RCP · PHESGO 600 mg/600 mg

Tratamentul cu Phesgo trebuie iniţiat numai sub supravegherea unui medic cu experienţă în administrarea medicamentelor antineoplazice. Phesgo trebuie administrat de către un profesionist din domeniul sănătăţii instruit pentru controlul anafilaxiei și într-un mediu în care este disponibilă imediat aparatură completă de resuscitare. După ce terapia pe bază de pertuzumab a fost stabilită în condiții de siguranță, medicul poate determina dacă administrarea Phesgo de către un profesionist din domeniul sănătății este adecvată în afara mediului spitalicesc (de exemplu, administrare la domiciliu) (vezi pct. 4.4).

În scopul prevenirii erorilor de medicaţie, este important să se verifice etichetele flaconului pentru a fi siguri că medicamentul care urmează să fie pregătit şi administrat este Phesgo.

Pacienţii trataţi în mod curent cu pertuzumab şi trastuzumab intravenos pot trece la tratamentul cu Phesgo. Trecerea de la tratamentul intravenos cu pertuzumab şi trastuzumab la cel cu Phesgo (sau invers) a fost investigată în studiul MO40628 (vezi pct. 4.8 și 5.1).

Doze

Pacienţii trataţi cu Phesgo trebuie să aibă un status al tumorii HER2-pozitiv, definit printr-un scor 3+ determinat prin imunohistochimie (IHC) şi/sau un raport ≥ 2 evaluat printr-un test validat de hibridizare in situ (ISH).

Pentru asigurarea acurateţii şi reproductibilităţii rezultatelor, testele trebuie efectuate într-un laborator specializat, care poate asigura validarea procedurilor de testare. Pentru instrucţiuni complete referitoare la performanţa metodei şi interpretare, vă rugăm să consultaţi prospectele testelor validate pentru HER2.

Pentru recomandări privind dozele de Phesgo în cancerul mamar incipient și metastazat, consultaţi Tabelul 1 de mai jos.

Tabelul 1: Recomandări privind dozele și administrarea Phesgo

Doza (indiferent de Durata aproximativă a Timpul de observație ab greutatea corporală) injecției subcutanate

Doza de încărcare 1 200 mg pertuzumab/ 8 minute 30 minute 600 mg trastuzumab

Doza de întreținere 600 mg pertuzumab/ 5 minute 15 minute (la interval de 3 600 mg trastuzumab săptămâni) a Pacienţii trebuie ţinuţi sub observaţie pentru depistarea reacţiilor asociate cu injecţiile şi a reacţiilor de hipersensibilitate b Perioada de observaţie va începe după administrarea Phesgo şi se va încheia înainte de şedinţa de chimioterapie ulterioară

În cazul pacienților cărora li se administrează un taxan, Phesgo trebuie administrat anterior taxanului.

Atunci când se administrează în asociere cu Phesgo, doza iniţială recomandată de docetaxel este de 75 mg/m2 și crescută ulterior la 100 mg/m2, în funcţie de schema terapeutică aleasă şi de tolerabilitatea dozei iniţiale. Alternativ, docetaxel poate fi administrat în doză de 100 mg/m2 o dată la 3 săptămâni încă de la început, din nou în funcţie de schema terapeutică aleasă. Dacă este utilizată o schemă terapeutică pe bază de carboplatină, doza recomandată de docetaxel pe parcursul întregului tratament

3 este de 75 mg/m2 (fără creşterea dozei). Atunci când Phesgo este administrat în tratament adjuvant, doza recomandată de paclitaxel este de 80 mg/m2, o dată pe săptămână, timp de 12 cicluri săptămânale.

În cazul pacienţilor care urmează o schemă de tratament pe bază de antracicline, Phesgo trebuie administrat după finalizarea întregii scheme de tratament cu antracicline (vezi pct. 4.4).

Cancer mamar metastazat

Phesgo trebuie administrat în asociere cu docetaxel. Tratamentul cu Phesgo poate continua până la progresia bolii sau apariţia toxicităţii inacceptabile, chiar dacă tratamentul cu docetaxel este întrerupt (vezi pct. 4.4).

