RCP · PERINDOPRIL TOSILAT TEVA 10 mg

Doze

Doza trebuie individualizată în funcţie de starea clinică a pacientului (vezi pct. 4.4) şi de răspunsul valorilor tensiunii arteriale la tratament.

Hipertensiune arterială:

Perindoprilul tosilat Teva poate fi utilizat în monoterapie sau în asociere cu medicamente antihipertensive din alte clase terapeutice (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 şi 5.1).

Doza iniţială recomandată este de 5 mg administrată o singură dată pe zi, dimineaţa.

Pacienţii cu activitate crescută a sistemului renină – angiotensină – aldosteron (în special, cei cu hipertensiune renovasculară, depleţie de sare şi/sau volum, decompensare cardiacă sau hipertensiune arterială severă) pot prezenta o scădere excesivă a tensiunii arteriale după administrarea dozei iniţiale. La aceşti pacienţi, este recomandată o doză iniţială de 2,5 mg şi începerea tratamentului trebuie să se desfăşoare sub supraveghere medicală.

Doza poate fi crescută la 10 mg o dată pe zi, după o lună de tratament.

Hipotensiunea arterială simptomatică poate să apară după iniţierea tratamentului cu perindopril; aceasta este mai frecventă la pacienţi care sunt trataţi concomitent cu diuretice. Prin urmare, se recomandă precauţie, deoarece aceşti pacienţi pot prezenta depleţie volemică şi/sau electrolitică.

Dacă este posibil, diureticul trebuie întrerupt cu 2–3 zile înainte de începerea tratamentului cu perindopril tosilat (vezi pct. 4.4).

La pacienţii hipertensivi la care administrarea diureticului nu poate fi întreruptă, tratamentul cu perindopril tosilat trebuie început cu o doză de 2,5 mg. Trebuie monitorizate funcţia renală şi kaliemia. Următoarele doze de perindopril tosilat trebuie ajustate în funcţie de modificările valorilor tensiunii arteriale ca răspuns la tratament. Dacă este necesar, tratamentul diuretic poate fi reluat.

La persoanele vârstnice, tratamentul trebuie iniţiat cu o doză de 2,5 mg care poate fi crescută progresiv la 5 mg după o lună de tratament, ulterior, dacă este necesar, la 10 mg, ţinând cont de funcţia renală (vezi tabelul de mai jos).

[5 mg]

Insuficienţă cardiacă simptomatică:

Se recomandă ca tratamentul cu perindopril, în general asociat cu un diuretic care nu economiseşte potasiu şi/sau digoxină şi/sau beta-blocant, să fie iniţiat sub strictă supraveghere medicală cu o doză iniţială recomandată de 2,5 mg, administrată dimineaţa. Această doză poate fi crescută după 2 săptămâni până la 5 mg o dată pe zi, dacă este tolerată. Ajustarea dozei trebuie bazată pe răspunsul clinic al fiecărui pacient.

În insuficienţa cardiacă severă şi la alţi pacienţi consideraţi a prezenta risc crescut (pacienţi cu insuficienţă renală şi cu o tendinţă de a prezenta tulburări electrolitice, pacienţi care urmează concomitent tratament cu diuretice şi/sau tratament cu medicamente vasodilatatoare), tratamentul trebuie început sub supraveghere atentă (vezi pct. 4.4).

La pacienţii cu risc mare de hipotensiune arterială simptomatică, de exemplu pacienţi cu depleţie de sare cu sau fără hiponatriemie, pacienţi cu hipovolemie sau pacienţi cărora li s-a administrat tratament diuretic susţinut, trebuie corectate aceste tulburări, dacă este posibil, înainte de iniţierea terapiei cu Perindopril tosilat Teva. Tensiunea arterială, funcţia renală şi kaliemia trebuie strict monitorizate, atât înaintea, cât şi în timpul tratamentului cu perindopril tosilat (vezi pct. 4.4).

Boală coronariană stabilă:

Tratamentul cu Perindopril tosilat Teva trebuie iniţiat cu o doză de 5 mg, o dată pe zi, timp de 2 săptămâni şi apoi doza trebuie crescută la 10 mg o dată pe zi, corespunzător funcţiei renale, cu condiţia ca doza de 5 mg să fie bine tolerată.

