RCP · PERINDOPRIL ARGININA TERAPIA 10 mg

Doze

Doza trebuie individualizată conform profilului pacientului (vezi punctul 4.4) și în funcție de modificările tensiunii arteriale, ca răspuns la tratament.

Hipertensiune arterială

Perindopril arginină Terapia poate fi utilizat în monoterapie sau în asociere cu medicamente antihipertensive din alte clase terapeutice (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 și 5.1).

Doza inițială recomandată este de 5 mg administrată o singură dată pe zi, dimineața.

Pacienții cu un sistem renină – angiotensină – aldosteron puternic activat (în special, hipertensiune renovasculară, depleție de sare și/sau volum, decompensare cardiacă sau hipertensiune arterială severă) pot prezenta o scădere excesivă a tensiunii arteriale ca urmare a dozei inițiale. La acești pacienți este recomandată o doză inițială de 2,5 mg și începerea tratamentului trebuie să se desfășoare sub supraveghere medicală.

Doza poate fi crescută la 10 mg o dată pe zi, după o lună de tratament.

Hipotensiunea arterială simptomatică poate să apară după instituirea tratamentului cu perindopril arginină; aceasta este mai frecventă la pacienții tratați concomitent cu diuretice. De aceea, este recomandată precauție, deoarece acești pacienți pot prezenta depleție de volum şi/sau sare.

Dacă este posibil, diureticul trebuie întrerupt cu 2–3 zile înainte de începerea tratamentului cu Perindopril arginină Terapia (vezi pct. 4.4). La pacienții hipertensivi la care diureticul nu poate fi întrerupt, tratamentul cu Perindopril arginină Terapia trebuie inițiat cu o doză de 2,5 mg. Trebuie monitorizate funcția renală și concentrația serică a potasiului. Dozele ulterioare de Perindopril arginină Terapia trebuie ajustate în funcție de modificările valorilor tensiunii arteriale ca răspuns la tratament. Dacă este necesar, tratamentul cu diuretice poate fi reluat.

Vârstnici

La pacienții vârstnici, tratamentul trebuie inițiat cu o doză de 2,5 mg, care poate fi crescută progresiv la 5 mg după o lună de tratament, iar apoi, dacă este necesar, la 10 mg, ținând cont de funcția renală (vezi tabelul de mai jos).

Insuficiență cardiacă (doar pentru concentrațiile Perindopril arginină Terapia de 2,5 mg și 5 mg) Se recomandă ca tratamentul cu perindopril arginină, asociat în general cu un diuretic care nu economisește potasiu și/sau digoxină și/sau un beta-blocant, să fie inițiat sub supraveghere medicală strictă, cu o doză inițială recomandată de 2,5 mg, administrată dimineața. Această doză poate fi crescută după 2 săptămâni la o doză de 5 mg o dată pe zi, dacă este tolerată. Ajustarea dozei trebuie efectuată în funcție de răspunsul clinic la tratament al fiecărui pacient în parte.

În insuficiența cardiacă severă și la alți pacienți, considerați cu risc crescut (pacienți cu afectare a funcției renale și cu predispoziție la tulburări electrolitice, pacienți tratați concomitent cu diuretice și/sau cu medicamente vasodilatatoare), tratamentul trebuie inițiat sub supraveghere medicală atentă (vezi pct. 4.4). La pacienții cu risc crescut de hipotensiune arterială simptomatică, de exemplu pacienții cu depleţie de sare cu sau fără hiponatremie, pacienții cu hipovolemie sau pacienții tratați cu diuretice în doze mari, aceste deficite trebuie corectate, dacă este posibil, înainte de inițierea tratamentului cu Perindopril arginină Terapia. Tensiunea arterială, funcția renală și concentrația serică a potasiului trebuie monitorizate cu atenție, atât înainte, cât și în timpul tratamentului cu Perindopril arginină Terapia (vezi pct. 4.4).

Boală coronariană stabilă

Tratamentul cu Perindopril arginină Terapia trebuie inițiat cu o doză de 5 mg, o dată pe zi, timp de 2 săptămâni, iar apoi crescut la 10 mg, o dată pe zi, corespunzător funcției renale și cu condiția ca doza de 5 mg să fie bine tolerată.

Pacienții vârstnici trebuie să primească o doză de 2,5 mg, o dată pe zi, timp de 1 săptămână, iar în următoarea săptămână li se va administra o doză de 5 mg, o dată pe zi, înainte de a crește doza până la 10 mg o dată pe zi, corespunzător funcției renale (vezi tabelul 1 „Ajustarea dozei în insuficiență renală”). Doza trebuie crescută doar dacă doza anterioară, mai mică, a fost bine tolerată.

