RCP · PREAMLESSA 2,85 mg/2,5 mg

Doze

Utilizare orală.

Preamlessa 2,85 mg/2,5 mg este destinat terapiei de primă linie la pacienții cu hipertensiune arterială. Doza inițială recomandată de Preamlessa este de 2,85 mg/2,5 mg o dată pe zi.

După cel puțin patru săptămâni de tratament, doza poate fi crescută la 5,7 mg/5 mg o dată pe zi la pacienții a căror tensiune arterială nu este controlată adecvat cu Preamlessa 2,85 mg/2,5 mg.

Grupe speciale de pacienți

Insuficienţă renală (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.2)

Preamlessa este contraindicată la pacienții cu insuficiență renală severă (clearance-ul creatininei sub 30 ml/min) (vezi pct. 4.3).

La pacienții cu insuficiență renală moderată (clearance-ul creatininei între 30 ml/min și 60 ml/min), doza inițială recomandată de Preamlessa este de 2,85 mg/2,5 mg la interval de două zile. La pacienții a căror tensiune arterială nu este controlată în mod adecvat, doza de Preamlessa 2,85 mg/2,5 mg poate fi administrată o dată pe zi. Dacă este necesar, la pacienții a căror tensiune arterială nu este controlată în mod adecvat, doza poate fi crescută. Monitorizarea medicală uzuală include monitorizarea concentrațiilor plasmatice ale creatininei și potasiului (vezi pct. 4.4 și 5.2).

Insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.4 şi 5.2)

Preamlessa trebuie administrat cu precauţie la pacienții cu insuficiență hepatică severă.

Vârstnici (vezi pct. 4.4 și 5.2)

Eficacitatea și siguranța Preamlessa au fost stabilite la persoanele în vârstă. Se recomandă prudență la inițierea tratamentului, depinzând de funcția renală.

După inițierea tratamentului, funcția renală trebuie monitorizată înainte de creșterea dozei, în special la pacienții cu vârsta de 75 ani și peste. Monitorizarea medicală uzuală trebuie să includă monitorizarea concentrațiilor plasmatice ale creatininei și potasiului.

Copii şi adolescenţi

Siguranţa şi eficacitatea Preamlessa nu au fost stabilite la copii şi adolescenţii cu vârsta sub 18 ani. Nu sunt disponibile date clinice.

Mod de administrare

Comprimatul de Preamlessa trebuie administrat oral, în doză unică, de preferat dimineaţa şi înainte de masă.

Blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (SRAA): Datele provenite din studii clinice au evidenţiat faptul că blocarea dublă a sistemului renină- angiotensină-aldosteron (SRAA) prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau a aliskirenului este asociată cu o frecvenţă mai mare a reacţiilor adverse, cum sunt hipotensiunea arterială, hiperkaliemia şi diminuarea funcţiei renale (inclusiv insuficienţă renală acută), comparativ cu administrarea unui singur medicament care acţionează asupra SRAA (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.1). Medicamente care cresc riscul de angioedem: Administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA cu combinația sacubitril/valsartan este contraindicată, deoarece poate crește riscul de apariție a angioedemului (vezi pct 4.3 și 4.4). Utilizarea concomitentă a inhibitorilor ECA cu racecadotril, inhibitori ai mTOR (de exemplu, sirolimus, everolimus, temsirolimus) și gliptine (de exemplu, linagliptină, saxagliptină, sitagliptină, vildagliptină) poate determina un risc crescut de angioedem (vezi pct. 4.4). Medicamente care induc hiperkaliemie: Unele medicamente sau clase terapeutice pot crește apariția hiperkaliemiei: aliskiren, săruri de potasiu, diuretice de potasiu, inhibitori ECA, antagoniști ai receptorilor angiotensinei II, AINS, heparine, agenți imunosupresori cum sunt ciclosporină sau tacrolimus, trimetoprim și combinații de doze fixe cu sulfametoxazol (cotrimoxazol). Administrarea concomitentă a Preamlessa cu aceste medicamente crește riscul de hiperkaliemie (vezi pct. 4.4). Prin urmare, administrarea concomitentă de Preamlessa împreună cu medicamentele menționate anterior nu este recomandată. Dacă este necesară administrarea concomitentă, aceasta trebuie realizată cu precauție și cu monitorizarea frecvență a potasiului seric. Administrarea concomitentă este contraindicată (vezi pct. 4.3): Aliskiren: La pacienții cu diabet zaharat sau insuficiență renală crește riscul hiperkaliemiei, agravării funcției renale, a morbidității și mortalității cardiovasculare. Tratamente extracorporeale: Tratamentele extracorporeale care conduc la contactul sângelui cu suprafețe încărcate negativ, cum sunt dializa sau hemofiltrarea cu anumite membrane de flux înalt (de exemplu, membrane de poliacrilonitril) și afereza cu lipoproteine cu densitate scăzută cu sulfat de dextran, din cauza riscului crescut de reacții anafilactoide severe (vezi pct. 4.3). Dacă este necesar un astfel de tratament, trebuie luată în considerare utilizarea unui alt tip de membrană de dializă sau a unei clase diferite de medicament antihipertensiv. Sacubitril/valsartan: Administrarea concomitentă a perindoprilului cu combinația sacubitril/valsartan este contraindicată, deoarece inhibarea concomitentă a neprilizinei (NEP) și ECA poate crește riscul de apariție a angioedemului. Tratamentul cu combinația sacubitril/valsartan nu trebuie inițiat mai devreme de