Cancerul mamar incipient

În cazul tratamentului neoadjuvant, Phesgo trebuie administrat timp de 3 până la 6 cicluri terapeutice, în asociere cu chimioterapie, în cadrul schemei de tratament complet pentru cancerul mamar incipient (vezi pct. 5.1).

În cazul tratamentului adjuvant, Phesgo trebuie administrat o perioadă totală de un an (până la 18 cicluri sau până la recidiva bolii sau apariţia toxicităţii inacceptabile, oricare dintre acestea survine prima), ca parte a unei scheme complete de tratament pentru cancerul mamar incipient şi indiferent de momentul intervenției chirurgicale. Tratamentul trebuie să includă chimioterapie standard pe bază de antracicline şi/sau taxani. Tratamentul cu Phesgo trebuie iniţiat în prima zi a primului ciclu de tratament pe bază de taxani şi trebuie continuat chiar dacă se întrerupe chimioterapia.

Doze omise sau întârziate

Dacă intervalul de timp dintre două injecţii consecutive este: • mai scurt de 6 săptămâni, doza de întreţinere de Phesgo, de 600 mg/600 mg trebuie administrată cât mai curând posibil. Ulterior, se va continua tratamentul conform schemei de administrare o dată la 3 săptămâni. • 6 săptămâni sau mai lung, doza de încărcare de Phesgo, de 1 200 mg/600 mg trebuie administrată din nou, ulterior administrându-se doze de Phesgo de 600 mg/600 mg la intervale de 3 săptămâni.

Modificările dozei

Nu sunt recomandate reduceri ale dozei de Phesgo. Întreruperea tratamentului cu Phesgo poate fi necesară, conform deciziei medicului.

Pacienţii pot continua tratamentul în timpul perioadelor de mielosupresie reversibilă indusă de chimioterapie, dar în tot acest timp trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru decelarea complicaţiilor neutropeniei.

Pentru informaţii privind modificările dozei de docetaxel şi a altui tip de chimioterapie, se va consulta Rezumatul caracteristicilor produsului (RCP) relevant.

Disfuncţie ventriculară stângă

Tratamentul cu Phesgo trebuie întrerupt timp de cel puţin 3 săptămâni în cazul apariţiei oricăror semne şi simptome sugestive de insuficienţă cardiacă congestivă. Administrarea de Phesgo trebuie întreruptă dacă este confirmată insuficienţa cardiacă simptomatică (vezi pct. 4.4 pentru mai multe detalii).

Pacienţii cu cancer mamar metastazat

Anterior începerii tratamentului, pacienţii trebuie să aibă fracţia de ejecţie ventriculară stângă (FEVS) de ≥ 50%. Tratamentul cu Phesgo trebuie întrerupt cel puţin 3 săptămâni în cazul: • unei scăderi a valorilor FEVS sub 40% • unor valori FEVS de 40% - 45% asociate cu o scădere de ≥ 10% puncte sub valorile anterioare tratamentului.

Administrarea Phesgo poate fi reluată dacă FEVS a revenit la valori > 45% sau cuprinse în intervalul 40-45% și asociate cu o scădere de < 10% puncte sub valorile anterioare ale tratamentului.

Pacienții cu cancer mamar incipient

Anterior începerii tratamentului, pacienţii trebuie să aibă FEVS de ≥ 55% (≥ 50% după încheierea administrării componentei de antraciclină în cadrul chimioterapiei, dacă se administrează).

Administrarea de Phesgo trebuie întreruptă timp de cel puțin 3 săptămâni pentru o scădere a FEVS sub 50% asociată cu o scădere de ≥ 10% puncte sub valorile anterioare ale tratamentului.

Administrarea de Phesgo poate fi reluată dacă FEVS a revenit la o valoare ≥ 50% sau dacă există o diferență de < 10% puncte sub valorile anterioare ale tratamentului.

Grupe speciale de pacienți

Vârstnici

Nu au fost observate diferenţe generale privind eficacitatea Phesgo la pacienţii cu vârsta ≥ 65 de ani şi cei cu vârsta < 65 de ani. Nu este necesară ajustarea dozei de Phesgo la pacienții ≥ 65 de ani. Datele disponibile cu privire la pacienţii cu vârsta > 75 de ani sunt limitate.