Grupe speciale de pacienți

Insuficiență renală

La pacienții cu insuficiență renală, dozele trebuie ajustate în funcție de clearance–ul creatininei, așa cum este prezentat în tabelul 1 de mai jos:

Tabelul 1 – Ajustarea dozei în insuficiența renală

* În condiții de dializă, clearance-ul perindoprilatului este de 70 ml/min.

La pacienții care efectuează ședințe de hemodializă, doza trebuie administrată după ședința de dializă.

Insuficiență hepatică

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență hepatică (vezi pct. 4.4 și 5.2).

Copii și adolescenți

Siguranța și eficacitatea perindoprilului la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite. Datele disponibile în prezent sunt descrise la pct. 5.1, dar nu se pot face recomandări în privința dozelor. Ca urmare, nu este recomandată utilizarea la copii și adolescenți.

Mod de administrare

Administrare orală. Se recomandă ca administrarea Perindopril arginină Terapia să se facă o singură dată pe zi, dimineața, înaintea mesei.

Datele provenite din studii clinice au evidențiat faptul că blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină- aldosteron (SRAA) prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanților receptorilor angiotensinei II sau a aliskirenului este asociată cu o frecvență mai mare a reacțiilor adverse, cum sunt hipotensiune arterială, hiperkaliemie și diminuarea funcției renale (inclusiv insuficiență renală acută), comparativ cu administrarea unui singur medicament care acționează asupra SRAA (vezi pct. 4.3, 4.4 și 5.1). Medicamente care produc hiperkaliemie Unele medicamente sau clase terapeutice pot crește riscul de apariție a hiperkaliemiei: aliskiren, săruri de potasiu, diuretice care economisesc potasiu, inhibitori ECA, antagoniști ai receptorilor de angiotensină II, AINS, heparine, medicamente imunosupresoare cum sunt ciclosporina sau tacrolimus, trimetoprim. Asocierea acestor medicamente crește riscul de hiperkaliemie. Utilizarea concomitentă este contraindicată (vezi pct. 4.3) Aliskiren La pacienții cu diabet zaharat sau insuficiență renală, crește riscul de hiperkaliemie, deteriorare a funcției renale, precum și morbiditatea și mortalitatea cardiovasculară. Tratamente extracorporale Tratamentele extracorporale care duc la contactul sângelui cu suprafețe încărcate negativ, cum ar fi dializa sau hemofiltrarea cu anumite membrane cu flux înalt (de exemplu membrane din poliacrilonitril) și afereza lipoproteinelor cu densitate mică cu sulfat de dextran, din cauza riscului crescut de reacții anafilactoide severe (vezi pct. 4.3). În cazul în care este necesar un astfel de tratament, trebuie luată în considerare utilizarea unui alt tip de membrană de dializă sau a unei clase diferite de medicamente antihipertensive. Sacubitril/valsartan Administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA cu sacubitril/valsartan este contraindicată, deoarece crește riscul de apariție a angioedemului (vezi pct. 4.3 și 4.4). Tratamentul cu sacubitril/valsartan nu trebuie inițiat mai devreme de 36 de ore după administrarea ultimei doze de perindopril. Tratamentul cu perindopril nu trebuie inițiat mai devreme de 36 de ore după ultima doză de sacubitril/valsartan (vezi pct. 4.3 și 4.4). Utilizarea concomitentă nu este recomandată (vezi pct. 4.4) Aliskiren La pacienți alții decât cei cu diabet zaharat sau insuficiență renală, crește riscul de hiperkaliemie, deteriorarea funcției renale, precum și morbiditatea și mortalitatea cardiovasculară. Tratament concomitent cu inhibitor ECA și blocant al receptorilor de angiotensină În literatura de specialitate s-a raportat că, în cazul pacienților cu boală aterosclerotică dovedită, insuficiență cardiacă sau diabet zaharat cu afectare de organ țintă, tratamentul concomitent cu inhibitor ECA și blocant al receptorilor de angiotensină este asociat cu o frecvență mai mare a hipotensiunii arteriale, sincopelor, hiperkaliemiei și deteriorării funcției renale (inclusiv insuficiență renală acută), comparativ cu utilizarea unui singur medicament pentru sistemul renină-angiotensină-aldosteron. Blocarea dublă (de exemplu, prin asocierea unui inhibitor ECA cu un antagonist al receptorilor de angiotensină II) trebuie limitată la cazurile individuale bine definite și cu monitorizarea atentă a funcției renale, a concentrației potasiului seric și tensiunii arteriale. Estramustină Risc crescut de reacții adverse cum este edemul angioneurotic (angioedem). Co-trimoxazol (trimetoprim/sulfametoxazol) Pacienții cărora li se administrează concomitent co-trimoxazol (trimetoprim/sulfametoxazol) pot prezenta un risc crescut de hiperkaliemie (vezi pct. 4.4). Diuretice care economisesc potasiu (de exemplu triamteren, amilorid etc.), săruri de potasiu, suplimente de potasiu sau înlocuitori de sare care conțin potasiu Deși concentrația potasiului seric rămâne, de obicei, în limita valorilor normale, la unii pacienți tratați cu perindopril poate să apară hiperkaliemie, în special corelată cu insuficiența renală (efecte aditive hiperkaliemice). Diureticele care economisesc potasiu (de exemplu, spironolactonă, triamteren sau amilorid), suplimentele de potasiu sau înlocuitorii de sare care conțin potasiu pot determina o creștere semnificativă a concentrațiilor potasiului seric. Ca urmare, asocierea perindoprilului cu medicamentele menționate mai sus nu este recomandată. Dacă este indicată administrarea concomitentă, aceste medicamente trebuie utilizate cu precauție și cu monitorizarea frecventă a concentrației potasiului seric. Pentru utilizarea spironolactonei în insuficiența cardiacă, vezi mai jos. Litiu Creșteri reversibile ale concentrațiilor de litiu seric și toxicitatea au