RCP · PERINDOPRIL ARGININA/INDAPAMIDA/AMLODIPINA TEVA 5 mg/1,25 mg/5 mg

Doze

Un comprimat filmat de Perindopril arginină/Indapamidă/Amlodipină Teva pe zi, în doză unică, de preferat cu administrare dimineața și înainte de masă.

Combinația în doză fixă nu este potrivită pentru terapia de inițiere.

Dacă este necesară o modificare a dozei, creșterea treptată a dozei trebuie efectuată pentru fiecare dintre componentele individuale.

Grupe speciale de pacienți

Insuficiență renală (vezi pct. 4.3 și 4.4)

În insuficiența renală severă (clearance-ul creatininei sub 30 ml/min), tratamentul este contraindicat. La pacienții cu insuficiență renală moderată (clearance-ul creatininei 30-60 ml/min), este contraindicată administrarea Perindopril arginină/Indapamidă/Amlodipină Teva în dozele de 10 mg/2,5 mg/5 mg și 10 mg/2,5 mg/10 mg. La pacienții cu o valoare a clearance-ului creatininei mai mare sau egală cu 60 ml/min, nu este necesară modificarea dozei. Se recomandă începerea tratamentului cu doza adecvată a combinației.

Urmărirea medicală obișnuită va include monitorizarea frecventă a creatininei și potasiului. Utilizarea concomitentă a perindoprilului cu aliskiren este contraindicată la pacienții cu insuficiență m2)renală (RFG <60 ml/min/1,73 (vezi pct. 4.3).

Modificările concentrațiilor plasmatice ale amlodipinei nu sunt corelate cu gradul de insuficiență renală, de aceea se recomandă doza uzuală. Amlodipina nu este dializabilă (vezi pct. 5.2).

Insuficiență hepatică (vezi pct. 4.3, 4.4 și 5.2)

În insuficiența hepatică severă, este contraindicată administrarea Perindopril arginină/Indapamidă/Amlodipină Teva.

La pacienții cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată, Perindopril arginină/Indapamidă/Amlodipină Teva trebuie administrat cu prudență, deoarece nu au fost stabilite recomandări privind dozele de amlodipină la acești pacienți.

Vârstnici (vezi pct. 4.4)

Eliminarea perindoprilatului la vârstnici este redusă (vezi pct. 5.2).

Tratamentul trebuie inițiat după ce se iau în considerare răspunsul tensiunii arteriale și funcția renală.

Copii și adolescenți

Siguranța și eficacitatea combinației în doză fixă cu perindopril/indapamidă/amlodipină la copii și adolescenți nu au fost stabilite. Nu sunt disponibile date.

Mod de administrare

Administrare orală.

