RCP · PACLITAXEL KABI 6 mg/ml

Paclitaxel trebuie administrat numai sub supravegherea unui medic specialist oncolog, în unităţi specializate în administrarea medicamentelor citotoxice (vezi pct. 6.6).

Înaintea terapiei cu paclitaxel, tuturor pacienţilor trebuie să li se administreze pre-medicaţie cu corticosteroizi, antihistaminice şi antagonişti ai receptorilor H2, de exemplu:

12 şi 6 ore sau Pentru administrarea i.v.: 30 până la 60 minute

Ranitidină 50 mg i.v. * 8-20 mg pentru pacienţii cu SK ** sau un antihistaminic echivalent, de exemplu clorfeniramină

Paclitaxel concentrat pentru soluţie perfuzabilă trebuie diluat înainte de utilizare (vezi pct. 6.6) şi trebuie administrat numai intravenos.

Paclitaxel trebuie administrat intravenos prin intermediul unui filtru inclus în linia de perfuzie, prevăzut cu membrană microporoasă cu diametrul ≤ 0,22 μm (vezi pct. 6.6).

Chimioterapie de primă linie a carcinomului ovarian: deşi se fac investigaţii şi asupra altor scheme de administrare, se recomandă o asociere de paclitaxel şi cisplatină. În funcţie de durata perfuziei, se recomandă două doze diferite de paclitaxel: paclitaxel 175 mg/m2 administrat intravenos în decurs de 3 ore, urmat de cisplatină în doză de 75 mg/m2 la fiecare trei săptămâni sau paclitaxel 135 mg/m2 sub forma unei perfuzii intravenoase cu durata de 24 de ore, urmat de cisplatină 75 mg/m2, la fiecare trei săptămâni (vezi pct. 5.1).

Chimioterapie de linia a doua a carcinomului ovarian: doza recomandată de paclitaxel este de 175 mg/m2, administrată intravenos în decurs de 3 ore, la fiecare trei săptămâni.

Chimioterapie adjuvantă în carcinomul mamar: doza recomandată de paclitaxel este de 175 mg/m2, administrată intravenos în decurs de 3 ore, la fiecare trei săptămâni, pentru patru cicluri terapeutice, aplicată după terapia cu AC.

Chimioterapie de primă linie a carcinomului mamar: când este utilizat în asociere cu doxorubicină

2 (50 mg/m2), paclitaxel trebuie administrat la 24 de ore după doxorubicină. Doza recomandată de paclitaxel este de 220 mg/m2, administrată intravenos în decurs de 3 ore, la fiecare trei săptămâni (vezi pct. 4.5 şi 5.1). Când este utilizat în asociere cu trastuzumab, doza recomandată de paclitaxel este de 175 mg/m2, administrată intravenos în decurs de 3 ore, la fiecare trei săptămâni (vezi pct. 5.1). Perfuzia cu paclitaxel poate fi iniţiată în ziua următoare după administrarea primei doze de trastuzumab sau imediat după dozele ulterioare de trastuzumab, dacă doza anterioară de trastuzumab a fost bine tolerată (pentru detalii privind administrarea trastuzumabului vezi Rezumatul caracteristicilor produsului Herceptin).

Chimioterapie de linia a doua a carcinomului mamar: doza recomandată de paclitaxel este de 175 mg/m2, administrată intravenos în decurs de 3 ore, la fiecare trei săptămâni.

Tratamentul formei avansate de carcinom pulmonar altul decât cel cu celule mici (NSCLC): doza recomandată de paclitaxel este de 175 mg/m2, administrat intravenos în decurs de 3 ore, urmată de cisplatină 80 mg/m2, la fiecare 3 săptămâni.

Tratamentul SK la pacienţii cu SIDA: doza recomandată de paclitaxel este de 100 mg/m2, administrată intravenos în decurs de 3 ore, la fiecare două săptămâni. Dozele ulterioare de paclitaxel trebuie administrate în funcţie de toleranţa individuală a pacientului.

Paclitaxel nu trebuie readministrat decât dacă numărul neutrofilelor este ≥ 1500/mm3 (≥ 1000/mm3 pentru pacienţii cu SK) şi numărul plachetelor este ≥ 100000/mm3 (≥ 75000/mm3 pentru pacienţii cu SK). Pacienţilor care prezintă neutropenie severă (neutrofilele < 500/mm3 pentru o săptămână sau mai mult) sau neuropatie periferică severă trebuie să li se administreze o doză mai mică cu 20% (25% pentru pacienţii cu SK) în cadrul ciclurilor de tratament ulterioare (vezi pct. 4.4).

Copii şi adolescenţi: Siguranţa şi eficacitatea nu au fost stabilite pentru copii şi adolescenţi (cu vârsta până la 18 ani). Ca urmare, utilizarea paclitaxelului nu este recomandată la copii şi adolescenţi.