36 ore de la administrarea ultimei doze de perindopril. Terapia cu perindopril nu trebuie inițiată mai

devreme de 36 ore de la administrarea ultimei doze a combinației sacubitril/valsartan (vezi pct. 4.3 și 4.4). Administrarea concomitentă nu este recomandată (vezi pct. 4.4): Estramustină: Risc de creştere al reacţiilor adverse, cum este angioedemul. Diuretice care economisesc potasiul (cum sunt triamteren, amilorid), săruri de potasiu: Aceste medicamente au dovedit ca induc hiperkaliemie (cu potențial letal), în special în asociere cu insuficiența renală (efecte hiperkaliemiante aditive). Inhibitorii ECA nu trebuie administrați concomitent cu aceste substanțe ce determină hiperkaliemie, cu excepția cazului de hipokaliemie. Asocierea Preamlessa cu aceste medicamente nu este recomandată (vezi pct. 4.4). Dacă, totuşi, administrarea concomitentă este necesară, aceste medicamente trebuie utilizate cu prudenţă şi cu monitorizarea frecventă a kaliemiei și creatininemiei. Pentru informații privind utilizarea spironolactonei în insuficiența cardiacă, vezi mai jos. Litiu: Creşteri reversibile ale concentraţiilor plasmatice de litiu şi toxicitate (neurotoxicitate severă) au fost raportate în timpul administrării concomitente de litiu şi inhibitori ai ECA. Administrarea concomitentă de Preamlessa şi litiu nu este recomandată, dar dacă această asociere se dovedeşte a fi necesară, se recomandă monitorizarea atentă a concentraţiilor plasmatice de litiu (vezi pct. 4.4). Dantrolen (injectabil): După administrarea de verapamil şi dantrolen intravenos la animale, au fost observate fibrilaţie ventriculară letală şi colaps cardiovascular, în asociere cu hiperkaliemie. Din cauza riscului de hiperkaliemie, se recomandă evitarea administrării concomitente de Preamlessa, care conține amlodipină, care este un blocant de calciu, la pacienţii susceptibili la hipertermie malignă şi în tratamentul hipertermiei maligne. Asocieri care necesită prudenţă deosebită: Medicamente antidiabetice (insulină, medicamente hipoglicemiante administrate pe cale orală): Studiile epidemiologice au sugerat că administrarea concomitentă de inhibitori ECA și medicamente antidiabetice (insuline, medicamente hipoglicemiante administrate pe cale orală) poate determina o creștere a efectului de scădere a glicemiei cu risc de hipoglicemie. Acest fenomen pare a fi mai probabil să apară în primele săptămâni de tratament asociat și la pacienții cu insuficiență renală. Baclofen: Potenţarea efectului antihipertensiv. Monitorizare a tensiunii arteriale şi funcţiei renale şi, dacă este necesar, stabilirea treptată a dozei medicamentului antihipertensiv. Diuretice care nu economisesc potasiul: Pacienţii care utilizează diuretice şi, în special cei cu depleţie volemică şi/sau salină, pot prezenta o scădere excesivă a tensiunii arteriale la iniţierea terapiei cu inhibitori ai ECA. Posibilitatea apariţiei efectului hipotensor poate fi redusă prin întreruperea administrării diureticului, creşterea aportului de lichide sau sare înaintea iniţierii terapiei Preamlessa. În cazul hipertensiunii arteriale, când terapia diuretică anterioară a provocat depleţie volemică şi/sau salină, diureticul trebuie întrerupt înainte de inițierea tratamentului cu Preamlessa, caz în care poate fi apoi reintrodus un diuretic care