RCP · OSETRON 8 mg

Greață și vărsături produse de chimioterapie și radioterapie

Adulți

Potențialul emetogen al tratamentului cancerului variază în funcție de dozele și combinațiile din schemele de chimioterapie și radioterapie utilizate. Selectarea dozei este determinată de gravitatea efectului emetogen al chimioterapiei și radioterapiei.

Chimioterapia și radioterapia emetogenă: ondansetron poate fi administrat pe cale rectală, orală (comprimate sau sirop), intravenoasă sau intramusculară.

Doza orală de ondansetron recomandată este de 8 mg cu 1-2 ore înainte de tratament și 8 mg la 12 ore dupa tratament. Pentru efect emetic întârziat sau prelungit după primele 24 de ore tratamentul trebuie continuat până la 5 zile.

Chimioterapie citostatică intens emetogenă: poate fi utilizată o doză unică de până la 24 mg ondansetron administrată concomitent cu 12 mg dexametazonă fosfat de sodiu cu 1 până la 2 ore înainte de chimioterapie. Pentru efect emetic întarziat sau prelungit, după primele 24 de ore tratamentul va fi continuat pe cale orală sau rectală încă 5 zile.

Doza orală recomandată este de 8 mg de două ori pe zi.

Copii și adolescenți

Greața și vărsaturile induse de chimioterapie la copii cu vârsta 6 luni și adolescenți Doza pentru greața si vărsăturile induse de chimioterapie poate fi calculată pe baza suprafaței corporale (SC) sau de greutate - a se vedea mai jos. În studiile clinice pediatrice, s-a administrat intravenos ondansetron diluat în 25 până la 50 ml soluție salină sau alte soluții compatibile sau în perfuzie cu durata de cel puțin 15 minute. Dozarea pe baza greutății determină doze zilnice totale mai mari în comparație cu dozarea pe baza SC (pct. 4.4 și 5.1).

Nu există date din studii clinice controlate privind utilizarea ondansetronului în prevenirea greței și vărsăturilor induse de chimioterapia întârziată sau prelungită. Nu există date din studii clinice controlate privind utilizarea de ondansetron pentru greața si vărsăturile induse de radioterapie la copii.

Dozarea pe baza SC

Ondansetron ar trebui să fie administrat chiar înainte de chimioterapie în doză unică intravenoasă de 5 mg/m2. Doza intravenoasă nu trebuie să depășească 8 mg. Administrarea pe cale orală poate începe după 12 ore și poate fi continuată până la 5 zile (Tabelul 1). Doza zilnică totală nu trebuie să depășească doza de 32 mg recomandată la adult.

Tabelul 1: Dozarea pe baza SC pentru efectul emetogen al chimioterapiei - Copii cu vârsta 6 luni și adolescenți

2 mg sirop după 12 ore

după 12 ore

>1,2 m2 5 mg/m2 sau 8 mg i.v. plus 8 mg sirop sau comprimate la 8 mg sirop sau comprimate 12 ore după 12 ore a Doza intravenoasă nu trebuie să depășească 8 mg. b Doza zilnică totală nu trebuie să depășescă doza recomandată la adulți de 32 mg.

Dozare pe baza greutății Dozarea pe baza greutății rezultă în obținerea unor doze zilnice totale mai mari în comparație cu dozarea pe baza SC (pct. 4.4 și 5.1.). Ondansetron ar trebui să fie administrat chiar înainte de chimioterapie în doză unică intravenoasă de 0,15 mg / kg. Doza unică intravenoasă nu trebuie să depășească 8 mg. Două doze suplimentare intravenoase pot fi administrate într-un interval de 4 ore.

Administrarea pe cale orală poate începe doisprezece ore mai târziu și poate fi continuată până la 5 zile (Tabelul 2). Doza zilnică totală nu trebuie să depășească doza de 32 mg recomandată la adult.

