RCP · PACLITAXEL ACCORD 6 mg/ml

Doze

Paclitaxel Accord trebuie administrat numai sub supravegherea unui medic specialist oncolog, în unităţi specializate în administrarea medicamentelor citotoxice (vezi pct. 6.6).

Toţi pacienţii trebuie trataţi anterior cu corticosteroizi, antihistaminice şi antagonişti ai receptorilor H2, înaintea terapiei cu Paclitaxel Accord 6 mg/ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă, de exemplu:

i.v. sau pentru administrare i.v.: 30 până la 60 de minute

ranitidină 50 mg i.v. *8-20 mg pentru pacienţii cu SK ** sau un antihistaminic echivalent, de exemplu clorfeniramină

Chimioterapie de primă linie a carcinomului ovarian: deşi se fac investigaţii şi asupra altor scheme de administrare, se recomandă o asociere de paclitaxel şi cisplatină. În funcţie de durata perfuziei, se recomandă două doze diferite de paclitaxel: paclitaxel 175 mg/m2 administrat intravenos în decurs de 3 ore, urmat de cisplatină în doză de 75 mg/m2 la fiecare trei săptămâni sau paclitaxel 135 mg/m2 sub forma unei perfuzii intravenoase cu durata de 24 de ore, urmat de cisplatină 75 mg/m2, la fiecare trei săptămâni (vezi pct. 5.1).

Chimioterapie de linia a doua a carcinomului ovarian: doza recomandată de paclitaxel este de 175 mg/m2, administrată în decurs de 3 ore, la fiecare 3 săptămâni.

Chimioterapie adjuvantă în carcinomul de sân: doza recomandată de paclitaxel este de 175 mg/m2, administrată în decurs de 3 ore, la fiecare 3 săptămâni, pentru patru cicluri terapeutice, aplicată după terapia cu AC.

Chimioterapie de primă linie a carcinomului de sân: când este utilizat în asociere cu doxorubicină (50 mg/m2), paclitaxel trebuie administrat la 24 de ore după doxorubicină. Doza recomandată de paclitaxel este de 220 mg/m2, administrată intravenos în decurs de 3 ore, la fiecare 3 săptămâni (vezi pct. 4.5 şi 5.1). Când este utilizat în asociere cu trastuzumab, doza recomandată de paclitaxel este de 175 mg/m2, administrată intravenos în decurs de 3 ore, la fiecare 3 săptămâni (vezi pct. 5.1). Perfuzia de paclitaxel poate fi iniţiată în ziua următoare după administrarea primei doze de trastuzumab sau

2 imediat după dozele ulterioare de trastuzumab, dacă doza anterioară de trastuzumab a fost bine tolerată (pentru detalii privind administrarea trastuzumabului vezi Rezumatul caracteristicilor produsului Herceptin).

Chimioterapie de linia a doua a carcinomului de sân: doza recomandată de paclitaxel este de 175 mg/m2, administrată intravenos în decurs de 3 ore, la fiecare 3 săptămâni.

Tratamentul formei avansate de carcinom bronho-pulmonar altul decât cu celule mici (NSCLC): doza recomandată de paclitaxel este de 175 mg/m2 administrată în decurs de 3 ore, urmată de cisplatină 80 mg/m2, la fiecare 3 săptămâni.

Tratamentul SK la pacienţii cu SIDA: doza recomandată de paclitaxel este de 100 mg/m2, administrată intravenos în decurs de 3 ore, la fiecare două săptămâni.

Dozele ulterioare de paclitaxel trebuie administrate în funcţie de tolerabilitatea individuală a pacientului.

Paclitaxel nu trebuie readministrat decât dacă numărul neutrofilelor este ≥ 1500/mm3 (≥ 1000/mm3 pentru pacienţii cu SK) şi numărul trombocitelor este ≥ 100000/mm3 (≥ 75000/mm3 pentru pacienţii cu SK). Pacienţiilor care prezintă neutropenie severă (neutrofilele < 500/mm3 pentru o săptămână sau mai mult) sau cu neuropatie periferică severă trebuie să li se administreze o doză mai mică cu 20% în următoarele cicluri de tratament (25% pentru pacienţii cu SK) (vezi pct. 4.4).

Pacienţi cu insuficienţă hepatică: nu există date adecvate disponibile pentru recomandarea modificărilor dozelor la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată (vezi pct. 4.4 şi 5.2). Pacienţii cu insuficienţă hepatică severă nu trebuie trataţi cu paclitaxel.

Copii şi adolescenţi Paclitaxel nu este recomandat pentru utilizarea la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani, din cauza lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea.

Mod de administrare

Trebuie luate măsuri de precauție înaintea manipulării sau administrării medicamentului.

Concentratul pentru soluție perfuzabilă trebuie diluat înainte de utilizare (vezi pct. 6.6) și trebuie administrat doar intravenos.

Paclitaxel Accord trebuie administrat intravenos printr-un filtru inclus în linia de perfuzie, prevăzut cu o membrană microporoasă ≤ 0,22 μm (vezi pct. 6.6).