Pentru evaluarea siguranței la pacienții vârstnici, consultaţi punctul 4.8.

Insuficienţă renală

Nu sunt necesare ajustări ale dozelor de Phesgo la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată. Nu se pot face recomandări în ceea ce priveşte dozele pentru pacienţii cu insuficienţă renală severă, din cauza volumului limitat de date farmacocinetice (FC) disponibile (vezi pct. 5.2).

Insuficienţă hepatică

Siguranţa şi eficacitatea Phesgo la pacienţii cu insuficienţă hepatică nu au fost studiate. Este puțin probabil ca pacienții cu insuficienţă hepatică să necesite ajustarea dozei de Phesgo. Nu sunt recomandate ajustări specifice privind dozele (vezi pct. 5.2).

Copii şi adolescenţi

Siguranţa şi eficacitatea administrării Phesgo la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite. Nu există date relevante privind utilizarea Phesgo la copii şi adolescenţi în indicaţia de cancer mamar.

Trecerea de la tratamentul pe cale intravenoasă cu pertuzumab şi trastuzumab la Phesgo

• În cazul pacienţilor la care ultima doză de tratament intravenos cu pertuzumab şi trastuzumab a fost administrată cu mai puţin de 6 săptămâni în urmă, Phesgo trebuie administrat în doza de întreţinere de 600 mg pertuzumab/600 mg trastuzumab şi la intervale de 3 săptămâni ulterior. • În cazul pacienţilor la care ultima doză de tratament intravenos cu pertuzumab şi trastuzumab a fost administrată cu 6 sau mai multe săptămâni în urmă, Phesgo se va administra în doza de încărcare de 1200 mg pertuzumab/600 mg trastuzumab, ulterior administrându-se doze de întreţinere de 600 mg pertuzumab/600 mg trastuzumab la intervale de 3 săptămâni.

Mod de administrare

Phesgo trebuie administrat numai sub formă de injecţie subcutanată. Phesgo nu este destinat administrării intravenoase.

Locul de injectare trebuie alternat între coapsa stângă şi cea dreaptă. Injecţiile ulterioare trebuie administrate la cel puţin 2,5 cm distanţă faţă de locul anterior şi niciodată în zone în care pielea este eritematoasă, cu echimoze, sensibilă sau cu indurații. Doza nu trebuie divizată în două seringi sau între două locuri diferite de administrare. În timpul tratamentului cu Phesgo, este de preferat ca alte medicamente cu administrare subcutanată să fie injectate în locuri diferite.

Doza de încărcare şi doza de întreţinere trebuie administrare în decurs de 8 minute şi, respectiv, 5 minute.

Se recomandă ca pacientul să fie ţinut sub observaţie timp de 30 de minute după administrarea dozei de încărcare cu Phesgo şi timp de 15 minute după administrarea dozei de întreţinere, pentru depistarea eventualelor reacţii legate de injectare (vezi pct. 4.4 şi 4.8).

Reacţii asociate cu injecțiile

Injecția se poate administra mai lent sau poate fi întreruptă dacă pacientul manifestă simptome legate de administrarea injecției (vezi pct. 4.4 și 4.8). De asemenea, tratamentul cu oxigen, beta-agonişti, antihistaminice, soluţii cu administrare intravenoasă rapidă şi antipiretice poate contribui la ameliorarea simptomelor.

Reacţii de hipersensibilitate/anafilaxie

Injecția trebuie întreruptă imediat şi permanent dacă pacientul prezintă o reacţie adversă de grad 4 conform NCI-CTCAE (anafilaxie), bronhospasm sau sindrom de detresă respiratorie acută (vezi pct. 4.4 și 4.8).

