RCP · PHOXILIUM 1,2 mmol/l fosfat

Doze:

Volumul şi viteza de administrare a Phoxilium depinde de concentraţia sanguină a fosfatului şi a celorlalţi electroliţi, de echilibrul acido-bazic, de echilibrul hidric şi de starea clinică a pacientului. Volumul soluţiei de înlocuire şi/sau dializatului care trebuie administrat va depinde, de asemenea, de intensitatea (doza) dorită a tratamentului. Administrarea (doza, viteza perfuziei şi volumul cumulat) de Phoxilium trebuie stabilită numai de un medic cu experienţă în terapie intensivă şi TSRC (terapia substitutivă renală continuă).

Ca urmare, doza recomandată rămâne la latitudinea medicului curant.

Viteza de perfuzare pentru soluţia de substituţie în cazul hemofiltrării şi hemodiafiltrării este cuprinsă în următoarele intervale:

Adulţi: 500 - 3000 ml/oră

Viteza de perfuzare pentru dializat utilizată în hemodializa continuă şi hemodiafiltrarea continuă este cuprinsă în următoarele intervale:

Adulţi: 500 - 2500 ml/oră

Vitezele de perfuzare uzuale totale combinate utilizate pentru TSRC (soluţiile de dializat şi de substituit) la adulţi sunt de aproximativ 2000 - 2500 ml/oră, corespunzând unui volum de lichid zilnic de aproximativ 48 - 60 l.

Copii şi adolescenţi:

La copiii de la nou-născuţi la adolescenţi până la vârsta de 18 ani, intervalul de debite utilizate ca soluţie de substituţie în hemofiltrare şi hemodiafiltrare şi ca soluție de dializă (dializat) în hemodializa m2.continuă şi hemodiafiltrarea continuă este cuprins între 1000 şi 4000 ml/oră/1,73 În cazul adolescenţilor (12-18 ani), trebuie utilizată doza recomandată pentru adulţi, în cazul în care doza calculată pentru copii depăşeşte doza maximă pentru adulţi.

Mod de administrare:

Utilizare intravenoasă şi pentru hemodializă.

Phoxilium, atunci când este utilizat ca soluţie de substituţie, este administrat în circuitul extracorporal înainte (pre-diluţie) sau după hemofiltru sau hemodiafiltru (post-diluţie).

Phoxilium, atunci când este utilizat ca dializat, este administrat în compartimentul pentru dializat al filtrului extracorporeal, separat de debitul sanguin printr-o membrană semipermeabilă.

Pentru instrucţiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

Concentraţia plasmatică a medicamentelor filtrabile/dializabile se poate reduce în timpul tratamentului, datorită eliminării acestora prin dializor, hemofiltru sau hemodiafiltru. Trebuie instituită terapia de corectare corespunzătoare, dacă este necesară stabilirea dozelor corecte pentru medicamentele eliminate în timpul tratamentului. Interacţiunile cu alte medicamente pot fi evitate prin administrarea dozelor corecte de soluţie pentru hemofiltrare şi hemodializă. Mai jos sunt prezentate exemple de interacţiuni posibile ale medicamentelor cu Phoxilium: • Sursele suplimentare de fosfat (de ex. lichide de hiperalimentație) pot influența concentrația serică de fosfat și pot crește riscul de hiperfosfatemie • Vitamina D şi alţi analogi de vitamină D, precum şi medicamentele care conţin calciu (de exemplu clorura de calciu sau gluconatul de calciu utilizat pentru menţinerea homeostaziei calciului la pacienţii cu TSRC care primesc tratament anticoagulant pe bază de citrat) pot creşte riscul de hipercalcemie. • Administrarea suplimentară de bicarbonat de sodiu (sau sursa tampon) conţinut în lichidele pentru TSRC sau în alte lichide poate creşte riscul de alcaloză metabolică. • Dacă este utilizat citratul ca anticoagulant, acesta contribuie la cantitatea totală de tampon şi poate reduce concentraţia de calciu din plasmă.

Fertilitatea Nu se preconizează apariţia niciunui efect asupra fertilităţii, deoarece sodiul, potasiul, magneziul, clorul, hidrogenofosfatul şi hidrogenocarbonatul sunt constituenţi normali ai organismului uman. Sarcina şi alăptarea Nu există date clinice documentate privind utilizarea medicamentului Phoxilium în timpul sarcinii şi al alăptării. Phoxilium trebuie administrat femeilor gravide şi celor care alăptează doar dacă este absolut necesar.