În schema de administrare a Paclitaxel Accord ca terapie de primă linie în carcinomul ovarian, se recomandă ca Paclitaxel Accord să fie administrat înaintea cisplatinei. Când Paclitaxel Accord este administrat înaintea cisplatinei, profilul de siguranţă al Paclitaxel Accord corespunde cu cel raportat la utilizarea lui în monoterapie. Când paclitaxelul a fost administrat după cisplatină, pacienţii au prezentat o mielosupresie marcată şi o scădere cu aproximativ 20% a clearence-ului paclitaxelului. Pacientele tratate cu Paclitaxel Accord în asociere cu cisplatină pot prezenta un risc crescut de a dezvolta insuficienţă renală, comparativ cu cele tratate cu cisplatină în monoterapie, în cazul cancerelor aparatului genital feminin. Deoarece eliminarea doxorubicinei şi a metaboliţilor săi activi poate fi redusă când paclitaxelul şi doxorubicina sunt administrate la un interval prea mic de timp unul de celălalt, Paclitaxel Accord ca tratament iniţial al cancerului de sân metastatic trebuie administrat la 24 de ore după doxorubicină (vezi pct. 5.2). Metabolizarea paclitaxelului este catalizată, în parte, de izoenzimele citocromului P450 CYP2C8 și CYP3A4. Prin urmare, în absența unui studiu de interacțiune farmacocinetică medicament- medicament, trebuie să se exercite precauție atunci când se administrează paclitaxel concomitent cu medicamente cunoscute pentru a inhiba CYP2C8 sau CYP3A4 (de exemplu, eritromicină, fluoxetină, gemfibrozil, clopidogrel, saquinavir, indinavir și nelfinavir) deoarece toxicitatea paclitaxelului poate fi crescută datorită expunerii mai mari la paclitaxel. Administrarea paclitaxel concomitent cu medicamente cunoscute pentru a induce CYP2C8 sau CYP3A4 (de exemplu rifampicină, carbamazepină, fenitoină, efavirenz, nevirapină) nu este recomandată, deoarece eficacitatea poate fi compromisă din cauza expunerilor mai mici de paclitaxel. Studiile clinice au demonstrat că metabolizarea paclitaxelului mediată de CYP2C8, la 6α-hidroxipaclitaxel, este calea metabolică majoră la om. Administrarea concomitentă de ketoconazol, un inhibitor puternic cunoscut al CYP3A4, nu inhibă eliminarea paclitaxelului în pacienți; prin urmare, ambele medicamente pot fi administrate împreună fără ajustarea dozei. Studiile efectuate la pacienţii cu SK, care utilizau concomitent mai multe medicamente, au sugerat faptul că clearance-ul sistemic al paclitaxelului a fost semnificativ mai mic în prezenţa nelfinavirului şi ritonavirului, dar nu şi a indinavirului. Sunt disponibile insuficiente informaţii privind interacţiunea cu alţi inhibitori de protează. În consecinţă, paclitaxelul trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cărora li se administrează inhibitori de protează ca terapie concomitentă. Vaccinarea cu un vaccin viu la un pacient care ia paclitaxel poate avea ca rezultat o infecție severă. Răspunsul anticorpilor pacientului la vaccinuri poate fi diminuat. Imunizarea cu vaccinuri cu virus viu trebuie prin urmare, să fie evitată în timpul tratamentului. Se recomandă utilizarea cu precauție a vaccinurilor cu virusuri vii după întreruperea chimioterapiei, și să se vaccineze nu mai devreme de 3 luni după ultima doză de chimioterapie. Utilizarea de vaccinuri cu virusuri vii trebuie evitată și trebuie să se ceară individual sfatul specialistului. Există un risc crescut de boală vaccinală sistemică fatală în cazul utilizării concomitente a vaccinurilor vii. Vaccinurile vii nu sunt recomandate la pacienții imunodeprimați. Clearance-ul paclitaxelului nu este afectat de premedicația cu cimetidină. Pentru utilizarea paclitaxelului în asociere cu alte terapii, vă rugăm să consultați Rezumatul caracteristicilor produsului pentru cisplatină, doxorubicină sau trastuzumab pentru informații privind utilizarea acestor medicamente.

Sarcina Nu există sau există un număr limitat de date privind utilizarea paclitaxel la femeile gravide. S-a demonstrat că paclitaxel este atât embriotoxic, cât și fetotoxic la iepuri și că reduce fertilitatea la șobolan. Similar altor medicamente citotoxice, paclitaxelul poate provoca leziuni asupra fătului atunci când este administrat femeilor gravide. Prin urmare, paclitaxelul nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepția cazului în care este absolut necesar. Femeile cu potențial fertil care primesc paclitaxel, trebuie sfătuite să evite să rămână gravide și să informeze imediat medicul curant dacă se întâmplă acest lucru.. Alăptarea Paclitaxel este contraindicat în timpul alăptării (vezi pct. 4.3). Nu se cunoaște dacă paclitaxelul se excretă în laptele uman. Alăptarea trebuie întreruptă pe durata tratamentului. Fertilitatea Pacienții de vârstă fertilă, de sex feminin sau masculin, și/sau partenerele acestora trebuie să utilizeze metode contraceptive timp de cel puțin 6 luni după tratamentul cu paclitaxel. Pacienţii bărbaţii trebuie să solicite consiliere privind crioconservarea spermei înainte de tratamentul cu paclitaxel, din cauza posibilităţii infertilităţii.