nu economisește potasiul. Funcția renală (creatininemia) trebuie monitorizată în primele săptămâni de tratament cu Preamlessa. Diuretice care economisesc potasiul (eplerenonă, spironolactonă): Cu eplerenonă sau spironolactonă, în doze de 12,5 mg până la 50 mg pe zi, și cu doze mici de inhibitori ECA: În tratamentul insuficienței cardiace clasa II-IV (NYHA) cu o fracție de ejecție < 40% și tratată anterior cu inhibitori ECA și diuretice de ansă, apare riscul de hiperkaliemie, potențial letal, în special în cazul nerespectării recomandărilor privind prescrierea aceastei combinații. Înainte de a iniția administrarea medicamentului în doză fixă trebuie verificată absența hiperkaliemiei și a insuficienței renale. În prima lună de tratament este recomandată o monitorizare atentă a kaliemiei și a creatininemiei, o dată pe săptămână la începutul tratamentului și, ulterior, lunar. Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), inclusiv acidul acetilsalicilic ≥ 3 g/zi: La administrarea inhibitorilor ECA concomitent cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (cum sunt acidul acetilsalicilic în doze antiinflamatorii, inhibitori COX-2 şi AINS neselectivi), poate apărea o scădere a efectului antihipertensiv. Administrarea concomitentă de Preamlessa şi AINS poate determina creşterea riscului de deteriorare a funcţiei renale, incluzând insuficienţa renală acută şi creşterea kaliemiei, în special la pacienţii cu funcţia renală deja diminuată. Combinaţia trebuie administrată cu precauţie, în special la vârstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi în mod corespunzător şi funcţia renală monitorizată după iniţierea terapiei asociate şi, în continuare, în mod periodic. Ciclosporină: În timpul utilizării concomitente a inhibitorilor ECA cu ciclosporină pot apărea hiperkaliemii. Se recomandă monitorizarea concentrației plasmatice de potasiu. Heparină: În timpul utilizării concomitente a inhibitorilor ECA cu heparină pot apărea hiperkaliemii. Se recomandă monitorizarea concentrației plasmatice de potasiu. Racecadotril Se cunoaște faptul că inhibitorii ECA (de exemplu, perindopril) provoacă angioedem. Acest risc poate fi crescut, atunci când sunt administrați concomitent cu racecadotril (un medicament utilizat împotriva diareei acute) (vezi pct. 4.4). Inhibitori ai mTOR (de exemplu, sirolimus, everolimus, temsirolimus): Pacienții la care se administrează concomitent un inhibitor al mTOR pot prezenta un risc crescut de angioedem (vezi pct. 4.4). Gliptine (linagliptină, saxagliptină, sitagliptină, vildagliptină): Risc crescut de angioedem, din cauza scăderii activităţii dipeptidil-peptidazei IV (DPP-IV) de către gliptine, la pacienţii trataţi concomitent cu un inhibitor al ECA. Inductori ai CYP3A4: La administrarea concomitentă de inductori cunoscuți ai CYP3A4, concentrația plasmatică a amlodipinei poate varia. Prin urmare, tensiunea arterială trebuie monitorizată și reglarea dozei trebuie luată în considerare atât în timpul, cât și după medicația concomitentă, în special cu inductorii puternici ai CYP3A4 (de exemplu, rifampicina, sunătoare - Hypericum perforatum). Inhibitori ai CYP3A4: La utilizarea concomitentă a amlodipinei cu inhibitori puternici sau moderaţi ai enzimei CYP3A4 (inhibitori ai proteazelor, antifungice de tip azolic, antibiotice