Tabelul 2: Dozarea pe baza greutății pentru efectul emetogen al chimioterapiei – Copii cu vârsta ≥6 luni și adolescenți

Greutate Ziua 1 (a,b) Zilele 2-6(b) ≤ 10 kg Până la 3 doze de 0,15 mg/kg 2 mg sirop la 12 ore administrate i.v. la 4 ore > 10 kg Până la 3 doze de 0,15 mg/kg 4 mg sirop sau administrate i.v. la 4 ore comprimate la 12 ore a Doza intravenoasă nu trebuie să depășească 8 mg. b Doza zilnică totală nu trebuie să depășescă doza recomandată la adulți de 32 mg.

Vârstnici Nu este necesară o modificare a dozei sau a frecvenței dozei.

Insuficiență renală Nu este necesară o modificare a dozei, a frecvenței dozei sau a căii de administrare.

Insuficiență hepatică Clearance-ul ondansetronului este redus simțitor, iar timpul de înjumătățire prin eliminare este prelungit semnificativ la pacienții cu insuficiență hepatică moderată sau severă. Doza maximă recomandată este 8 mg/zi.

Pacienți cu metabolism redus al sparteinei/debrisochinei, Timpul de înjumătățire prin eliminare al ondansetronului nu este modificat la subiecții cunoscuți ca având o metabolizare redusă a sparteinei și debrisochinei. Ca urmare, la acești pacienți administrarea repetată nu va duce la niveluri de expunere la medicament diferite de cele observate în populația generală. Nu sunt necesare modificări ale dozei zilnice sau ale frecvenței administrării.

Greață și vărsături postoperatorii (GVPO)

Adulți:

Pentru prevenirea GVPO : ondansetron poate fi administrat pe cale orală sau prin injecție intravenoasă sau intramusculară. Pentru administrare orală: 16 mg cu o oră îninte de anestezie. Pentru tratamentul GVPO instituit: este recomandată administrarea intravenoasă sau intramusculară.

Copii și adolescenți

GVPO la copii cu vârsta 1 lună și adolescenți

Formulări orale: Nu au fost efectuate studii privind utilizarea de ondansetron administrat oral în prevenirea sau tratamentul GVPO; în acest scop este recomandată administrarea pe cale intravenoasă, lent (nu mai puțin de 30 secunde).

Injectabil: Pentru prevenirea GVPO la copii și adolescenți, în cazul unei intervenții chirurgicale care necesită anestezie generală, se poate administra intravenos lent (nu mai puțin de 30 secunde ) o doză de 0,1 mg/kg până la un maxim de 4 mg ondansetron înainte, în timpul sau după inducerea anesteziei.

Pentru tratamentul GVPO la copii și adolescenți, după o intervenție chirurgicală care a necesitat anestezie generală, se poate administra intravenos lent (nu mai puțin de 30 secunde ) o doză de 0,1 mg/kg până la un maxim de 4 mg ondansetron. Nu există date privind utilizarea ondansetron pentru tratamentul GVPO la copii cu vârsta sub 2 ani.

Vârstnici

Există o experiență limitată în ceea ce privește prevenirea și tratamentul GVPO la pacienții în vârstă. Cu toate acestea, ondansetron este bine tolerat de pacienții cu vârsta peste 65 ani tratați prin chimioterapie.

Insuficiență renală Nu este necesară o modificare a dozei, a frecvenței dozei sau a căii de administrare.

Insuficiență hepatică Clearance-ul ondansetronului este redus simțitor, iar timpul de înjumătățire prin eliminare este prelungit semnificativ la pacienții cu insuficiență hepatică moderată sau severă. Doza maximă recomandată este 8 mg/zi.

Pacienți cu metabolism redus al sparteinei/debrisochinei, Timpul de înjumătățire prin eliminare al ondansetronului nu este modificat la subiecții cunoscuți ca având o metabolizare redusă a sparteinei și debrisochinei. Ca urmare, la acești pacienți administrarea repetată nu va duce la niveluri de expunere la medicament diferite de cele observate în populația generală. Nu sunt necesare modificări ale dozei zilnice sau ale frecvenței administrării.

