RCP · PHELINUN 50mg
Fișă tehnică pentru profesioniști. Text oficial (ANMDMR).
- Denumire comună (DCI): PHELINUN 50mg
- Cod ATC: L01AA03
- Forma farmaceutică: pulbere + solvent pentru concentrat pentru soluție perfuzabilă
- Concentrație: 50mg
- Deținătorul autorizației: NERPHARMA S.R.L - ITALIA
Acțiune farmacologică
Doze și mod de administrare
Administrarea PHELINUN trebuie supravegheată de un medic cu experiență în utilizarea medicamentelor chimioterapice și în tratamentul de condiționare anterior transplantului de celule stem hematopoietice.
Doze
Adulți
Mielom multiplu, limfom malign (limfom Hodgkin, non-Hodgkin), leucemie limfoblastică și mieloblastică acută (LLA și LMA), cancer ovarian și adenocarcinom mamar în doze mari Schema terapeutică este următoarea: o doză între 100 și 200 mg/m2 suprafață corporală totală (aproximativ 2,5-5,0 mg/kg greutate corporală). Doza poate fi împărțită în mod egal pe durata a 2 sau 3 zile consecutive. După doze mai mari de 140 mg/m2 suprafață corporală totală se impune transplantul autolog de celule stem hematopoietice.
Afecțiuni hematologice maligne înainte de transplantul alogen de celule stem hematopoietice Doza recomandată este de 140 mg/m2 ca doză unică zilnică administrată sub formă de perfuzie sau de 70 mg/m2 o dată pe zi timp de două zile consecutive.
Copii și adolescenți
Leucemie limfoblastică și mieloblastică acută în doze mari Schema terapeutică este următoarea: o doză între 100 și 200 mg/m2 suprafață corporală totală (aproximativ 2,5-5,0 mg/kg greutate corporală). Doza poate fi împărțită în mod egal pe durata a 2 sau 3 zile consecutive. După doze mai mari de 140 mg/m2 suprafață corporală totală se impune transplantul autolog de celule stem hematopoietice.
Neuroblastom la copii Doza recomandată pentru a consolida răspunsul obținut cu un tratament convențional este o doză unică între 100 mg/m2 și 240 mg/m2 suprafață corporală totală (uneori împărțită în mod egal pe durata a 3 zile consecutive), împreună cu transplant autolog de celule stem hematopoietice. Perfuzia se utilizează în monoterapie sau în asociere cu radioterapie și/sau cu alte medicamente citotoxice.
Afecțiuni hematologice înainte de transplantul alogen de celule stem hematopoietice Doza recomandată este următoarea: - afecțiuni hematologice maligne: 140 mg/m2 ca doză unică zilnică administrată sub formă de perfuzie; - afecțiuni hematologice non-maligne: 140 mg/m2 ca doză unică zilnică administrată sub formă de perfuzie sau 70 mg/m2 o dată pe zi timp de două zile consecutive.
Complicații tromboembolice
Cel puțin pe durata primelor 5 luni de tratament trebuie efectuată profilaxia trombozei, în special la pacienții care prezintă un risc mai mare de tromboză. Decizia de a adopta măsuri profilactice antitrombotice trebuie luată după o evaluare amănunțită a riscurilor subiacente specifice fiecărui pacient (vezi pct. 4.4 și 4.8).
Grupe speciale de pacienți
Vârstnici Nu există recomandări privind doza pentru administrarea PHELINUN la vârstnici. Totuși, la vârstnici se utilizează frecvent dozele convenționale de melfalan. Experiența utilizării melfalanului în doze mari la pacienții vârstnici este limitată. Prin urmare, trebuie avută în vedere asigurarea statusului de performanță și funcționarea adecvată a organelor înainte de utilizarea melfalanului în doză mare la pacienții vârstnici.
Insuficiență renală La pacienții cu insuficiență renală trebuie ajustată doza (vezi pct. 4.4). Deși variabil, clearance-ul melfalanului poate fi diminuat în caz de insuficiență renală. Melfalanul în doze mari, în asociere cu tratamentul de salvare cu celule stem hematopoietice, a fost utilizat cu succes chiar și la pacienții cu insuficiență renală în stadiu terminal dependenți de dializă. Ca ghid, pentru tratamentul cu melfalan în doze mari fără tratament de salvare cu celule stem hematopoietice la pacienții cu insuficiență renală moderată (clearance al creatininei între 30 și 50 ml/min) este uzuală o reducere a dozei cu 50%. Tratamentul cu melfalan în doze mari (peste 140 mg/m2) fără tratament de salvare cu celule stem hematopoietice nu trebuie utilizat la pacienții cu insuficiență renală mai severă. Pentru dozele mari de melfalan administrate intravenos (100- 240 mg/m2 suprafață corporală totală), necesitatea reducerii dozei depinde de gradul insuficienței renale, de eventualitatea repetării perfuziei cu celule stem hematopoietice și de necesitatea terapeutică. Injecția cu melfalan în doze mai mari de 140 mg/m2 trebuie administrată cu tratament de salvare cu celule stem hematopoietice.
Insuficiență hepatică Pentru pacienții cu insuficiență hepatică ușoară nu este necesară o ajustare a dozei, iar pentru pacienții cu insuficiență hepatică moderată sau severă nu există suficiente date.
Mod de administrare
Se recomandă ca pacientului să i se asigure o hidratare adecvată și diureză forțată, precum și administrarea profilactică de agenți antiinfecțioși (antibacterieni, antifungici, antivirali) (vezi pct. 4.4).
Tratamentul prealabil cu ciclofosfamidă pare să reducă severitatea problemelor gastrointestinale induse de dozele mari de PHELINUN, iar pentru detalii trebuie consultată literatura de specialitate (vezi pct. 4.8).