Pentru instrucţiuni privind utilizarea şi manipularea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

Nu s-au efectuat studii specifice privind interacţiunile medicamentoase. Pertuzumab Nu s-au observat interacţiuni FC între pertuzumab şi trastuzumab, sau între pertuzumab şi docetaxel într-un sub-studiu efectuat la 37 pacienţi din cadrul studiului pivot randomizat CLEOPATRA în cancerul mamar metastazat. În plus, analiza FC la nivelul populaţiei nu a evidenţiat nicio interacţiune medicament-medicament între pertuzumab şi trastuzumab sau între pertuzumab şi docetaxel. Această absenţă a interacţiunii dintre medicamente a fost confirmată de datele FC din studiile clinice NEOSPHERE şi APHINITY. Cinci studii au evaluat efectele pertuzumab asupra FC medicamentelor citotoxice administrate în asociere, şi anume asupra docetaxelului, paclitaxelului, gemcitabinei, capecitabinei, carboplatinei și erlotinibului. Nu au existat dovezi ale vreunei interacţiuni de tip FC între pertuzumab şi oricare dintre aceste medicamente. FC pertuzumab în aceste studii a fost comparabilă cu cea observată în studiile cu administrare în monoterapie. Trastuzumab Nu s-au efectuat studii specifice privind interacţiunile medicamentoase. Nu au fost observate interacţiuni semnificative clinic între trastuzumab şi medicamentele administrate concomitent în studiile clinice. Efectul trastuzumab asupra farmacocineticii altor medicamente antineoplazice Datele FC din studiile clinice BO15935 şi M77004 efectuate la femei cu cancer mamar HER2-pozitiv metastazat au sugerat faptul că expunerea la paclitaxel şi la doxorubicină (şi la metaboliţii lor principali, 6-α hidroxil-paclitaxel, POH şi doxorubicinol, DOL) nu s-a modificat în prezenţa trastuzumab (doză de încărcare de 8 mg/kg sau 4 mg/kg intravenos urmată de 6 mg/kg intravenos la intervale de 3 săptămâni sau, respectiv, de 2 mg/kg intravenos la intervale de 1 săptămână). Cu toate acestea, trastuzumab poate determina creşterea expunerii totale la unul dintre metaboliţii doxorubicinei (7-deoxi-13-dihidro-doxorubicinonă, D7D). Bioactivitatea D7D şi impactul clinic al creşterii concentraţiei acestui metabolit nu au fost clare. Datele din studiul JP16003, un studiu clinic cu un singur braţ, în care s-a administrat trastuzumab (doză de încărcare de 4 mg/kg administrată intravenos şi apoi doza de 2 mg/kg administrată intravenos, la intervale de 1 săptămână) şi docetaxel (60 mg/m2 pe cale intravenoasă) la femei din Japonia cu cancer mamar HER2-pozitiv metastazat, au indicat că administrarea concomitentă de trastuzumab nu a avut efect asupra farmacocineticii docetaxel administrat în doză unică. Studiul clinic JP19959 a fost un substudiu al BO18255 (ToGA) desfăşurat la pacienţi de sex masculin şi feminin din Japonia, cu cancer gastric avansat, în scopul investigării farmacocineticii capecitabinei şi a cisplatinei atunci când sunt administrate în asociere sau nu cu trastuzumab. Rezultatele acestui substudiu au sugerat că expunerea la metaboliţii bioactivi ai capecitabinei (de exemplu, 5-FU) nu a fost influenţată de administrarea concomitentă a cisplatinei sau de administrarea concomitentă a cisplatinei în asociere cu trastuzumab. Cu toate acestea, capecitabina a prezentat concentraţii mai mari şi un timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare mai lung, atunci când a fost administrată în asociere cu trastuzumab. De asemenea, datele sugerează că farmacocinetica cisplatinei nu a fost afectată de administrarea concomitentă a capecitabinei sau a capecitabinei plus trastuzumab. Datele FC din studiul H4613g/GO01305 desfăşurat la pacienţi cu cancer local avansat inoperabil sau HER2-pozitiv metastazat, au sugerat faptul că trastuzumab nu a avut niciun efect asupra FC carboplatinei. Efectul medicamentelor antineoplazice asupra farmacocineticii trastuzumab La compararea concentraţiilor plasmatice de trastuzumab obţinute prin simulare după administrarea trastuzumab în monoterapie (doză de încărcare de 4 mg/kg administrată intravenos /doza de 2 mg/kg administrată intravenos la intervale de 1 săptămână) şi a concentraţiilor plasmatice observate la femei în Japonia cu cancer mamar HER2-pozitiv metastazat (studiul clinic JP16003), nu au fost identificate dovezi ale vreunui efect FC al administrării concomitente de docetaxel asupra farmacocineticii trastuzumab. Compararea rezultatelor FC din două studii clinice de fază II (BO15935 şi M77004) şi un studiu clinic de fază III (H0648g) în care pacienţii au fost trataţi concomitent cu trastuzumab şi paclitaxel, cu rezultatele din două studii clinice de fază II în care trastuzumab a fost administrat în monoterapie (W016229 şi MO16982), la femei cu CMM HER2-pozitiv, indică faptul că valorile individuale şi medii ale concentraţiilor plasmatice minime de trastuzumab au variat în cadrul studiilor clinice şi între studii, dar nu a existat un efect clar al administrării concomitente de paclitaxel asupra farmacocineticii trastuzumab. Compararea datelor FC din studiul M77004, în care pacientele cu cancer mamar HER2-pozitiv metastazat au fost tratate concomitent cu trastuzumab, paclitaxel şi doxorubicină, cu datele FC din studiile în care trastuzumab a fost administrat în monoterapie (studiul H0649g) sau în asociere cu o antraciclină plus ciclofosfamidă sau paclitaxel (studiul H0648g), nu au sugerat niciun efect al doxorubicinei şi al paclitaxelului asupra farmacocineticii trastuzumab. Datele FC din studiul H4613g/GO01305 au sugerat faptul că, farmacocinetica trastuzumab nu a fost influenţată de carboplatină. Administrarea concomitentă de anastrazol nu a părut să influenţeze farmacocinetica trastuzumab.

