RCP · PENICILINA G POTASICA ATB 1000000 UI

La adulţi:

Doza uzuală de Penicilină G potasică Atb este de 3-6 milioane UI pe zi, administrate i.m.(intramuscular) sau i.v.(intravenos), repartizat în 4 prize egale, la intervale egale de timp.

În caz de meningită bacteriană se administrează 50000 UI/kg prin injectare i.m. sau i.v., la interval de 4 ore sau 24000000 UI pe zi, fracţionat la interval de 2-4 ore, în perfuzie intravenoasă continuă.

În neurosifilis, doza recomandată este de 2000000 – 4000000 UI i.v. la interval de 4 ore, timp de 10-15 zile.

În listerioză, doza recomandată este de 15000000-20000000 UI pe zi, i.v., în 4-6 doze.

În febra muşcăturii de şobolan, se administrează 20000000 UI pe zi, i.v. sau i.m.

În boala Lyme cu afectarea SNC, cardiacă, articulară, se administreaza i.v. 20000000 – 24000000 UI pe zi, timp de 2-3 săptămâni. Durata tratamentului variază în funcţie de evoluţia clinică.

În actinomicoză se administrează 10000000 –20000000 UI pe zi i.m. sau i.v., timp de 2-6 săptămâni.

În erizipel, doza recomandată este de 600000 UI – 2000000 UI la interval de 6 ore.

În infecţii cu Pasteurella (septicemie sau meningită) se administrează 4000000-6000000 UI pe zi, timp de 2 săptămâni.

În pericardita bacteriană, se recomandă administrarea a 20000000 – 30000000 UI pe zi, i.m. sau i.v., timp de 4-6 săptămâni.

În antrax, doza recomandată este de 2000000 UI i.m. sau i.v. la interval de 6 ore.

În infecţii cu Clostridium, ca tratament asociat terapiei specifice, se recomandă administrarea a 20000000 UI penicilină G potasică/zi, i.m. sau i.v.

La copii:

Doza uzuală este:

- La copii şi sugari: 50000-100000 UI/kg/zi, i.m., i.v., în 4-6 prize.

- La nou-născuţi: 75000-200000 UI/kg/zi, i.v. şi în perfuzie, în 4-6 prize.

În meningita bacteriană, la nou-născuţi cu greutatea sub 2 kg, se recomandă administrarea intramuscular sau intravenos a unei doze de 25000-50000 UI/kg la interval de 12 ore, în prima săptămână de viaţă, apoi 50000 UI/kg, la 8 ore. La nou-născuţi cu greutatea peste 2 kg, se recomandă 50000 UI/kg, la 8 ore, în prima săptămână de viaţă, apoi 50000 UI/kg, la 6 ore.

În sifilisul congenital se recomandă 50000 UI/kg la 12 ore în prima săptămână de viaţă, apoi 50000 UI/kg la 8 ore următoarele 10-14 zile.

În listerioza nou-născutului, doza recomandată este de 250000-400000 UI/kg/zi i.v. la 4-6 ore. În boala Lyme se administrează intra-venos 250000 – 400000 UI/kg/zi, timp de 2-3 săptămâni. Durata tratamentului este în funcţie de răspunsul clinic.

Doze foarte mari de penicilină G potasică pot fi administrate prin perfuzie, în special în caz de endocardită. Nu trebuie depăşită doza recomandată:

- la adulţi: 50 milioane UI/ zi;

- la copii şi sugari: 20 milioane UI/ zi.

Pentru instrucţiuni privind pregătirea în vederea administrării, vezi pct. 6.6.

Administrarea benzilpenicilinei cu o aminoglicozidă are efect sinergic, dar trebuie injectate în locuri diferite, datorită riscului inactivării. Administrarea în asociere cu antibiotice bacteriostatice (cloramfenicol, eritromicină, sulfonamide, tetracicline) poate reduce efectul bactericid al penicilinei. Administrarea în asociere cu probenecid scade secreţia tubulară renală a benzilpenicilinei determinând creşterea şi persistenţa concentraţiilor sanguine. Asocierea benzilpenicilinei cu metotrexat determină scăderea clearence-ului metotrexatului, cu efect toxic, datorită competiţiei celor două produse pe secreţia tubulară renală. Se impune supravegherea atentă a pacienţilor trataţi concomitent cu benzilpenicilină şi metotrexat. Timpul de înjumătăţire a eliminării benzilpenicilinei este prelungit în cazul administrării simultane de salicilaţi, fenilbutazonă, indometacin şi sulfinpirazonă. În timpul tratamentului cu benzilpenicilină efectul contraceptivelor hormonale poate fi atenuat. Este recomandată utilizarea altor metode contraceptive. Concentraţiile urinare mari ale benzilpenicilinei pot produce reacţii fals pozitive de evidenţiere a glucozei în urină, cu reactiv Benedict sau Fehling. De asemenea, în timpul tratamentului cu benzilpenicilină, se pot produce rezultate fals pozitive ale testului Coombs direct.

Studiile preclinice şi experienţa la om cu peniciline în timpul sarcinii nu au evidenţiat efecte adverse asupra fătului. Totuşi, în absenţa unor studii controlate la om privind administrarea penicilinei în timpul sarcinii, se recomandă utilizarea acestui medicament la femeile gravide numai în caz de strictă necesitate. Benzilpenicilina se excretă în laptele matern în cantităţi minime. Concentraţia sa poate atinge valori de 2-15% din concentraţia plasmatică maternă. Chiar dacă nu au fost observate reacţii adverse la sugarii alăptaţi de către mame cărora li s-a administrat penicilina G potasică, nu se va neglija eventualitatea apariţiei unei sensibilizări sau modificarea florei intestinale la aceştia.