RCP · OSETRON 4 mg SOLUTIE INJECTABILA 2mg/ml

Administrare parenterală (intramuscular şi intravenos).

Chimioterapie şi radioterapie

Adulți Potenţialul emetogen al tratamentului cancerului variază în funcţie de dozele şi de combinaţia de chimioterapice sau radioterapie utilizate. Doza de ondansetron variază între 8-32 mg ondansetron pe zi. Doza de ondansetron trebuie să fie flexibilă și selectată după cum se arată mai jos.

Chimioterapie şi radioterapie emetogenă: Ondansetron se poate administra, de asemenea, pe cale rectală, orală (comprimate şi sirop), parenterală (intramuscular şi intravenos).

Doza recomandată pentru administrare intravenoasă este de 8 mg ondansetron imediat înainte de tratamentul chimioterapic sau radioterapic, urmată de 8 mg ondansetron dupǎ 12 ore.

Pentru prevenirea emezei întârziate sau prelungite după primele 24 ore, tratamentul cu ondansetron administrat pe cale orală sau rectală trebuie continuat timp de până la 5 zile, în doză de 8 mg ondansetron de două ori pe zi.

Chimioterapie intens emetogenă: Pentru majoritatea pacienţilor trataţi cu doze mari de chimioterapice cu potenţial emetogen, de exemplu doze mari de cisplatină, ondansetron s-a dovedit eficace dacă s-a administrat în primele 24 de ore după una dintre schemele următoare: • O doză unică de 8 mg ondansetron administrată intravenos lent sau intramuscular imediat înainte de chimioterapie; • O doză de 8 mg ondansetron administrată intravenos lent sau intramuscular imediat înainte de începerea chimioterapiei, urmată de alte 2 doze de 8 mg ondansetron administrat intravenos lent sau intramuscular la interval de 4 ore sau de perfuzarea continuă a 1 mg ondansetron/oră timp de 24 ore; • O doză maximă inițială de 16 mg ondansetron, diluată în 50 - 100 ml soluţie salină izotonă sau altă soluţie compatibilă (vezi pct. 6.6) şi administrată în perfuzie cu durat de 15 minute sau mai mult, imediat înainte de începerea chimioterapiei. După 4 ore, doza inițială de ondansetron poate fi suplimentată cu două doze de 8 mg administrate intravenos (cel puțin 30 secunde) sau intramuscular. • Datorită creșterii riscului de prelungire a intervalului QT odată cu cresterea dozei, nu trebuie administrată o doză unică mai mare de 16 mg (vezi pct. 4.4, 4.8 și 5.1).

În cazul administrării unor chimioterapice cu potenţial emetogen mare, eficacitatea poate fi crescută prin administrarea unei doze unice intravenoase de 20 mg dexametazonă fosfat sodic înainte de chimioterapie.

Pentru profilaxia emezei tardive sau prelungite, după primele 24 de ore, se administrează în continuare 8 mg ondansetron de 2 ori pe zi, oral sau rectal, timp de până la 5 zile după o cură de chimioterapie.

Copii şi adolescenţi

Greața și vărsăturile induse de chimioterapie (GVIC) la copii cu vârsta ≥6 luni și adolescenți Doza pentru GVIC poate fi calculată pe baza suprafeței corporale (SC) sau de greutate - a se vedea mai jos. În studiile clinice pediatrice s-a administrat intravenos ondansetron diluat în 25 până la 50 ml soluție salină sau alte soluții compatibile sau în perfuzie cu durata de cel puțin 15 minute. Dozarea pe baza greutății corporale a rezultat în doze zilnice totale mai mari comparativ cu dozarea pe baza SC (vezi pct. 4.4 și 5.1).

Dozarea pe baza SC

Ondansetron ar trebui să fie administrat chiar înainte de chimioterapie în doză unică intravenoasă de 5 mg/m2. Doza intravenoasă nu trebuie să depășească 8 mg. Administrarea pe cale orală poate începe după 12 ore și poate fi continuată până la 5 zile (Tabelul 1). Doza zilnică totală nu trebuie să depășească doza de 32 mg recomandată la adult.

Tabelul 1: Dozarea pe baza SC pentru efectul emetogen al chimioterapiei - Copii cu vârsta 6 luni și adolescenți

2 mg sirop după 12 ore 12 ore 0,6 m2 până la 1,2 m2 5 mg/m2 i.v. plus 4 mg sirop sau comprimate la 4 mg sirop sau comprimate 12 ore după 12 ore >1,2 m2 5 mg/m2 sau 8 mg i.v. plus 8 mg sirop sau comprimate la 8 mg sirop sau comprimate 12 ore după 12 ore a Doza intravenoasă nu trebuie să depășească 8 mg. b Doza zilnică totală nu trebuie să depășescă doza recomandată la adulți de 32 mg.