Femeile cu potenţial fertil/contracepţia Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să utilizeze metode contraceptive eficace în timpul tratamentului cu Phesgo şi pe o perioadă de 7 luni după administrarea ultimei doze. Sarcina Studiile efectuate la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere. Există doar o cantitate limitată de date provenite din utilizarea pertuzumab la femeile gravide. Studiile derulate la animale nu au relevat dacă trastuzumab poate afecta capacitatea de reproducere (vezi pct. 5.3). Cu toate acestea, în perioada de după punerea pe piaţă, la femeile gravide tratate cu trastuzumab au fost raportate cazuri de afectare a dezvoltării renale şi/sau a funcţiei renale la făt, în asociere cu oligohidramnioză, unele având drept consecinţă hipoplazie pulmonară letală. Pe baza studiilor la animale menţionate anterior şi a datelor colectate după punerea pe piaţă, tratamentul cu Phesgo trebuie aşadar evitat pe durata sarcinii, cu excepţia situaţiilor în care beneficiul potenţial pentru mamă depăşeşte riscul posibil pentru făt. Femeile care rămân gravide trebuie informate despre posibilitatea unor efecte nocive asupra fătului. În cazul în care o femeie gravidă este tratată cu Phesgo sau dacă o pacientă rămâne gravidă în timpul tratamentului cu Phesgo sau în interval de 7 luni de la administrarea ultimei doze de Phesgo, se recomandă monitorizarea atentă a acesteia de către o echipă multidisciplinară de medici. Alăptarea Având în vedere că IgG este secretată în laptele uman iar potenţialul de absorbţie la sugar şi de efecte nocive asupra sugarului nu este cunoscut, femeile nu trebuie să alăpteze în timpul terapiei cu Phesgo şi timp de 7 luni după ultima doză. Fertilitatea Pertuzumab Nu s-au efectuat studii specifice care să evalueze efectul pertuzumabului asupra fertilităţii la animale. Nu s-au observat efecte adverse asupra organelor de reproducere masculine și feminine în studiile de evaluare a toxicităţii după doze repetate de pertuzumab, administrate pe o perioadă de până la şase luni la maimuţe cynomolgus (vezi pct. 5.3). Trastuzumab În studiile privind efectele trastuzumab asupra funcţiei de reproducere derulate la maimuţele cynomolgus nu au fost identificate semne de afectare a fertilităţii la femelele de maimuţă cynomolgus (vezi pct. 5.3).