Persoanelor vârstnice trebuie să li se administreze 2,5 mg o dată pe zi, timp de o săptămână, iar în următoarea săptămână li se va administra o doză de 5 mg, o dată pe zi, înainte de a creşte doza până la 10 mg o dată pe zi, corespunzător funcţiei renale (vezi Tabelul 1 – „Ajustarea dozei în insuficienţa renală”). Doza trebuie crescută numai dacă doza anterioară, mai mică, este bine tolerată.

Grupe speciale de pacienţi

Pacienții cu insuficienţa renală

Dozele la pacienţii cu insuficienţă renală trebuie ajustate în funcţie de clearance–ul creatininei, aşa cum este descris în tabelul 1, prezentat de mai jos:

Tabelul 1: Ajustarea dozei în insuficienţa renală

*În condiţii de dializă, clearance-ul peridoprilat-ului este de 70 ml/min

La pacienţii care efectuează şedinţe de hemodializă, doza trebuie administrată după şedinţa de dializă.

Pacienții cu insuficienţa hepatică

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.4 şi pct. 5.2)

Copii şi adolescenţi

Siguranţa și eficacitatea perindoprilului la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite.

Datele disponibile în prezent sunt descrise la pct. 5.1, dar nu se pot face recomandări în privința dozelor.

Prin urmare, utilizarea la copii și adolescenți nu este recomandată.

Mod de administrare

Administrare orală.

Se recomandă ca administrarea Perindopril tosilat Teva să se facă o singură dată pe zi, dimineaţa, înaintea mesei.

Datele provenite din studii clinice au evidenţiat faptul că blocarea dublă a sistemului renină- angiotensină-aldosteron (SRAA), prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau a aliskirenului, este asociată cu o frecvenţă mai mare a reacţiilor adverse, cum sunt hipotensiunea arterială, hiperkaliemia şi diminuarea funcţiei renale (inclusiv insuficienţă renală acută), comparativ cu administrarea unui singur medicament care acţionează asupra SRAA (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.1). Medicamente care cresc riscul de angioedem Administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA cu sacubitril/valsartan este contraindicată deoarece crește riscul de angioedem (vezi pct. 4.3 și 4.4). Sacubitril/valsartan nu trebuie început până la 36 ore după administrarea ultimei doze de tratament cu perindopril. Terapia cu perindopril nu trebuie începută până la 36 ore după administrarea ultimei doze de tratament cu sacubitril/valsartan (vezi pct.

4.3 și 4.4).