macrolide, cum sunt eritromicina sau claritromicina, verapamil sau diltiazem), pot determina creşterea concentraţiilor plasmatice ale amlodipinei. Aceste modificări farmacocinetice pot fi mai mari la vârstnici. Prin urmare, pot fi necesare monitorizare clinică şi ajustarea dozelor de Preamlessa. Există un risc crescut de hipotensiune arterială la pacienții tratați cu claritromicină și amlodipină. Se recomandă o monitorizare atentă a pacienților atunci când amlodipina este administrată concomitent cu claritromicina. Asocieri care trebuie luate în considerare: Medicamente antihipertensive (cum sunt beta-blocantele) și vasodilatatoare: Utilizarea concomitentă a acestor medicamente poate crește efectele hipotensive ale Preamlessa. Utilizarea concomitentă cu nitroglicerina și alți nitrați sau alte vasodilatatoare poate reduce în continuare tensiunea arterială și, prin urmare, trebuie luată în considerare cu prudență. Antidepresive triciclice/antipsihotice/anestezice: Administrarea concomitentă a anumitor medicamente anestezice, antidepresive triciclice și antipsihotice împreună cu Preamlessa poate determina o reducere suplimentară a tensiunii arteriale. Simpatomimetice: Simpatomimeticele pot să scadă efectul antihipertensiv al Preamlessa. Corticosteroizi, tetracosactidă: Reducerea efectului antihipertensiv (retenție de sare și apă determinată de corticosteroizi). Alfa-blocante (prazosin, alfuzosin, doxazosin, tamsulosin, terazosin): Creșterea efectului antihipertensiv și a riscului de hipotensiune arterială ortostatică. Amifostină: Poate potența efectul antihipertensiv al amlodipinei. Aur: Reacţii nitritoide (simptomele includ hiperemie facială, greaţă, vărsături şi hipotensiune arterială) au fost raportate rar la pacienţii în tratament cu aur injectabil (aurotiomalat de sodiu) în asociere cu inhibitori ai ECA, inclusiv perindopril. Grepfrut: Administrarea Preamlessa cu grepfrut sau suc de grepfrut nu este recomandată, deoarece biodisponibilitatea amlodipinei poate crește la unii pacienți, ceea ce duce la creșterea efectului de scădere a tensiunii arteriale. Tacrolimus: Există un risc de creștere a concentrațiilor plasmatice de tacrolimus în cazul administrării concomitente cu amlodipină. Pentru a evita apariția toxicității la un pacient tratat cu tacrolimus, administrarea concomitentă de amlodipină necesită monitorizarea concentrațiilor plasmatice de tacrolimus și ajustarea dozei acestuia, atunci când este cazul. Mecanismul de acțiune al inhibitorilor rapamicinei (mTOR): Inhibitorii mTOR, cum sunt sirolimus, temsirolimus și everolimus, sunt substraturi ale CYP3A. Amlodipina este un inhibitor slab al CYP3A. Utilizarea concomitentă a inhibitorilor mTOR și a amlodipinei poate crește expunerea la inhibitorii mTOR. Ciclosporină: Nu au fost efectuate studii privind interacțiunile medicamentoase la administrarea de ciclosporină și amlodipină la voluntari sănătoși sau la alte grupe de populație, cu excepția pacienților cu transplant renal, la care au fost observate variații ale concentrației plasmatice a ciclosporinei (în medie cu 0% până la 40%). Trebuie luată în considerare monitorizarea concentrațiilor plasmatice ale ciclosporinei la pacienții cu transplant renal în tratament cu amlodipină, și reducerea dozei de ciclosporină, dacă este necesar.