Datele din studiile clinice au arătat că blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (SRAA) prin utilizarea în asociere a inhibitorilor ECA, blocantelor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului este asociată cu o frecvență mai mare a evenimentelor adverse, cum ar fi hipotensiune arterială, hiperkaliemie și scădere a funcției renale (inclusiv insuficiență renală acută), în comparație cu utilizarea unui singur agent cu acțiune asupra SRAA (vezi pct. 4.3, 4.4 și 5.1). Medicamente care cresc riscul de angioedem: Utilizarea concomitentă a inhibitorilor ECA cu sacubitril/valsartan este contraindicată, deoarece aceasta crește riscul de angioedem (vezi pct. 4.3 și 4.4). Sacubitril/valsartan nu trebuie inițiat mai devreme de 36 de ore după administrarea ultimei doze de terapie cu perindopril. Terapia cu perindopril nu trebuie începută mai devreme de 36 de ore după ultima doză de sacubitril/valsartan (vezi pct. 4.3 și 4.4). Utilizarea concomitentă a inhibitorilor ECA cu racecadotril, inhibitori mTOR (de exemplu sirolimus, everolimus, temsirolimus) și gliptine (de exemplu linagliptin, saxagliptin, sitagliptin, vildagliptin) poate duce la un risc crescut de angioedem (vezi pct. 4.4). Medicamente care induc hiperkaliemie: Deși potasiul seric rămâne de obicei în limite normale, hiperkaliemia poate apărea la unii pacienți tratați cu Perindopril arginină/Indapamidă/Amlodipină Teva. Unele medicamente sau clase terapeutice pot crește posibilitatea de apariție a hiperkaliemiei: aliskiren, săruri de potasiu, diuretice care economisesc potasiu (de exemplu, spironolactonă, triamteren sau amilorid), inhibitori ECA, antagoniști ai receptorilor angiotensinei II, AINS, heparine, medicamente imunosupresoare precum cicloliporină sau tacrolimus, trimetoprim și cotrimoxazol (trimetoprim/sulfametoxazol), deoarece se știe că trimetoprimul acționează ca un diuretic care economisește potasiu, precum amilorid. Utilizarea concomitentă a acestor medicamente crește riscul de hiperkaliemie. Prin urmare, nu se recomandă utilizarea concomitentă a Perindopril arginină/Indapamidă/Amlodipină Teva cu medicamentele menționate mai sus. Dacă este indicată utilizarea concomitentă, acestea trebuie utilizate cu prudență și cu monitorizarea frecventă a potasemiei. Utilizarea concomitentă este contraindicată (vezi pct. 4.3): Aliskiren: la pacienții cu diabet zaharat sau cu insuficiență renală, riscul de hiperkaliemie, agravare a disfuncției renale și morbiditatea și mortalitatea cardiovasculară sunt crescute. Tratamente extracorporale: tratamentele extracorporale care implică contactul sângelui cu suprafețe încărcate negativ, cum ar fi dializa sau hemofiltrarea cu anumite membrane cu flux mare (de exemplu, membrane de poliacrilontril) și afereza lipoproteinelor cu densitate joasă cu sulfat de dextran, din cauza riscului crescut de reacții anafilactice severe (vezi pct. 4.3). Dacă este necesar un astfel de tratament, trebuie luată în considerare utilizarea unui alt tip de membrană pentru dializă sau a unei clase diferite de medicament antihipertensiv. Utilizarea concomitentă nu este recomandată: Componentă Interacțiune cunoscută cu următorul medicament Interacțiuni cu alte medicamente perindopril/ indapamidă Litiu Au fost raportate creșteri reversibile ale concentrațiilor serice de litiu și ale toxicității acestuia în timpul administrării concomitente de litiu cu inhibitori ECA. Utilizarea perindoprilului în asociere cu indapamidă cu litiu nu este recomandată, dar dacă asocierea se dovedește necesară, trebuie efectuată o monitorizare atentă a concentrațiilor serice de litiu (vezi pct. 4.4). perindopril Aliskiren La pacienți care nu sunt diabetici sau cu insuficiență renală, riscul de hiperkaliemie, agravare a disfuncției renale și morbiditatea și mortalitatea cardiovasculară sunt crescute.. Vezi pct. 4.4. Terapie concomitentă cu inhibitor ECA și blocant al receptorilor de angiotensină S-a raportat în literatură că, la pacienții cu boală aterosclerotică stabilită, insuficiență cardiacă sau diabet zaharat cu afectare a organelor țintă, terapia concomitentă cu inhibitor ECA și blocant al receptorilor de angiotensină este asociată cu o frecvență mai mare a hipotensiunii arteriale, sincopei, hiperkaliemiei și agravare a disfuncției renale (inclusiv insuficiență renală acută), în comparație cu utilizarea unui singur medicament care acționează asupra