RCP · OXACILINA ATB 500 mg

Adulţi, copii şi sugari: 50-100 mg/kg şi zi, i.v. sau i.m.

Nou-născuţi: 25-100 mg/kg şi zi, i.v.

În profilaxia infecţiilor postoperatorii chirurgicale: administrarea antibioticului trebuie să fie de scurtă durată; trebuie începută în perioada preoperatorie şi continuată postoperator, cu durată totală de maxim 48 de ore. Odată cu inducerea anesteziei, trebuie administrate 2 g oxacilină i.v. apoi, în cazul unei intervenţii chirurgicale de durată mare trebuie administrate prin injectare 1 g i.v. la fiecare 2 ore. Durata tratamentului trebuie să acopere întreaga durată a intervenţiei chirurgicale.

La pacienţii cu insuficienţă renală severă este necesară ajustarea dozei. Trebuie avut în vedere clearance-ul creatininei. Tratamentul trebuie să continue cel puţin 48 de ore după remisiunea semnelor şi simptomelor de infecţie.

Mod de administrare: Oxacilina se administrează prin injectare intramusculară (i.m.) profundă şi eventual, perfuzare intravenoasă (i.v.) lentă, după dizolvare cu un solvent compatibil. Pentru prepararea soluţiei injectabile, vezi pct. 6.6.

Administrarea antibioticelor în asociere cu vaccinuri cu germeni atenuaţi poate scădea eficacitatea vaccinurilor. Administrarea oxacilinei în asociere cu metotrexat determină creşterea efectelor toxice hematologice ale metotrexatului şi îi inhibă secreţia tubulară renală. Oxacilina poate reduce eficacitatea contraceptivelor orale. Anumite medicamente pot scădea eficacitatea oxacilinei: colestiramină, alte antibiotice (de exemplu eritromicină, tetraciclină, doxiciclină). La pacienţii cărora li se administrează antibiotice, în special peniciline rezistente la penicilinază, au fost raportate cazuri de creştere a activităţii anticoagulantelor orale. Contextul infecţios şi inflamator, vârsta, precum şi starea generală a pacientului sunt factori de risc. Există relaţii de antagonism între oxacilină şi rifampicină. Probenecidul şi mezlocilina inhibă excreţia renală a oxacilinei. Oxacilina poate determina intensificarea reacţiilor adverse ale alopurinolului, determinând erupţiii cutanate tranzitorii. Atunci când este testată glucozuria prin metode non-enzimatice, oxacilina poate determina rezultate fals-pozitive. (vezi şi pct. 4.4).

Sarcina Deşi studiile preclinice nu au evidenţiat efecte teratogene sau fetotoxice, oxacilina trebuie administrată cu precauţie la gravide. Alăptarea La om, oxacilina se excretă în lapte. În timpul administrării oxacilinei trebuie avută în vedere posibilitatea întreruperii alăptării.