Utilizarea concomitentă a inhibitorilor ECA cu racecadotril, inhibitori ai mTOR (de exemplu: sirolimus, everolimus, temsirolimus) și gliptine (de exemplu linagliptin, saxagliptin, sitagliptin, vildagliptin) poate determina un risc crescut de angioedem (vezi pct. 4.4). Medicamente care induc hiperkaliemie Deși potasiul seric rămâne, de obicei, în limite normale, hiperkaliemia poate să apară la unii pacienți tratați cu perindopril. Unele medicamente sau clase terapeutice pot stimula apariția hiperkaliemiei: aliskiren, săruri de potasiu, diuretice care economisesc potasiul (de ex. spironolactona, triamterene, amilorid), inhibitori ECA, antagoniști ai receptorilor angiotensinei II, AINS, heparine, agenți imunosupresori cum ar fi ciclosporin sau tacrolimus, trimetoprim și cotrimoxazolul (trimetoprim/sulfametoxazol), deoarece trimetoprimul este cunoscut că acționează ca un diuretic care economisește potasiu cum ar fi amiloridul. Combinația acestor medicamente crește riscul de hiperkaliemie. Prin urmare, nu se recomandă combinarea perindoprilului cu medicamentele menționate mai sus. Dacă este indicată utilizarea concomitentă, acestea trebuie utilizate cu prudență și cu monitorizare frecventă a potasiului seric. Asocieri contraindicate (vezi pct. 4.3) Aliskiren La pacienţii cu diabet zaharat sau insuficienţă renală, din cauza riscului de hiperkaliemie, agravare a funcţiei renale şi creştere a morbidităţii şi mortalităţii cardiovasculare. Tratamente extracorporale Tratamente extracorporale care duc la contactul sângelui cu suprafețe încărcate negativ, cum ar fi dializa sau hemofilizarea cu anumite membrane cu flux ridicat (de exemplu, membrane de poliacrilonitril) și afereza lipoproteinelor cu densitate scăzută cu sulfat de dextran, din cauza riscului crescut de reacții anafilactoide severe (vezi pct 4.3). Dacă este necesar un astfel de tratament, trebuie să se ia în considerare utilizarea unui alt tip de membrană de dializă sau a unei clase diferite de agenți antihipertensivi. Asocieri nerecomandate (vezi pct. 4.4) Aliskiren La pacienţii fără diabet zaharat sau insuficienţă renală, din cauza creșterii riscului de hiperkaliemie, agravare a funcţiei renale şi creştere a morbidităţii şi mortalităţii cardiovasculare. Terapia concomitentă cu inhibitor ECA și blocant al receptorilor de angiotensină S-a raportat în literatura de specialitate că la pacienții cu boală aterosclerotică stabilită, insuficiență cardiacă sau cu diabet zaharat cu afectare în stadiu terminal ale organelor interne, terapia concomitentă cu un inhibitor ECA și un blocant al receptorilor de angiotensină este asociată cu o frecvență mai mare de hipotensiune arterială, sincopă, hiperkaliemie, și agravarea funcției renale (inclusiv insuficiența renală acută) în comparație cu utilizarea unui singur agent al sistemului renină-angiotensină- aldosteron. Blocarea dublă (de exemplu, prin combinarea unui inhibitor ECA cu un antagonist al receptorilor de angiotensină II) trebuie limitată la cazuri definite individual, cu monitorizarea atentă a funcției renale, a nivelurilor de potasiu și a tensiunii arteriale. Estramustină Risc crescut de reacții adverse, cum ar fi edem angioneurotic (angioedem). Diuretice care economisesc potasiul (de exemplu triamteren, amiloridă,...), săruri de potasiu Hiperkaliemie (potențial letală), în special în asociată cu insuficiență renală (efect hiperkaliemic aditiv). Combinația de perindopril cu medicamentele menționate mai sus nu este recomandată (vezi pct 4.4). Dacă se indică totuși utilizarea concomitentă, acestea trebuie utilizate cu prudență și cu monitorizarea frecventă a potasiului seric. Pentru utilizarea spironolactonei în insuficiența cardiacă, vedeți mai jos. Litiu În timpul administrării concomitente de litiu cu inhibitori ai ECA au fost raportate creşteri reversibile ale concentraţiilor plasmatice şi toxicităţii litiului. Nu se recomandă administrarea concomitentă a perindoprilului cu litiu, dar dacă această asociere se dovedeşte a fi necesară, trebuie efectuată monitorizarea atentă a concentraţiilor plasmatice ale litiului (vezi pct. 4.4). Utilizare concomitentă ce necesită o atenție deosebită Medicamente antidiabetice (insulină, agenți hipoglicemianți) Studiile epidemiologice au sugerat că administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA şi a medicamentelor antidiabetice (insulină, agenți hipoglicemianți) poate să determine un efect mai puternic de scădere a glicemiei, cu risc de hipoglicemie. Acest fenomen este mai probabil să apară în primele săptămâni de tratament asociat şi în special la pacienţi cu insuficienţă renală. Baclofen Potenţarea efectului antihipertensiv. Trebuie monitorizată tensiunea arterială şi, dacă este necesar, adaptarea dozei medicamentului antihipertensiv. Diureticele care nu economisesc potasiul La pacienţii cărora li se administrează diuretice şi în special la cei cu depleţie volemică şi/sau electrolitică, după iniţierea terapiei cu un inhibitor ECA, poate să apară o scădere marcată a tensiunii arteriale. Posibilitatea apariţiei efectelor hipotensive poate fi redusă prin întreruperea administrării diureticului, prin creşterea aportului de lichide sau de sare, înainte de iniţierea terapiei cu doze mici şi crescute progresiv de perindopril. În cazul hipertensiunii arteriale, când terapia diuretică anterioară poate să fi produs hipovolemie/depleție salină, fie trebuie întrerupt diureticul înainte de inițierea administrării inhibitorului ECA, caz în care poate fi apoi reintrodus un diuretic care nu economisește potasiu fie inhibitorul ECA trebuie inițiat cu o doză mică și crescut progresiv. În caz de insuficiență cardiacă congestivă tratată cu diuretice, inhibitorul ECA trebuie inițiat cu o doză foarte mică, posibil după reducerea dozei de diuretic care nu economiseste potasiu. În toate cazurile, funcția renală (creatininemia) trebuie monitorizată în primele săptămâni de tratament cu inhibitori ECA. Diuretice care economisesc potasiul (eplerenonă, spironolactonă) Cu eplerenonă sau spironolactonă la doze de 12,5 mg până la 50 mg pe zi și cu doze mici de inhibitori ECA: În tratamentul insuficienței cardiace clasa NYHA II-IV cu o fracție de ejecție <40% și tratată anterior cu inhibitori ECA și diuretice de ansă, riscul de hiperkaliemie, cu potențial letal, apare în special în cazul nerespectării recomandărilor privind prescrierea aceastei combinații. Înainte de a iniția asocierea, este necesară verificarea absenței hiperkaliemiei și a insuficienței renale. În prima lună de tratament se recomandă monitorizarea atentă a kaliemiei și a creatinemiei, la început - o dată pe săptămână și ulterior - lunar Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), inclusiv acidul acetilsalicilic ≥ 3 g/zi La administrarea unui inhibitor al ECA concomitent cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (de exemplu acid acetilsalicilic în doze antiinflamatoare, inhibitori de COX-2 şi AINS neselective), poate să apară scăderea efectului antihipertensiv. Administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA şi a AINS poate determina un risc crescut de deteriorare a funcţiei renale, inclusiv posibilitatea apariţiei insuficienţei renale acute şi creşterea kaliemiei, în special la pacienţii cu funcţia renală afectată. Asocierea trebuie administrată cu precauţie, în special la vârstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi în mod corespunzător, iar funcţia renală trebuie monitorizată după iniţierea terapiei asociate şi ulterior, în mod periodic. Utilizare concomitentă care necesită precauție Medicamente antihipertensive şi vasodilatatoare Administrarea concomitentă a acestor medicamente poate creşte efectele hipotensive ale perindoprilului. Administrarea concomitentă cu nitroglicerina, alţi nitraţi sau alte medicamente vasodilatatoare poate reduce suplimentar tensiunea arterială. Antidepresive triciclice/Antipsihotice/Anestezice Utilizarea concomitentă a anumitor medicamente anestezice, antidepresive triciclice şi antipsihotice cu inhibitori ai ECA poate determina o reducere suplimentară a tensiunii arteriale (vezi pct. 4.4). Simpatomimetice Simpatomimeticele pot să reducă efectul antihipertensiv al inhibitorilor ECA. Aur Reacţiile de tip nitric (cu simptome care includ eritem tranzitor al feţei şi gâtului, greaţă, vărsături şi hipotensiune arterială) au fost raportate rar la pacienţii cărora li s-a administrat aur injectabil (aurotiomalat de sodiu) concomitent cu inhibitori ai ECA, inclusiv perindopril.