sistemului renină- angiotensină-aldosteron. Dubla blocare (de exemplu, prin asocierea unui inhibitor ECA cu un antagonist al receptorului de angiotensină II) trebuie limitată la cazuri definite individual, cu monitorizarea atentă a funcției renale, potasemiei și tensiunii arteriale. Vezi pct. 4.4. Estramustină Risc de reacții adverse crescute, cum ar fi edem angioneurotic (angioedem). Medicamente care economisesc potasiul (de exemplu triamteren, amilorid), potasiu (săruri) Hiperkaliemie (potențial letală), în special în asociere cu insuficiență renală (efecte hiperkaliemice aditive). Combinația de perindopril cu medicamentele menționate mai sus nu este recomandată (vezi pct. 4.4). Dacă este indicată totuși utilizarea concomitentă, acestea trebuie utilizate cu prudență și cu monitorizarea frecventă a potasemiei. Pentru utilizarea spironolactonei în caz de insuficiență cardiacă, vezi „Utilizarea concomitentă care necesită precauție specială”. amlodipină Dantrolen (perfuzie) La animale, fibrilația ventriculară letală și colapsul cardiovascular au fost observate în asociere cu hiperkaliemia, după administrarea de verapamil și dantrolen intravenos. Din cauza riscului de hiperkaliemie, se recomandă evitarea administrării concomitente de blocante ale canalelor de calciu, cum ar fi amlodipina, la pacienții susceptibili la hipertermie malignă și în tratamentul hipertermiei maligne. Grepfrut sau suc de grepfrut Biodisponibilitatea poate fi crescută la unii pacienți, ducând la amplificarea efectelor de scădere a tensiunii arteriale. Utilizare concomitentă care necesită precauții speciale: Componentă Interacțiune cunoscută cu următorul medicament Interacțiuni cu alte medicamente perindopril/ indapamidă Baclofen Efect antihipertensiv crescut. Se va monitoriza tensiunea arterială și se ajustează doza de antihipertensive, dacă este necesar. Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (inclusiv acid acetilsalicilic în doze mari) Atunci când inhibitorii ECA sunt administrați concomitent cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (adică acid acetilsalicilic în scheme terapeutice cu doze antiinflamatoare, inhibitori COX-2 și AINS neselective), poate apărea atenuarea efectului antihipertensiv. Utilizarea concomitentă a inhibitorilor ECA și AINS poate duce la un risc crescut de agravare a disfuncției renale, inclusiv posibilă insuficiență renală acută și o creștere a potasemiei, în special la pacienții cu disfuncție renală preexistentă. Combinația trebuie administrată cu precauție, în special la vârstnici. Pacienții trebuie să fie hidratați corespunzător și trebuie luată în considerare monitorizarea funcției renale după inițierea terapiei concomitente și periodic după aceea. perindopril Medicamente antidiabetice (insulină, hipoglicemiante orale) Studiile epidemiologice au sugerat că administrarea concomitentă de inhibitori ECA și medicamente antidiabetice (insuline, hipoglicemiante orale) poate determina un efect crescut de scădere a glicemiei, cu risc de hipoglicemie. Acest fenomen pare mai probabil să apară în primele săptămâni de tratament combinat și la pacienții cu insuficiență renală. Diuretice care nu economisesc potasiu Pacienții care iau diuretice, în special cei cu depleție de volum și/sau sare, pot prezenta o scădere excesivă a tensiunii arteriale după inițierea terapiei cu un inhibitor ECA. Posibilitatea de apariție a efectelor hipotensive poate fi redusă prin întreruperea administrării diureticului, prin creșterea volumului sau a aportului de sare înainte de inițierea terapiei cu doze mici și progresive de perindopril. În caz de hipertensiune arterială, când terapia diuretică anterioară este posibil să fi cauzat depleția de sare/volum, fie diureticul trebuie întrerupt înainte de inițierea inhibitorului ECA, caz în care poate fi reintrodus ulterior un diuretic care nu economisește potasiu, fie inhibitorul ECA trebuie inițiat cu o doză mică și crescută progresiv. În insuficiența cardiacă congestivă tratată cu diuretice, inhibitorul ECA trebuie inițiat la o doză foarte mică, posibil după reducerea dozei de diuretic care nu economisește potasiu asociat. În toate cazurile, funcția renală (nivelul creatininei) trebuie monitorizată în primele câteva săptămâni de tratament cu inhibitori ai ECA. Diuretice care economisesc potasiu (eplerenonă, spironolactonă) Utilizare de eplerenonă sau spironolactonă în doze între 12,5 mg și