Dozare pe baza greutății Dozarea pe baza greutății rezultă în obținerea unor doze zilnice totale mai mari în comparație cu dozarea pe baza SC (pct. 4.4 și 5.1). Ondansetron ar trebui să fie administrat chiar înainte de chimioterapie în doză unică intravenoasă de 0,15 mg/kg. Doza intravenoasă nu trebuie să depășească 8 mg. Două doze suplimentare intravenoase pot fi administrate într-un interval de 4 ore. Administrarea pe cale orală poate începe doisprezece ore mai târziu și poate fi continuată până la 5 zile (tabelul 2). Doza zilnică totală nu trebuie să depășească doza recomandată la adult de 32 mg.

Tabelul 2: Dozarea pe baza greutății pentru efectul emetogen al chimioterapiei – Copii cu vârsta 6 luni și adolescenți

la 4 ore > 10 kg Până la 3 doze de 0,15 mg/kg 4 mg sirop sau comprimate la la 4 ore 12 ore a Doza intravenoasă nu trebuie să depășească 8 mg. b Doza zilnică totală nu trebuie să depășescă doza recomandată la adulți de 32 mg.

Vârstnici La pacienții cu vârsta între 65 și 74 ani se poate aplica dozarea pentru adulți. Toate dozele administrate intravenos ar trebui diluate în 50-100 ml soluție salină sau administrate în perfuzie cu durata de cel puțin 15 minute.

La pacienții cu vârsta de 75 ani sau mai mult doza inițială administrată intravenos nu ar trebui să depășească 8 mg. Toate dozele administrate intravenos ar trebui diluate în 50-100 ml soluție salină sau alte soluții compatibile sau administrate în perfuzie cu durata de cel puțin 15 minute. La interval de 4 ore, doza inițială de 8 mg poate fi urmată de două doze de 8 mg administrate în perfuzie cu durata de cel puțin 15 minute.

Pacienții cu afectiuni renale Nu este necesară o modificare a dozei, a frecvenței dozei sau a căii de administrare.

Pacienti cu afectiuni hepatice Clearance-ul ondansetronului este redus simțitor, iar timpul de înjumătățire prin eliminare este prelungit semnificativ la pacienții cu insuficiență hepatică moderată sau severă. Doza maximă recomandată este 8 mg pe zi.

Pacienți cu metabolism redus al sparteinei/debrisochinei, Timpul de înjumătățire prin eliminare al ondansetronului nu este modificat la subiecții cunoscuți ca având o metabolizare redusă a sparteinei și debrisochinei. Ca urmare, la acești pacienți administrarea repetată nu va duce la niveluri de expunere la medicament diferite de cele observate în populația generală. Nu sunt necesare modificări ale dozei zilnice sau ale frecvenței administrării.

Greață și vărsături postoperatorii (GVPO)

Adulți Pentru prevenirea GVPO ondansetron poate fi administrat pe cale orală sau injecție intravenoasă sau intramusculară. La momentul inducerii anesteziei se poate administra o doză unică de 4 mg ondansetron, intramuscular sau intravenos lent. Pentru tratamentul GVPO este recomandată o doză unică de 4 mg ondansetron, administrată intramuscular sau intravenos lent.

Copii și adolescenți:

GVPO la copii cu vârsta 1 lună și adolescenți

Pentru prevenirea GVPO la copii și adolescenți, în cazul unei intervenții chirurgicale care necesită anestezie generală, se poate administra intravenos lent (nu mai puțin de 30 secunde ) o doză de 0,1 mg/kg până la un maxim de 4 mg ondansetron înainte, în timpul sau după inducerea anesteziei.

Pentru tratamentul GVPO la copii și adolescenți, după o intervenție chirurgicală care a necesitat anestezie generală, se poate administra intravenos lent (nu mai puțin de 30 secunde ) o doză de 0,1 mg/kg până la un maxim de 4 mg ondansetron.

Nu există date privind utilizarea ondansetron pentru tratamentul GVPO la copii cu vârsta sub 2 ani.

Vârstnici Există o experiență limitată în ceea ce privește prevenirea și tratamentul GVPO la pacienții în vârstă. Cu toate acestea, ondansetronul este bine tolerat în acest grup de pacienți tratați prin chimioterapie.