Poate fi utilă adoptarea de măsuri profilactice, cum ar fi administrarea de agenți antiinfecțioși (vezi pct. 4.8).
Apariția GvHD poate fi prevenită prin utilizarea terapiei imunosupresoare după transplantul de celule stem hematopoietice, ca măsură profilactică (vezi pct. 4.8).
PHELINUN este conceput numai pentru administrare intravenoasă. În cazul administrării PHELINUN pe cale intravenoasă periferică s-a observat riscul de extravazare. În caz de extravazare, administrarea trebuie întreruptă imediat și trebuie utilizat un cateter venos central.
Dacă se administrează o doză mare, cu sau fără transplant, se recomandă administrarea sub formă diluată, prin intermediul unui cateter venos central, pentru a se evita extravazarea.
Se recomandă injectarea lentă a PHELINUN în formă de concentrat (5 mg/ml) în portul de injectare al unei soluții perfuzabile cu administrare rapidă. Dacă injectarea lentă a concentratului (5 mg/ml) într-o soluție perfuzabilă cu administrare rapidă nu este adecvată, PHELINUN se poate administra după ce a fost diluat suplimentar cu soluție injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9 %) într-o soluție „cu administrare lentă” într-o pungă de perfuzie. Durata totală de la prepararea soluției până la finalizarea perfuziei nu trebuie să depășească 1 oră și 30 de minute. În urma diluării suplimentare într-o soluție perfuzabilă, stabilitatea PHELINUN se reduce, iar viteza de degradare crește rapid odată cu creșterea temperaturii.
Se recomandă administrarea perfuziei la temperaturi sub 25 °C.
Precauții care trebuie luate înainte de manipularea sau administrarea medicamentului Prepararea soluțiilor citotoxice injectabile trebuie realizată de profesioniști din domeniul sănătății calificați, care cunosc modul de manipulare a agenților alchilanți, în condiții de protecție a mediului și de siguranță pentru profesionistul din domeniul sănătății. Materiile excretate și conținutul vărsăturilor trebuie manipulate cu grijă. Femeile gravide din cadrul personalului trebuie să fie avertizate și să evite manipularea PHELINUN. Dacă PHELINUN intră accidental în contact cu pielea, aceasta trebuie imediat spălată bine cu apă și săpun. În caz de contact accidental cu ochii sau cu mucoasele, clătiți cu apă din abundență. Trebuie evitată inhalarea medicamentului.
Resturile de medicament, precum și toate materialele care au fost utilizate pentru reconstituire și administrare, trebuie eliminate conform procedurilor standard aplicabile medicamentelor citotoxice, cu respectarea corespunzătoare a cerințelor locale legate de eliminarea deșeurilor periculoase.
Pentru instrucțiuni privind reconstituirea și diluarea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.
Interacțiuni
Acid nalidixic Administrarea intravenoasă de PHELINUN în doze mari împreună cu acid nalidixic la copii a cauzat enterocolită hemoragică cu evoluție letală. Tratamentul concomitent cu melfalan și acid nalidixic trebuie evitat. Busulfan La copii și adolescenți, în cazul schemei terapeutice cu asocierea busulfan-melfalan, s-a raportat că administrarea melfalanului la mai puțin de 24 de ore după ultima administrare de busulfan pe cale orală poate influența apariția de toxicități. Ciclosporină A fost descrisă insuficiență renală la pacienții cu transplant de măduvă osoasă cărora li s-a administrat tratament de condiționare prealabil cu doze mari de melfalan administrate intravenos, iar ulterior li s-a administrat ciclosporină pentru a preveni boala grefă contra gazdă. Vaccinuri vii atenuate A fost descris un risc de stare patologică generalizată care poate avea evoluție letală. Riscul este crescut la pacienții deja imunocompromiși de boala preexistentă. Trebuie utilizat un vaccin inactivat, dacă există (poliomielită).
Sarcină și alăptare
Femei aflate la vârsta fertilă/contracepția la bărbați și femei La fel ca în cazul tuturor tratamentelor citotoxice, pacienții bărbați și femei cărora li se administrează melfalan trebuie să utilizeze metode contraceptive sigure și eficace timp de șase luni după încetarea tratamentului. Sarcina Datele privind utilizarea melfalanului la femei gravide sunt inexistente sau limitate. Studiile la animale au evidențiat efecte toxice asupra funcției de reproducere (vezi pct. 5.3). Riscul pentru om nu este cunoscut, dar având în vedere proprietățile mutagene și similaritatea structurală a melfalanului cu compuși cunoscuți a fi teratogeni, este posibil ca acesta să poată induce malformații congenitale la descendenții pacienților tratați. Trebuie evitată ori de câte ori este posibil utilizarea melfalanului ca tratament împotriva cancerului în timpul sarcinii, în special în timpul primului trimestru. În fiecare caz, trebuie să se evalueze dacă beneficiul tratamentului depășește riscul potențial pentru făt. TCSH este contraindicat la femeile gravide. Prin urmare, melfalanul este contraindicat în timpul sarcinii pentru această indicație (vezi pct. 4.3). Alăptarea Nu se știe dacă melfalanul sau metaboliții acestuia se excretă în laptele uman. Din cauza proprietăților sale mutagene, melfalanul este contraindicat în timpul alăptării (vezi pct. 4.3). Fertilitatea Melfalanul cauzează supresia funcției ovariene la femeile în premenopauză, determinând amenoree la un număr semnificativ de paciente. Din studiile pe animale există dovezi că melfalanul poate avea un efect advers asupra spermatogenezei (vezi pct. 5.3). Prin urmare, este posibil ca melfalanul să cauzeze sterilitate temporară sau permanentă la pacienții de sex masculin. Se recomandă crioprezervarea spermei înainte de tratament.