RCP · PANZYGA 100 mg/ml

Tratamentul cu Ig i.v. trebuie iniţiat şi monitorizat sub supravegherea unui medic cu experienţă în tratamentul tulburărilor sistemului imun.

Doze Doza şi schema terapeutică se stabilesc în funcţie de indicaţie.

Poate fi necesară ajustarea dozei pentru fiecare pacient în parte, în funcţie de răspunsul clinic. Doza bazată pe greutatea corporală poate necesita ajustare la pacienţii subponderali şi supraponderali. La pacienții supraponderali, doza trebuie să fie bazată pe greutatea corporală fiziologică standard.

Următoarele scheme terapeutice sunt prezentate în scop orientativ.

Tratament de substituţie în sindroamele de imunodeficienţă primară Schema terapeutică trebuie să asigure obţinerea unei concentraţii plasmatice minime de IgG (măsurată înainte de administrarea următoarei perfuzii) de cel puţin 6 g/l sau încadrată în intervalul de referinţă al valorilor normale pentru vârsta populaţională. Pentru echilibrare (concentraţiile de IgG la starea de echilibru) sunt necesare 3 – 6 luni de la începerea tratamentului. Doza iniţială recomandată este de 0,4 - 0,8 g/kg corp administrată o dată, urmată de administrarea unor doze de cel puţin 0,2 g/kg corp, la interval de 3- 4 săptămâni.

Doza necesară pentru a atinge concentraţia plasmatică minimă de 6 g/l este de aproximativ 0,2 - 0,8 g/kg corp şi lună. După ce s-a atins starea de echilibru, intervalul dintre administrări variază între 3 şi 4 săptămâni.

Concentraţiile plasmatice minime de IgG trebuie măsurate şi evaluate având în vedere frecvenţa infecţiei. Pentru a reduce frecvenţa infecţiilor bacteriene, poate fi necesar să se mărească doza şi să se încerce atingerea unor concentraţii plasmatice minime mai mari.

Terapia de substituție în imunodeficienţele secundare (definite la pct. 4.1) Doza recomandată este de 0,2 - 0,4g/kg, administrată la interval de 3 – 4 săptămâni.

Concentraţiile plasmatice minime de IgG trebuie măsurate şi evaluate având în vedere frecvenţa infecţiei. Doza trebuie ajustată conform necesităţilor, pentru a se obţine protecţia optimă împotriva infecţiilor: poate fi necesară o creştere a dozei la pacienţii cu infecţie persistentă; poate fi luată în considerare o reducere a dozei odată ce infecţia pacientului se remite complet.

Profilaxia rujeolei pre-/post-expunere Profilaxia post-expunere Dacă un pacient susceptibil a fost expus la rujeolă, o doză de 0,4 g/kg administrată cât mai curând posibil și în decurs de 6 zile de la expunere trebuie să asigure un titru seric > 240 mUI/ml de anticorpi antirujeolici pentru o perioadă de cel puțin 2 săptămâni. Titrurile serice trebuie verificate după 2 săptămâni și susținute prin dovezi. O doză suplimentară de 0,4 g/kg, care poate fi repetată o dată după 2 săptămâni, poate fi necesară pentru a menține titrul seric > 240 mUI/ml.

Dacă un pacient cu IDP/IDS a fost expus la rujeolă și primește în mod regulat perfuzii cu Ig i.v., trebuie luată în considerare administrarea unei doze suplimentare de Ig i.v. cât mai curând posibil și în decurs de 6 zile de la expunere. O doză de 0,4 g/kg trebuie să asigure un titru seric > 240 mUI/ml de anticorpi antirujeolă timp de cel puțin 2 săptămâni.

Profilaxia pre-expunere Dacă un pacient cu IDP/IDS prezintă un risc de expunere viitoare la rujeolă și primește o doză de întreținere de Ig i.v. mai mică de 0,53 g/kg la fiecare 3-4 săptămâni, această doză trebuie crescută o dată la 0,53 g/kg. Aceasta trebuie să asigure un titru seric > 240 mUI/ml de anticorpi antirujeolă timp de cel puțin 22 zile după perfuzie.