Sarcina Confirmarea epidemiologică privind riscul de teratogenitate, după expunerea la inhibitori ai ECA în timpul primului trimestru de sarcină, nu a fost convingătoare; cu toate acestea, nu poate fi exclusă o creştere uşoară a riscului. Cu excepţia cazului în care continuarea tratamentului cu inhibitor al ECA Utilizarea inhibitorilor ECA nu este recomandată în timpul primului trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4). Utilizarea inhibitorilor ECA este contraindicată în timpul trimestrului al doilea şi al treilea de sarcină (vezi pct. 4.3 şi 4.4). este considerată esenţială, pacientele care planifică să rămână gravide trebuie trecute la tratamente antihipertensive alternative, care au un profil de siguranţă stabilit pentru utilizare în sarcină. Atunci când este constatată prezenţa sarcinii, tratamentul cu inhibitori ai ECA trebuie întrerupt imediat şi, dacă este necesar, se iniţiază terapia alternativă. Este cunoscut faptul că expunerea la inhibitori ai ECA în timpul trimestrului al doilea şi al treilea de sarcină induce fetotoxicitate la om (funcţie renală redusă, oligohidramnios, întârzierea osificării craniului) şi toxicitate neonatală (insuficienţă renală, hipotensiune arterială, hiperkaliemie) (vezi pct.5.3). Dacă a avut loc expunerea la inhibitori ai ECA în al doilea trimestru de sarcină, se recomandă verificarea prin ecografie a funcţiei renale şi a craniului. Sugarii ai căror mame au utilizat inhibitori ai ECA trebuie monitorizaţi strict pentru hipotensiune arterială (vezi pct. 4.3 şi 4.4). Alăptarea Deoarece nu sunt disponibile date privind utilizarea perindoprilului în timpul alăptării, nu este recomandată administrarea perindoprilului şi sunt de preferat tratamente alternative, cu profile de siguranţă mai bine stabilite pentru utilizare în timpul alăptării, în special în cazul alăptării unui nou- născut sau a unui sugar născut prematur. Fertilitatea Nu au existat efecte asupra performanței reproductive sau fertilității.