Luând în considerare efectele componentelor individuale din asociere asupra sarcinii şi alăptării: Preamlessa nu este recomandată în primul trimestru de sarcină. Utilizarea Preamlessa este contraindicată în al doilea şi al treilea trimestru de sarcină. Preamlessa nu este recomandată în timpul alăptării. În funcţie de importanţa tratamentului pentru mamă, trebuie luată decizia de a întrerupe fie alăptarea, fie tratamentul cu Preamlessa. Sarcina: Legat de perindopril: Utilizarea inhibitorilor ECA nu este recomandată în primul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4). Utilizarea inhibitorilor ECA este contraindicată în al doilea şi al treilea trimestru de sarcină (vezi pct.

Dovezile epidemiologice privind riscul de teratogenicitate în urma expunerii la inhibitori ai ECA în primul trimestru de sarcină nu au fost concludente; cu toate acestea, o creştere uşoară a riscului nu poate fi exclusă. În cazul în care continuarea tratamentului cu inhibitori ai ECA nu este esenţială, pacientele care îşi planifică o sarcină trebuie trecute pe tratamente antihipertensive alternative cu un profil de siguranţă stabilit pentru utilizarea pe perioada sarcinii. Dacă sarcina a fost diagnosticată, tratamentul cu inhibitori ai ECA trebuie întrerupt imediat şi, dacă este cazul, se poate iniţia un tratament alternativ. Se cunoaşte că expunerea la tratamentul cu inhibitori ai ECA în cursul celui de-al doilea şi al treilea trimestru de sarcină produce fetotoxicitate la om (scăderea funcţiei renale, oligohidramnios, întârziere a osificării craniului) şi toxicitate neonatală (insuficienţă renală, hipotensiune arterială, hiperkaliemie) (vezi pct. 5.3). Dacă expunerea la inhibitori ai ECA a intervenit în al doilea trimestru de sarcină, este recomandată investigarea ecografică a funcţiei renale şi a osificării craniului. Sugarii ai căror mame au utilizat inhibitori ai ECA trebuie observaţi atent pentru hipotensiune arterială (vezi pct. 4.3 şi 4.4). Legat de amlodipină: Siguranţa administrării amlodipinei în timpul sarcinii la om nu a fost determinată. Studiile la animale au evidenţiat toxicitate asupra sistemului reproducător la doze mari (vezi pct. 5.3). Utilizarea în cursul sarcinii este recomandată numai în cazul în care nu există o alternativă mai sigură iar boala în sine reprezintă un risc foarte mare pentru mamă şi făt. Alăptarea: Legat de perindopril: Deoarece nu există experienţă clinică în privinţa utilizării perindoprilului în timpul alăptării, utilizarea perindoprilului nu este recomandată şi sunt de preferat tratamente alternative, cu profil de siguranţă mai bine stabilit pentru utilizarea pe perioada alăptării, în special în cazul alăptării unui nou-născut sau prematur. Legat de amlodipină: Amlodipina este excretată în laptele matern. Proporția dozei materne primite de către copil a fost estimată cu un interval interquartilat de 3-7%, cu un maxim de 15%. Efectul amlodipinei asupra sugarilor nu este cunoscut. Trebuie luată o decizie, fie de a continua/întrerupe alăptarea sau de a continua/întrerupe tratamentul cu amlodipină, ţinând cont de beneficiul alăptării pentru copil şi de beneficiul tratamentului cu amlodipină pentru mamă. Fertilitatea: Legat de perindopril: Nu au fost observate efecte asupra performanței reproductive sau fertilității. Legat de amlodipină: La unii pacienți tratați cu blocante ale canalelor de calciu au fost raportate modificări biochimice reversibile la capul spermatozoizilor. Datele clinice sunt insuficiente în ceea ce privește efectul potențial al amlodipinei asupra fertilității. Într-un studiu efectuat la şobolani au fost observate reacţii adverse asupra fertilității la masculi (vezi pct. 5.3).