Pacienții cu insuficiență renală Nu este necesară o modificare a dozei, a frecvenței dozei sau a căii de administrare.

Pacientii cu insuficiență hepatică Clearance-ul ondansetronului este redus simțitor, iar timpul de înjumătățire prin eliminare este prelungit semnificativ la pacienții cu insuficiență hepatică moderată sau severă. Doza maximă recomandată este 8 mg pe zi.

Pacienți cu metabolism redus al sparteinei/debrisochinei Timpul de înjumătățire prin eliminare al ondansetronului nu este modificat la subiecții cunoscuți ca având o metabolizare redusă a sparteinei și debrisochinei. Ca urmare, la acești pacienți administrarea repetată nu va duce la niveluri de expunere la medicament diferite de cele observate în populația generală. Nu sunt necesare modificări ale dozei zilnice sau ale frecvenței administrării.

Nu există date privind inducerea sau inhibarea de către ondansetron a metabolismului altor medicamente care se administrează, de regulă, concomitent. Studii specifice au demonstrat că ondansetronul nu prezintă interacţiuni farmacocinetice cu alcoolul etilic, temazepamul, furosemida, alfentanilul, tramadolul, morfina, lidocaina, tiopentalul şi propofolul. Ondansetron este metabolizat la nivel hepatic de următoarele izoenzime ale citocromului P 450: CYP3A4, CYP2D6 şi CYP1A2. Datorită numărului mare de izoenzime capabile să metabolizeze ondansetronul, inhibarea sau activitatea redusă a uneia dintre izoenzime (de exemplu, în caz de deficit genetic al CYP2D6) este, de regulă, compensată de alte izoenzime şi va determina modificarea mică sau nesemnificativă a clearance-ului total sau a dozei de ondansetron. Este necesară prudență în utilizarea de ondansetron cu medicamente care prelungesc intervalul QT și/sau determină anomalii electrolitice (vezi pct. 4.4). Utilizarea ondansetron în asociere cu medicamente care prelungesc intervalul QT poate determina prelungirea suplimentară a intervalului QT. Utilizarea ondansetronului în asociere cu medicamente cardiotoxice (de exemplu, antracicline, cum sunt doxorubicină, daunorubicină sau trastuzimab), antibiotice (cum sunt eritromicină sau ketoconazol), antiaritmice (cum sunt amiodaronă) și beta- blocante (cum sunt atenolol sau timolol) poate duce la creșterea riscului de aritmii (vezi pct. 4.4). Medicamente serotoninergice (ISRS și IRSN) Au existat raportări după punerea pe piață care descriu pacienți cu sindrom serotoninergic (inclusiv stare mentală alterată, instabilitate vegetativă și anomalii neuromusculare) după utilizarea concomitentă a ondansetronului și a altor medicamente serotoninergice (inclusiv ISRS și IRSN) (vezi pct. 4.4). Apomorfina Pe baza raportărilor de hipotensiune arterială severă şi pierderea conştienţei atunci când ondansetron a fost administrat cu clorhidrat de apomorfina, s-a concluzionat că administrarea în asociere cu apomorfina este contraindicată. Fenitoină, carbamazepină şi rifampicină La pacienţii trataţi cu inductori puternici ai CYP3A4 (cum sunt fenitoina, carbamazepina şi rifampicina) eliminarea ondansetronului a crescut, iar concentraţia plasmatică a scăzut. Tramadol Date provenite din studii restrânse indică faptul că ondansetronul poate reduce efectul analgezic al tramadolului.

Femei aflate la vârsta fertilă Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să ia în considerare utilizarea mijloacelor contraceptive. Sarcina Pe baza experienței la om din studiile epidemiologice, se suspectează faptul că ondansetron cauzează malformații orofaciale dacă se administrează în primul trimestru de sarcină. Într-un studiu de cohortă care a cuprins 1,8 milioane de sarcini, utilizarea de ondansetron în primul trimestru de sarcină a fost asociată cu un risc crescut de cheiloschizis și palatoschizis (3 cazuri suplimentare la 10000 de femei tratate; risc relativ ajustat, 1,24 (IÎ 95% 1,03-1,48)). Studiile epidemiologice disponibile privind malformațiile cardiace indică rezultate contradictorii. Studiile la animale nu indică efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra funcției de reproducere. Ondansetron nu trebuie utilizat în primul trimestru de sarcină. Alăptarea Studiile non-clinice au demonstrat că ondansetronul este excretat în laptele animalelor (vezi pct. 5.3.). Ca urmare, se recomandă ca mamele tratate cu ondansetron să întrerupă alăptarea în timpul administrării medicamentului.