fost observate în timpul administrării concomitente de litiu și inhibitori ECA. Administrarea concomitentă a perindoprilului cu litiu nu este recomandată, dar dacă această asociere se dovedește a fi necesară, trebuie efectuată monitorizarea atentă a concentrațiilor litiului seric (vezi pct. 4.4). Utilizare concomitentă care necesită prudență deosebită Medicamente antidiabetice (insuline, antidiabetice orale) Studiile epidemiologice au sugerat că administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA și a medicamentelor antidiabetice (insulină, antidiabetice orale) poate să determine un efect mai puternic de scădere a glicemiei, cu risc de hipoglicemie. Acest fenomen a părut să aibă o probabilitate mai mare de apariție în primele săptămâni de tratament asociat și la pacienții cu insuficiență renală. Baclofen Efect antihipertensiv crescut. Se recomandă monitorizarea tensiunii arteriale și ajustarea dozei de antihipertensiv, dacă este necesar. Diuretice care nu economisesc potasiu Pacienții care urmează tratament cu diuretice, în special cei cu depleţie de volum și/sau sare, pot prezenta o scădere excesivă a tensiunii arteriale după inițierea tratamentului cu un inhibitor ECA. Posibilitatea de apariție a efectelor hipotensive poate fi redusă prin întreruperea diureticului, prin creșterea volemiei sau aportului de sare anterior începerii tratamentului cu doze mici de perindopril, crescute progresiv. În caz de hipertensiune arterială, atunci când tratamentul anterior cu diuretic a produs depleţie de sare/volum, fie diureticul trebuie întrerupt înainte de începerea tratamentului cu inhibitor ECA, situație în care tratamentul cu un diuretic care nu economisește potasiu poate fi reluat ulterior, fie tratamentul cu inhibitor ECA trebuie început cu doze mici, crescute progresiv. În caz de insuficiență cardiacă congestivă tratată cu diuretic, tratamentul cu inhibitor al ECA trebuie inițiat cu o doză foarte mică, eventual după reducerea dozei de diuretic care nu economisește potasiu administrat concomitent. În toate cazurile, funcția renală (nivelurile creatininei) trebuie monitorizată în timpul primelor săptămâni de tratament cu inhibitor ECA. Diuretice care economisesc potasiu (eplerenonă, spironolactonă) Cu eplerenonă sau spironolactonă la doze cuprinse între 12,5 mg și 50 mg pe zi și cu doze mici de inhibitor ECA: În tratamentul insuficienței cardiace clasa II-IV (NYHA), cu fracție de ejecție < 40% și tratată anterior cu inhibitori ECA și diuretice de ansă, risc de hiperkaliemie, potențial letală, mai ales în caz de nerespectare a recomandărilor de prescriere a acestei asocieri. Înaintea începerii tratamentului asociat, verificați absența hiperkaliemiei și a insuficienței renale. Se recomandă monitorizarea atentă a kaliemiei și creatininemiei o dată pe săptămână la început în prima lună de tratament, iar apoi lunar. Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), inclusiv aspirină ≥ 3 g/zi Când inhibitorii ECA se administrează simultan cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (de exemplu acid acetilsalicilic în doze antiinflamatoare, inhibitori de COX-2 și AINS neselective), poate să apară o scădere a efectului antihipertensiv. Utilizarea concomitentă a inhibitorilor ECA și AINS poate duce la creșterea riscului de deteriorare a funcției renale, inclusiv de insuficiență renală acută și creștere a concentrației potasiului seric, mai ales la pacienții cu afectare renală pre-existentă. Asocierea trebuie administrată cu prudență, în special la vârstnici. Pacienții trebuie hidratați corespunzător și trebuie avută în vedere monitorizarea funcției renale după inițierea terapiei concomitente și, ulterior, periodic. Racecadotril Se cunoaște faptul că inhibitorii ECA (de exemplu, perindopril) provoacă angioedem. Acest risc poate fi crescut atunci când sunt administrați concomitent cu racecadotril (un medicament utilizat împotriva diareei acute) (vezi pct. 4.4). Inhibitorii mTOR (de exemplu, sirolimus, everolimus, temsirolimus) Pacienții cărora li se administrează concomitent tratament cu inhibitori mTOR pot prezenta un risc crescut de apariție a angioedemului (vezi pct. 4.4). Ciclosporină În timpul administrării concomitente a inhibitorilor ECA cu ciclosporină poate apărea hiperkaliemia. Se recomandă monitorizarea concentrației potasiului seric. Heparină În timpul administrării concomitente a inhibitorilor ECA cu heparină poate apărea hiperkaliemia. Se recomandă monitorizarea concentrației potasiului seric. Utilizare concomitentă care necesită o anumită prudență Medicamente antihipertensive și vasodilatatoare Utilizarea concomitentă a acestor medicamente poate crește efectele hipotensive ale perindoprilului. Utilizarea concomitentă cu nitroglicerină și alți nitrați sau alte vasodilatatoare poate reduce suplimentar tensiunea arterială. Gliptine (linagliptină, saxagliptină, sitagliptină, vildagliptină) Risc crescut de angioedem, din cauza scăderii activității dipeptidil-peptidazei IV (DPP-IV) de către gliptine, la pacienții tratați concomitent cu un inhibitor ECA. Antidepresive triciclice/antipsihotice/anestezice Utilizarea concomitentă a unor anumite anestezice, antidepresive triciclice și antipsihotice cu inhibitori ECA poate determina o reducere suplimentară a tensiunii arteriale (vezi pct. 4.4). Simpatomimetice Simpatomimeticele pot să scadă efectul antihipertensiv al inhibitorilor ECA. Aur Reacțiile de tip nitritoid (simptome ce includ hiperemie facială, greață, vărsături și hipotensiune arterială) au fost raportate rareori la pacienții care primesc tratament cu săruri de aur injectabil (aurotiomalat de sodiu) concomitent cu inhibitori ECA, incluzând perindopril.