Pacienţi cu insuficienţă hepatică: Nu există date adecvate pe baza cărora să se recomande modificări ale dozelor la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată (vezi pct. 4.4 şi 5.2). Pacienţii cu insuficienţă hepatică severă nu trebuie să fie trataţi cu paclitaxel.

Mod de administrare Pentru instrucţiuni cu privire la diluarea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

În schema de administrare a paclitaxelului ca terapie de primă linie în carcinomul ovarian, se recomandă ca paclitaxel să fie administrat înaintea cisplatinei. Când paclitaxel este administrat înaintea cisplatinei, profilul de siguranţă al paclitaxelului corespunde cu cel raportat la utilizarea lui în monoterapie. Când paclitaxelul a fost administrat după cisplatină, pacienţii au prezentat o mielosupresie marcată şi o scădere cu aproximativ 20% a clearance-ului paclitaxelului. Pacientele tratate cu paclitaxel în asociere cu cisplatină pot prezenta un risc crescut de a dezvolta insuficienţă renală, comparativ cu cele tratate cu cisplatină în monoterapie, în cazul neoplasmelor aparatului genital feminin. Întrucât eliminarea doxorubicinei şi a metaboliţilor săi activi poate fi redusă, atunci când paclitaxelul şi doxorubicina sunt administrate la un interval prea mic de timp unul de celălalt, paclitaxel, ca tratament iniţial al neoplasmului mamar metastazat, trebuie administrat la 24 de ore după doxorubicină (vezi pct. 5.2). Metabolizarea paclitaxelului este influențată, parțial, de izoenzimele CYP2C8 și CYP3A4 ale citocromului P450. Prin urmare, în absența unui studiu privind interacțiunea farmacocinetică medicament-medicament, se recomandă prudență la administrarea de paclitaxel concomitent cu medicamente cunoscute ca inhibitori ai CYP2C8 sau CYP3A4 (de exemplu, ketoconazol și alte antifungice derivate de imidazol, eritromicină, fluoxetină, gemfibrozil, clopidogrel, cimetidină, ritonavir, saquinavir, indinavir și nelfinavir) întrucât poate crește toxicitatea paclitaxelului ca urmare a expunerii mai crescute la paclitaxel. Administrarea de paclitaxel concomitent cu medicamente cunoscute ca inductori ai CYP2C8 sau CYP3A4 (de exemplu, rifampicină, carbamazepină, fenitoină, efavirenz, nevirapină) nu este recomandată deoarece se poate compromite eficacitatea paclitaxelului ca urmare a expunerii mai reduse la paclitaxel. Clearance-ul paclitaxelului nu este afectat de tratamentul anterior cu cimetidină. Studiile efectuate la pacienţii cu SK, care luau concomitent mai multe medicamente, au sugerat faptul că clearance-ul sistemic al paclitaxelului a fost semnificativ mai mic în prezenţa nelfinavirului şi ritonavirului, dar nu şi a indinavirului. Sunt disponibile informaţii insuficiente privind interacţiunea cu alţi inhibitori de protează. În consecinţă, paclitaxel trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cărora li se administrează inhibitori de protează, ca terapie concomitentă.

Sarcina Nu există date adecvate privind utilizarea de paclitaxel la femeile gravide. Paclitaxel este suspectat a produce malformaţii grave dacă este administrat în timpul sarcinii. S-a demonstrat că paclitaxel este embriotoxic şi fetotoxic la iepuri şi că scade fertilitatea la şobolani. Similar altor medicamente citotoxice, paclitaxel poate dăuna fătului, dacă este administrat femeilor gravide. Prin urmare, paclitaxel nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, decât dacă este absolut necesar. De asemenea, paclitaxel nu trebuie utilizat la femeile aflate la vârsta fertilă, care nu utilizează o metodă de contracepţie eficace, decât dacă starea clinică a mamei necesită tratament cu paclitaxel. Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să utilizeze metode contraceptive, în cursul terapiei şi timp de până la 6 luni după întreruperea tratamentului cu paclitaxel. Pacienţii de sex masculin trataţi cu paclitaxel sunt sfătuiţi să nu conceapă un copil în timpul tratamentului şi timp de până la şase luni după întreruperea acestuia. Alăptarea Paclitaxel este contraindicat în cursul alăptării (vezi pct. 4.3). Nu se ştie dacă paclitaxel se excretă în laptele uman. Studiile la animale au demonstrat că paclitaxel se elimină în laptele matern (vezi pct. 5.3). Alăptarea trebuie întreruptă în cursul tratamentului. Fertilitatea Paclitaxel a indus infertilitate la şobolanii masculi (vezi pct. 5.3). Nu este cunoscută relevanţa pentru om. Bărbaţii trebuie să solicite consultanţă referitoare la crioconservarea spermei înaintea tratamentului cu paclitaxel, datorită riscului de infertilitate ireversibilă.