Imunomodularea în:

Trombocitopenie imună primară) Sunt două scheme alternative de tratament: • o doză de 0,8 - 1 g/kg corp administrată în ziua 1; doză care poate fi repetată o dată în interval de 3 zile • o doză de 0,4 mg/kg corp, administrată zilnic timp de 2 - 5 zile. Tratamentul poate fi repetat dacă are loc o recidivă.

Sindrom Guillain Barré 0,4 g/kg şi zi, timp de 5 zile (cu posibilitatea repetării dozei în caz de recidivă).

Boala Kawasaki O doză unică de 2,0 g/kg corp. Pacienţii trebuie să utilizeze tratament concomitent cu acid acetilsalicilic.

Poliradiculoneuropatie demielinizantă inflamatorie cronică (PDIC) Doză iniţială: 2 g/kg corp, în prize divizate, pe parcursul a 2 - 5 zile consecutive. Doză de întreţinere: 1 g/kg corp pe parcursul a 1 - 2 zile consecutive, la interval de 3 săptămâni. Efectul tratamentului trebuie evaluat după fiecare ciclu; dacă nu se observă niciun efect al tratamentului după 6 luni, tratamentul trebuie oprit. Dacă tratamentul este eficace, tratamentul de lungă durată este la latitudinea medicului, pe baza răspunsului pacientului şi a răspunsului la tratamentul de întreţinere. Poate fi necesară ajustarea dozelor şi intervalelor de administrare în funcţie de evoluţia individuală a bolii.

Neuropatie motorie multifocală (NMM) Doză iniţială: 2 g/kg corp în prize divizate pe parcursul a 2 – 5 zile consecutive. Doze de întreţinere: 1 g/kg corp la interval de 2 -4 săptămâni sau 2 g/kg corp la interval de 4 - 8 săptămâni. Efectul tratamentului trebuie evaluat la fiecare ciclu; dacă nu se observă niciun efect al tratamentului după 6 luni, tratamentul trebuie oprit. Dacă tratamentul este eficace, tratamentul de lungă durată este la latitudinea medicului, pe baza răspunsului pacientului şi a răspunsului la tratamentul de întreţinere. Poate fi necesară ajustarea dozelor

3 şi intervalelor de administrare în funcţie de evoluţia individuală a bolii.

Dozele recomandate sunt prezentate pe scurt în tabelul următor: Indicaţie Doză Frecvenţa de administrare Tratament de substituţie Sindroame de imunodeficienţă Doză iniţială: primară 0,4–0,8 g/kg corp la interval de 3 - 4 săptămâni

Doză de întreţinere: 0,2–0,8 g/kg corp Imunodeficienţă secundară (definită 0,2–0,4 g/kg corp la interval de 3 - 4 săptămâni la pct. 4.1) Profilaxia rujeolei pre-/post-expunere Profilaxia post-expunere la 0,4 g/kg Cât mai curând posibil și în decurs de pacienții susceptibili 6 zile, posibil să se repete o dată după 2 săptămâni, pentru a menține titrul seric de anticorpi antirujeolă > 240 mUI/ml Profilaxia post-expunere la 0,4 g/kg Pe lângă terapia de întreținere, pacienții cu IDP/IDS administrată ca doză suplimentară în decurs de 6 zile de la expunere Profilaxia pre-expunere la pacienții 0,53 g/kg Dacă un pacient primește o doză de cu IDP/IDS întreținere mai mică de 0,53 g/kg la fiecare 3-4 săptămâni, această doză trebuie crescută o dată la cel puțin 0,53 g/kg Imunomodulare Trombocitopenie imună primară 0,8–1 g/kg corp în prima zi; această doză se poate repeta o dată în decurs de 3 zile sau

0,4 g/kg corp şi zi timp de 2 - 5 zile Sindrom Guillain Barré 0,4 g/kg corp şi zi timp de 5 zile Boala Kawasaki într-o singură doză, concomitent cu acid 2 g/kg corp acetilsalicilic Poliradiculoneuropatie Doză iniţială: în prize divizate, pe parcursul demielinizantă inflamatorie cronică 2 g/kg corp a 2 - 5 zile consecutive (PDIC) Doză de întreţinere: la interval de 3 săptămâni în prize 1 g/kg corp divizate, pe parcursul a 1 - 2 zile consecutive

