RCP · OPTIRAY 350 741mg/ml
Fișă tehnică pentru profesioniști. Text oficial (ANMDMR).
- Denumire comună (DCI): OPTIRAY 350
- Cod ATC: V08AB07
- Forma farmaceutică: soluție injectabilă/perfuzabilă
- Concentrație: 741mg/ml
- Deținătorul autorizației: GUERBET IRELAND UNLIMITED COMPANY - IRLANDA
Acțiune farmacologică
Doze și mod de administrare
Adulţi: Regimul de dozare recomandat
Procedură Doze Doza maximă totală Angiografie periferică 10-90 ml 250 ml Venografie 50-100 ml 250 ml Ventriculografie stângă 30-50 ml 250 ml Arteriografie coronariană 1-10 ml 250 ml Angiografie viscerală 12-60 ml 250 ml Aortografie 10-80 ml 250 ml Angiografie renală 6-15 ml 250 ml Procedură Doze Doza maximă totală Urografie 50-75 ml 150 ml Tomografie capului 50-150 ml 150 ml Tomografie corpului 25-150 ml 150 ml IA DSA 5-80 ml 250 ml IV DSA 5-80 ml 250 ml
Vârstnici: Doze ca pentru adulţi. Atunci când este de aşteptat ca vizualizarea să fie slabă, doza poate fi crescută până la valoarea maximă.
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea Optiray 350 la copii nu au fost stabilite. Prin urmare, medicamentul nu trebuie utilizat la copii cu vârsta până la 18 ani până când nu vor fi disponibile mai multe date. Pentru angiografie cerebrală, periferică şi viscerală şi pentru urografie intravenoasă, Optiray 300 poate fi utilizat la copii.
Se recomandă încălzirea substanţelor de contrast iodate până la temperatura corpului înainte de administrarea intravasculară. Ca în cazul tuturor substanţelor de contrast radio-opace, trebuie utilizată doza minimă necesară pentru a obţine o vizualizare adecvată.
Trebuie să fie disponibile echipamente de resuscitare adecvate.
Interacțiuni
După administrarea altor medii de contrast iodate s-au raportat următoarele interacţiuni. În general, este acceptat faptul că acestea pot fi atribuite acestor clase de medii de contrast. S-a raportat toxicitate renală în cazuri singulare la pacienţi cu disfuncţie hepatică la care s-au administrat pe cale orală substanţe de contrast pentru colecistografie, urmate de administrarea intravasculară de substanţe de contrast. Prin urmare, trebuie amânată administrarea intravasculară a oricărei substanţe de contrast radiologic la pacienţii la care s-a administrat recent o substanţă de contrast pentru colecistografie. Literatura de specialitate menţionează că pacienţii care au fost trataţi cu interleukină pot prezenta o frecvenţă mai crescută a reacţiilor adverse, după cum este descris la pct. „Reacţii adverse”. Motivul nu a fost clarificat încă. Conform literaturii de specialitate, după administrarea de interleukină s-a observat apariţia mai frecventă sau întârziată a acestor reacţii într-o perioadă de 2 săptămâni. Injectarea arterială a unui mediu de contrast pentru radiologie nu trebuie niciodată efectuată după administrarea de vasopresoare, deoarece acestea potenţează puternic efectele neurologice. Insuficienţa renală acută a fost asociată cu acidoza lactica la pacienţii la care s-a administrat metformină în perioada aferentă unei examinări radiologice care a implicat administrarea parenterală a unei substanţe de contrast iodate. Prin urmare, la pacienţii diabetici care iau metformină, trebuie efectuată examinarea, iar administrarea de metformină trebuie întreruptă înainte de examinare. Administrarea de metformină nu trebuie reluată timp de 48 ore, iar aceasta trebuie reluată numai dacă funcţia renală/creatinina serică rămâne între limitele normale sau a revenit la valoarea de la momentul iniţial. Mediile de contrast iodate pentru radiologie pot reduce capacitatea de captare a iodului de către glanda tiroidă. Din acest motiv, rezultatele testelor PBI (iodului legat de proteine) şi de captare a iodului radioactiv, care depind de măsurarea iodului, nu vor reflecta cu acurateţe funcţia tiroidiană timp de până la 16 zile după administrarea substanţei de contrast radiologic iodate. Cu toate acestea, testele privind funcţia tiroidiană care nu depind de măsurarea iodului, cum sunt captarea pe răşină a T3 sau dozările tiroxinei totale sau libere (T4), nu sunt afectate. Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile.
Sarcină și alăptare
Sarcina Studiile la animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra sarcinii, dezvoltării embrionare/fetale, naşterii sau dezvoltării post-natale. Cu toate acestea, nu s-au efectuat studii adecvate şi bine controlate la femeile gravide. Nu se cunoaşte dacă ioversolul traversează bariera placentară sau dacă ajunge la nivelul ţesuturilor fetale. Cu toate acestea, multe substanţe de contrast injectabile traversează bariera placentară la om şi par să pătrundă pasiv în ţesuturile fetale. Deoarece studiile de teratologie la animale nu prevăd întotdeauna răspunsul la om, prescrierea la femeile gravide trebuie efectuată cu precauţie. Deoarece orice investigaţie radiologică în timpul sarcinii poate implica un risc potenţial, trebuie analizat cu atenţie raportul risc/beneficiu. În cazul în care este disponibilă o alternativă mai bună şi mai sigură, trebuie evitată o investigaţie radiologică cu utilizarea de medii de contrast radiologic. Alăptarea Nu se cunoaşte dacă ioversolul se excretă în laptele uman. Cu toate acestea, multe substanţe de contrast injectabile se excretă sub formă nemodificată în laptele matern în proporţie de aproximativ 1% din doza administrată. Cu toate că nu s-a stabilit că apar la sugari evenimente adverse, este necesară prudenţă la administrarea intravasculară a mediilor de contrast radiologic la femeile care alăptează, din cauza evenimentelor adverse potenţiale, şi trebuie luată în considerare întreruperea alăptării timp de o zi. Fertilitatea Studiile la animale nu au evidenţiat efecte toxice dăunătoare directe sau indirecte asupra fertilităţii la om. Cu toate acestea, nu s-au efectuat studii adecvate şi bine controlate privind fertilitatea.