50 mg pe zi și cu doze mici de inhibitori ECA:

În tratamentul insuficienței cardiace clasa II-IV (NYHA) cu o fracție de ejecție <40% și tratată anterior cu inhibitori ECA și diuretice de ansă, risc de hiperkaliemie, potențial letal, mai ales în cazul nerespectării recomandărilor de prescriere pentru această combinație. Înainte de a iniția terapia asociată, se va verifica absența hiperkaliemiei și a insuficienței renale. Se recomandă o monitorizare atentă a kaliemiei și creatinemiei în prima lună de tratament, o dată pe săptămână la început și, ulterior, lunar. indapamidă Medicamente care induc torsada vârfurilor Din cauza riscului de hipopotasemie, indapamida trebuie administrată cu prudență în asociere cu medicamente care induc torsada vârfurilor, cum ar fi, dar fără a se limita la: - agenți antiaritmici clasa Ia (chinidină, hidrochinidină, disopiramidă); - agenți antiaritmici clasa III (amiodaronă, dofetilidă, ibutilidă, bretilium, sotalol); - unele antipsihotice: Fenotiazine (de exemplu, clorpromazină, ciamemazină, levomepromazină, tioridazină, trifluoperazină), benzamide (de exemplu, amisulpridă, sulpiridă, sultopridă, tiapridă), butirofenone (de exemplu, droperidol, haloperidol), alte antipsihotice (pimozidă); - alte substanțe precum bepridil, cisapridă, difemanil, eritromicină IV, halofantrină, mizolastină, moxifloxacină, pentamidină, sparfloxacină, vincamină IV, metadonă, astemizol, terfenadină. Se vor lua măsuri de prevenire a valorilor reduse ale potasemiei și corectarea acestora, dacă este necesar: monitorizarea intervalului QT. Amfotericina B (calea IV), glucocorticoizi și mineralocorticoizi (calea sistemică), tetracosactid, laxative stimulatoare Risc crescut de valori reduse ale potasemiei (efect aditiv). Monitorizarea potasemiei și corectare, dacă este necesar; o atenție deosebită necesară în cazurile de tratament cu glicozide cardiace. Trebuie utilizate laxative nestimulatoare. Glicozide cardiace Hipokaliemia și/sau hipomagnezemia predispun la apariția efectelor toxice ale digitalicelor. Se recomandă monitorizarea concentrațiilor plasmatice ale potasiului, magneziului și ECG și, dacă este necesar, ajustarea tratamentului. Alopurinol Tratamentul concomitent cu indapamidă poate crește incidența reacțiilor de hipersensibilitate la alopurinol. amlodipină Inductori CYP3A4 La administrarea concomitentă a inductorilor cunoscuți ai CYP3A4, concentrația plasmatică a amlodipinei poate varia. Prin urmare, tensiunea arterială trebuie monitorizată și ajustarea dozei trebuie luată în considerare atât în timpul, cât și după administrarea concomitentă, în special cu inductori puternici ai CYP3A4 (de exemplu, rifampicină, hypericum perforatum). Inhibitori CYP3A4 Utilizarea concomitentă a amlodipinei cu inhibitori puternici sau moderati ai CYP3A4 (inhibitori de protează, antifungice azolice, macrolide precum eritromicină sau claritromicină, verapamil sau diltiazem) poate determina o creștere semnificativă a expunerii la amlodipină. Translația clinică a acestor variații farmacocinetice poate fi mai pronunțată la vârstnici. Prin urmare, poate fi necesară monitorizarea clinică și ajustarea dozei. Există un risc crescut de hipotensiune arterială la pacienții cărora li se administrează claritromicină concomitent cu amlodipină. Se recomandă monitorizarea atentă a pacienților atunci când amlodipina este administrată concomitent cu claritromicină. Utilizarea concomitentă trebuie luată în considerare: Componentă Interacțiune cunoscută cu următorul medicament Interacțiuni cu alte medicamente perindopril/ indapamidă/ amlodipină Antidepresive similare imipraminei (triciclice), neuroleptice Efect antihipertensiv crescut și risc crescut de hipotensiune ortostatică (efect aditiv). Alte medicamente antihipertensive