibitor al ECA: În tratamentul insuficienţei cardiace clasa III sau IV NYHA, cu fracţie de ejecţie < 35%, tratată anterior cu inhibitori ai ECA şi diuretice de ansă, risc de hiperkaliemie, potenţial letală, mai ales în caz de nerespectare a recomandărilor de prescriere a acestei combinaţii. Înaintea începerii tratamentului asociat, verificaţi absenţa hiperkaliemiei şi a insuficienţei renale. Se recomandă monitorizarea atentă a kaliemiei şi creatininemiei o dată pe săptămână în prima lună de tratament, şi apoi, lunar. Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), inclusiv aspirină >3 g/zi Când IECA se administrează concomitent cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (de exemplu acid acetilsalicilic în doze antiinflamatoare, inhibitori de COX-2 şi AINS neselective), poate să apară o scădere a efectului antihipertensiv. Utilizarea simultană a IECA şi AINS poate duce la creşterea riscului de agravare a funcţiei renale, inclusiv de insuficienţă renală acută şi creştere a potasemiei, mai ales la pacienţii cu afectare renală pre-existentă. Combinaţia trebuie administrată cu prudenţă, în special la vârstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi corespunzător şi trebuie avută în vedere monitorizarea funcţiei renale după iniţierea terapiei asociate şi periodic după aceea. Asocieri care necesită oarecare prudenţă Antihipertensive şi vasodilatatoare Administrarea concomitentă a perindoprilului şi a unui alt antihipertensiv poate creşte efectul antihipertensiv al perindoprilului. Administrarea concomitentă cu nitroglicerină sau alţi nitraţi, sau alte vasodilatatoare poate reduce suplimentar tensiunea arterială. Gliptine (linagliptină, saxagliptină, sitagliptină, vildagliptină) Risc crescut de angioedem, din cauza scăderii activităţii dipeptidil-peptidazei IV (DPP-IV) de către gliptine, la pacienţii trataţi concomitent cu un inhibitor al ECA. Antidepresive triciclice/antipsihotice/anestezice Administrarea concomitentă a anumitor anestezice, antidepresive triciclice şi antipsihotice cu inhibitorii ECA, poate determina o reduce suplimentară a tensiunii arteriale (vezi pct.4.4). Simpatomimetice Simpatomimeticele pot să scadă efectul antihipertensiv al IECA. Cotrimoxazol (trimetoprim/sulfametoxazol) Pacienții trataţi concomitent cu cotrimoxazol (trimetoprim/sulfametoxazol) pot prezenta un risc crescut de hiperkaliemie (vezi pct. 4.4). Aur Reacţiile de tip nitric (cu simptome incluzând înroşirea feţei, greaţă, vărsături şi hipotensiune arterială) au fost raportate rar la pacienţii trataţi simultan cu aur injectabil (aurotiomalat de sodiu) şi IECA, inclusiv perindopril.

Sarcina Utilizarea IECA nu este recomandată în primul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4). Utilizarea IECA în al doilea şi al treilea trimestru de sarcină este contraindicată (vezi pct. 4.3 şi 4.4). În ciuda faptului că dovezile epidemiologice privind riscul teratogen apărut în urma expunerii la inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) în primul trimestru de sarcină nu au fost concludente, o uşoară creştere a riscului nu poate fi exclusă. În cazul în care continuarea tratamentului cu IECA nu este considerată esenţială, pacientele care planifică o sarcină trebuie transferate la un tratament antihipertensiv alternativ cu profil de siguranţă stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În momentul diagnosticării unei sarcini, tratamentul cu IECA trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, se începe un tratament alternativ. Se cunoaşte faptul că tratamentul cu IECA în trimestrul al doilea şi al treilea de sarcină are efecte fetotoxice la om (scăderea funcţiei renale, oligohidroamnios, întârziere în osificarea craniului) şi induce toxicitate neonatală (insuficienţă renală, hipotensiune arterială, hiperpotasemie) (vezi pct. 5.3). Dacă expunerea la IECA a avut loc în al doilea trimestru de sarcină, se recomandă monitorizarea ecografică a funcţiei renale şi a craniului. Nou-născuţii şi sugarii ale căror mame au utilizat IECA trebuie atent monitorizaţi în vederea depistării hipotensiunii arteriale (vezi de asemenea pct. 4.3 şi 4.4). Alăptarea Deoarece nu sunt disponibile date privind utilizarea Prenessa în timpul alăptării, nu se recomandă utilizarea Prenessa şi este de preferat ca în această perioadă să se utilizeze tratamente alternative, cu profile de siguranţă mai bine stabilite, în special în cazul alăptării nou-născutului sau a nou-născutului prematur.