Nu există date privind inducerea sau inhibarea de către ondansetron a metabolismului altor medicamente care se administrează, de regulă, concomitent. Studii specifice au demonstrat că ondansetronul nu prezintă interacţiuni farmacocinetice cu alcoolul etilic, temazepamul, furosemida, alfentanilul, tramadolul, morfina, lidocaina, tiopentalul şi propofolul. Ondansetron este metabolizat la nivel hepatic de următoarele izoenzime ale citocromului P 450: CYP3A4, CYP2D6 şi CYP1A2. Datorită numărului mare de izoenzime capabile să metabolizeze ondansetronul, inhibarea sau activitatea redusă a uneia dintre izoenzime (de exemplu, în caz de deficit genetic al CYP2D6) este, de regulă, compensată de alte izoenzime şi va determina modificarea mică sau nesemnificativă a clearance-ului total sau a dozei de ondansetron. Este necesară prudență în utilizarea de ondansetron cu medicamente care prelungesc intervalul QT și/sau determină anomalii electrolitice (vezi pct. 4.4). Utilizarea ondansetron cu medicamente care prelungesc intervalul QT poate determina prelungirea suplimentară a intervalului QT. Utilizarea concomitentă de ondansetron cu medicamente cardiotoxice (de exemplu, antracicline, cum ar fi doxorubicina, daunorubicina sau trastuzimab), antibiotice (cum ar fi eritromicina sau ketoconazolul), antiaritmice (cum ar fi amiodarona) și beta-blocante (cum ar fi atenolol sau timolol) poate duce la creșterea riscului de aritmii (vezi pct. 4.4). Medicamente serotoninergice (ISRS și IRSN) Au existat rapoarte după punerea pe piață care descriu pacienți cu sindrom serotoninergic (inclusiv stare mentală alterată, instabilitate vegetativă și anomalii neuromusculare) după utilizarea concomitentă a ondansetron și alte medicamente serotoninergice (inclusiv ISRS și IRSN) (vezi pct. 4.4). Apomorfina Pe baza rapoartărilor apariției de hipotensiunii arteriale profunde şi pierderii conştienţei atunci când ondansetron a fost administrat cu clorhidrat de apomorfina, s-a concluzionat că administrarea în asociere cu apomorfina este contraindicată. Fenitoină, carbamazepină şi rifampicină La pacienţii trataţi cu inductori puternici ai CYP3A4 (cum sunt fenitoina, carbamazepina şi rifampicina) eliminarea ondansetronului a crescut, iar concentraţia plasmatică a scăzut. Tramadol Date provenite din studii restrânse indică faptul că ondansetron poate reduce efectul analgezic al tramadolului.

Femei aflate la vârsta fertilă Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să ia în considerare utilizarea mijloacelor contraceptive. Sarcina Pe baza experienței la om din studiile epidemiologice, se suspectează faptul că ondansetron cauzează malformații orofaciale dacă se administrează în primul trimestru de sarcină. Într-un studiu de cohortă care a cuprins 1,8 milioane de sarcini, utilizarea de ondansetron în primul trimestru de sarcină a fost asociată cu un risc crescut de cheiloschizis și palatoschizis (3 cazuri suplimentare la 10000 de femei tratate; risc relativ ajustat, 1,24 (IÎ 95% 1,03-1,48)). Studiile epidemiologice disponibile privind malformațiile cardiace indică rezultate contradictorii. Studiile la animale nu indică efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra funcției de reproducere. Ondansetron nu trebuie utilizat în primul trimestru de sarcină. Alăptarea Studiile non-clinice au demonstrat că ondansetronul este excretat în laptele animalelor (vezi pct. 5.3.). Ca urmare, se recomandă ca mamele tratate cu ondansetron să întrerupă alăptarea în timpul administrării medicamentului.