Sarcina Utilizarea inhibitorilor ECA nu este recomandată în timpul primului trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4). Utilizarea inhibitorilor ECA este contraindicată în timpul celui de al doilea și al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.3 și 4.4). Dovezile epidemiologice privind riscul de teratogenitate ca urmare a expunerii la inhibitorii ECA în timpul primului trimestru de sarcină nu sunt concludente; totuși, o ușoară creștere a riscului nu poate fi exclusă. Cu excepția cazurilor când terapia cu inhibitor ECA este considerată esențială, pacientele care planifică o sarcină trebuie trecute pe un tratament antihipertensiv alternativ, cu un profil de siguranță stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. Când sarcina este confirmată, tratamentul cu inhibitori ECA trebuie întrerupt imediat și, dacă este necesar, trebuie inițiată o terapie alternativă. Este cunoscut faptul că tratamentul cu inhibitori ECA în cursul celui de al doilea și al treilea trimestru de sarcină produce fetotoxicitate la om (scăderea funcției renale, oligohidramnios, întârzierea osificării craniului) și toxicitate neonatală (insuficiență renală, hipotensiune arterială, hiperpotasemie) (vezi pct. 5.3). Dacă expunerea la inhibitor ECA se produce din al doilea trimestru de sarcină, se recomandă controlul ecografic al funcției renale și al osificării craniului. Sugarii ai căror mame au utilizat inhibitori ECA trebuie monitorizați atent pentru hipotensiune arterială (vezi pct. 4.3 și 4.4). Alăptarea Deoarece nu sunt disponibile date privind utilizarea perindopril argininei în timpul alăptării, administrarea Perindopril arginină Terapia nu este recomandată și sunt de preferat tratamente alternative, cu profil de siguranță mai bine stabilit pentru utilizare în timpul alăptării, în special în cazul alăptării unui nou-născut sau a unui sugar născut prematur. Fertilitatea Nu au existat efecte asupra funcției de reproducere sau a fertilității.