Utilizarea altor medicamente antihipertensive poate avea ca rezultat un efect suplimentar de scădere a tensiunii arteriale. Corticosteroizi, tetracosactide Reducere a efectului antihipertensiv (retenție de sare și apă din cauza corticosteroizilor). perindopril Medicamente antihipertensive și vasodilatatoare Utilizarea concomitentă cu nitroglicerină și alți nitrați sau cu alte vasodilatatoare poate reduce și mai mult tensiunea arterială. Alopurinol, medicamente citostatice sau imunosupresoare, corticosteroizi sistemici sau procainamidă Administrarea concomitentă cu inhibitori ECA poate duce la un risc crescut de leucopenie. Medicamente anestezice Inhibitorii ECA pot spori efectele hipotensive ale anumitor medicamente anestezice. Diuretice (tiazide sau diuretice de ansă) Tratamentul anterior cu doze mari de diuretice poate duce la scăderea volumului și la un risc de hipotensiune arterială la inițierea tratamentului cu perindopril. Simpatomimetice Simpatomimeticele pot reduce efectele antihipertensive ale inhibitorilor ECA. Aur Reacții nitritoide (simptomele includ eritem facial, greață, vărsături și hipotensiune arterială) au fost raportate rar la pacienții tratați cu aur injectabil (aurotiomalat de sodiu) concomitent cu inhibitori ECA, inclusiv perindopril. indapamidă Metformin Acidoză lactică indusă de metformin, cauzată de o posibilă insuficiență renală funcțională legată de diuretice și în special de diuretice de ansă. A nu se utiliza metformin atunci când concentrațiile plasmatice ale creatininei depășesc 15 mg/l (135 micromol/l) la bărbați și 12 mg/l (110 micromol/l) la femei. Substanțe de contrast iodate În cazurile de deshidratare cauzată de diuretice, există un risc crescut de insuficiență renală acută, în special atunci când se utilizează doze mari de substanțe de contrast iodate. Rehidratarea trebuie efectuată înainte de administrarea substanței iodate. Calciu (săruri) Risc de creștere a calcemiei, din cauza eliminării reduse a calciului în urină. Ciclosporină Risc de creștere a creatininemiei, fără modificarea concentrației plasmatice de ciclosporină, chiar și atunci când nu există depleție de sare și apă. amlodipină Atorvastatină, digoxină sau warfarină În studiile clinice de interacțiune, amlodipina nu a afectat farmacocinetica atorvastatinei, digoxinei sau warfarinei. Tacrolimus Există riscul creșterii concentrațiilor sanguine de tacrolimus, atunci când este administrat concomitent cu amlodipină. Pentru a evita toxicitatea tacrolimusului, administrarea de amlodipină la un pacient tratat cu tacrolimus necesită monitorizarea concentrațiilor sanguine de tacrolimus și ajustarea dozei de tacrolimus, atunci când este cazul. Inhibitori ai ţintei rapamicinei la mamifere (mTOR) Inhibitorii mTOR precum sirolimus, temsirolimus și everolimus sunt substraturi CYP3A. Amlodipina este un inhibitor slab al CYP3A. În cazul utilizării concomitente a inhibitorilor mTOR, amlodipina poate crește expunerea la inhibitorii mTOR. Ciclosporină Nu s-au efectuat studii de interacțiune medicamentoasă cu ciclosporină și amlodipină la voluntari sănătoși sau la alte populații, cu excepția pacienților cu transplant renal, la care s-au observat creșteri variabile ale concentrației plasmatice minime (în medie 0% - 40%) ale ciclosporinei. Trebuie luată în considerare monitorizarea concentrațiilor plasmatice de ciclosporină la pacienții cu transplant renal tratați cu amlodipină și trebuie efectuate reduceri ale dozei de ciclosporină, dacă este necesar. Simvastatină Administrarea concomitentă de doze repetate de amlodipină 10 mg cu simvastatină 80 mg a dus la o creștere cu 77% a expunerii la simvastatină, comparativ cu simvastatina în monoterapie. A se reduce doza de simvastatină la pacienții tratați cu amlodipină 20 mg pe zi.