Doză de întreţinere: la interval de 2 - 4 săptămâni 1 g/kg corp sau sau la interval de 4 - 8 săptămâni în prize 2 g/kg corp divizate pe parcursul a 2 - 5 zile

Copii şi adolescenţi Dozele recomandate pentru copii şi adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 0 şi 18 ani) nu diferă faţă de cele recomandate la adulţi, deoarece dozele pentru fiecare indicaţie sunt exprimate în funcţie de greutatea corporală şi trebuie ajustate în funcţie de evoluţia clinică a afecţiunilor menţionate mai sus.

Insuficienţă hepatică Nu sunt disponibile dovezi care să impună o ajustare a dozei.

Insuficienţă renală Nicio ajustare a dozei, cu excepţia cazului în care aceasta este justificată din punct de vedere clinic, vezi pct. 4.4.

Vârstnici Nicio ajustare a dozei, cu excepţia cazului în care aceasta este justificată din punct de vedere clinic, vezi pct. 4.4.

Mod de administrare Pentru administrare intravenoasă.

Imunoglobulina umană normală trebuie administrată în perfuzie intravenoasă, cu o viteză iniţială de 0,6 ml/kg corp şi oră, timp de 30 minute. Vezi pct. 4.4. În cazul apariţiei unei reacţii adverse, trebuie redusă viteza de administrare sau trebuie oprită perfuzia. Dacă este bine tolerată, viteza de administrare poate fi crescută treptat, până la maximum 4,8 ml/kg corp şi oră.

În cazul pacienţilor cu SIP care au tolerat o viteză de perfuzare de 4,8 ml/kg şi oră, viteza de perfuzie poate fi crescută treptat până la maxim 8,4 ml/kg şi oră.

Pentru administrarea perfuzabilă a eventualului rest de medicament rămas în tubulatura de perfuzie la finalul perfuziei, tubulatura poate fi spălată cu ser fiziologic 0,9% sau cu soluție de glucoză 5%.

Vaccinuri cu virusuri vii atenuate Administrarea de imunoglobuline poate afecta eficacitatea vaccinurilor cu virus viu atenuat cum sunt vaccinurile pentru rujeolă, rubeolă, oreion şi varicelă, pentru o perioadă de cel puţin 6 săptămâni şi până la 3 luni. După administrarea acestui medicament, trebuie să treacă un interval de 3 luni înainte de vaccinarea cu vaccinuri cu virusuri vii atenuate. În cazul rujeolei, această perioadă de afectare a eficacităţii vaccinului poate persista până la 1 an. De aceea, la pacienţii cărora li se administrează vaccin rujeolic trebuie să se verifice titrul anticorpilor. Diuretice de ansă A se evita administrarea concomitentă cu diuretice de ansă. Copii şi adolescenţi Interacţiunile prezentate sunt valabile atât la adulţi cât şi la copii şi adolescenţi.

Sarcina Siguranţa utilizării acestui medicament în timpul sarcinii la om nu a fost stabilită prin studii clinice controlate şi, de aceea, trebuie administrat cu precauţie la femeile gravide. S-a demonstrat că medicamentele care conţin Ig i.v traversează placenta, în proporţie crescută în cursul celui de al treilea trimestru de sarcină. Experienţa clinică cu imunoglobuline sugerează faptul că nu se anticipează efecte nocive asupra evoluţiei sarcinii sau asupra fătului şi nou-născutului. Alăptarea Siguranța utilizării acestui medicament în timpul sarcinii la om nu a fost stabilită prin studii clinice controlate și, de aceea, trebuie administrat cu precauție la mamele care alăptează. Imunoglobulinele se excretă în laptele uman. Nu se anticipează efecte negative asupra nou-născuţilor/sugarilor. Fertilitatea Experienţa clinică cu imunoglobuline sugerează faptul că nu se anticipează efecte nocive asupra fertilităţii.