Având în vedere efectele componentelor individuale din această combinație asupra sarcinii și alăptării, Perindopril arginină/Indapamidă/Amlodipină Teva nu este recomandat în primul trimestru de sarcină. Perindopril arginină/Indapamidă/Amlodipină Teva este contraindicat în al doilea și al treilea trimestru de sarcină. Perindopril arginină/Indapamidă/Amlodipină Teva este contraindicat în timpul alăptării. Prin urmare, trebuie luată o decizie dacă se întrerupe alăptarea sau se întrerupe Perindopril arginină/Indapamidă/Amlodipină Teva, ținând cont de importanța acestei terapii pentru mamă. Sarcina Perindopril: Utilizarea inhibitorilor ECA nu este recomandată în timpul primului trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4). Utilizarea inhibitorilor ECA este contraindicată în timpul celui de-al doilea și al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.3 și 4.4). Dovezile epidemiologice privind riscul de teratogenitate în urma expunerii la inhibitori ECA în primul trimestru de sarcină nu au fost concludente; cu toate acestea, o mică creștere a riscului nu poate fi exclusă. Cu excepția cazului în care continuarea terapiei cu inhibitori ECA este considerată esențială, pacientele care planifică să rămână gravide trebuie să treacă la tratamente antihipertensive alternative, care au un profil de siguranță stabilit pentru utilizare în timpul sarcinii. Când sarcina este diagnosticată, tratamentul cu inhibitori ECA trebuie oprit imediat și, dacă este cazul, trebuie începută o terapie alternativă. Se știe că expunerea la terapia cu inhibitori ECA în timpul celui de-al doilea și al treilea trimestru de sarcină induce fetotoxicitate la om (scădere a funcției renale, oligohidramnios, întârziere a osificării craniului) și toxicitate neonatală (insuficiență renală, hipotensiune arterială, hiperkaliemie) (vezi pct. 5.3). În cazul în care expunerea la inhibitorii ECA a avut loc începând cu al doilea trimestru de sarcină, se recomandă verificarea ecografică a funcției renale și a craniului. Sugarii ale căror mame au luat inhibitori ai ECA trebuie supravegheați cu atenție pentru hipotensiune arterială (vezi pct. 4.3 și 4.4). Indapamidă: Nu există date sau există o cantitate limitată de date (mai puțin de 300 de rezultate ale sarcinii) privind utilizarea indapamidei la femeile gravide. Expunerea prelungită la tiazidă în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină poate reduce volumul plasmatic matern, precum și fluxul sanguin uteroplacentar, ceea ce poate provoca o ischemie feto-placentară și o întârziere a creșterii. Mai mult, au fost raportate cazuri rare de hipoglicemie și trombocitopenie la nou-născuți în urma expunerii pe termen scurt. Studiile la animale nu indică efecte dăunătoare directe sau indirecte cu privire la toxicitatea asupra funcției de reproducere (vezi pct. 5.3). Amlodipină: Siguranța amlodipinei în timpul sarcinii la om nu a fost stabilită. În studiile la animale, toxicitatea asupra funcției de reproducere a fost observată la doze mari (vezi pct. 5.3). Alăptarea Perindopril arginină/Indapamidă/Amlodipină Teva nu este recomandat în timpul alăptării. Perindopril: Deoarece nu sunt disponibile informații cu privire la utilizarea perindoprilului în timpul alăptării, perindoprilul nu este recomandat și sunt de preferat tratamente alternative, cu profiluri de siguranță mai bine stabilite în timpul alăptării, în special în timpul alăptării unui nou-născut sau prematur. Indapamidă: Nu există informații suficiente cu privire la excreția indapamidei/metaboliților în laptele uman. Pot apărea hipersensibilitate la medicamentele derivate din sulfonamide și hipokaliemie. Nu poate fi exclus un risc pentru nou-născuți/sugari. Indapamida este strâns legată de diureticele tiazidice care au fost asociate, în timpul alăptării, cu scăderea sau chiar suprimarea lactației. Amlodipină: Amlodipina se excretă în laptele uman. Procentul transferat sugarului din doza utilizată de mamă a fost estimat cu un interval intercuartil de 3-7%, cu maximum 15%. Efectul amlodipinei asupra sugarilor este necunoscut. Fertilitatea Date comune pentru perindopril și indapamidă: Studiile de toxicitate asupra funcției de reproducere nu au evidențiat niciun efect asupra fertilității la femele și masculi de șobolan (vezi pct. 5.3). Nu sunt anticipate efecte asupra fertilității la om. Amlodipină: La unii pacienți tratați cu blocante ale canalelor de calciu au fost raportate modificări biochimice reversibile la nivelul capului spermatozoizilor. Datele clinice sunt insuficiente cu privire la efectul potențial al amlodipinei asupra fertilității. Într-un studiu la șobolan, s-au constatat reacții adverse asupra fertilității masculine (vezi pct. 5.3).