RCP · OPSUMIT 2,5 mg

Tratamentul trebuie iniţiat şi monitorizat numai de către un medic cu experienţă în tratarea HTAP.

Doze

Copii şi adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între ≥2 ani și mai puțin de 18 ani) Doza zilnică recomandată de Opsumit se stabilește în funcție de greutatea corporală (Tabelul 1). Opsumit trebuie administrat zilnic, aproximativ la aceeaşi oră.

Tabelul 1 Schema de administrare a dozei în funcție de greutatea corporală

*Opsumit este disponibil și sub formă de comprimat filmat 10 mg. Opsumit administrat sub forma unui comprimat filmat de 10 mg este bioechivalent cu patru comprimate dispersabile de 2,5 mg. Prin urmare, un comprimat filmat poate fi utilizat ca înlocuitor direct în cazul copiilor și adolescenților cu greutatea corporală de cel puțin 40 kg și vârsta de cel puțin 2 ani (vezi pct. 5.2). Vă rugăm să consultați Rezumatul caracteristicilor produsului Opsumit comprimate filmate.

Dacă pacientul omite o doză de Opsumit, trebuie să o administreze cât mai curând posibil şi apoi să ia doza următoare la ora programată în mod obişnuit. Pacientul nu trebuie să administreze două doze în acelaşi timp, în cazul în care a fost omisă o doză.

Grupe speciale de pacienți

Vârstnici

Nu este necesară o ajustare a dozei la pacienţii cu vârsta peste 65 ani (vezi pct. 5.2).

Insuficienţă hepatică

Pe baza datelor farmacocinetice (FC), nu este necesară o ajustare a dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară, moderată sau severă (vezi pct. 4.4 şi 5.2). Cu toate acestea, nu există experienţă clinică privind utilizarea de macitentan la pacienţii cu HTAP care au insuficienţă hepatică moderată sau severă. Tratamentul cu Opsumit nu trebuie iniţiat la pacienţi cu insuficienţă hepatică severă, sau cu valori ale aminotransferazelor hepatice semnificativ crescute din punct de vedere clinic (de peste 3 ori limita superioară a valorilor normale (>3 x LSVN); vezi pct. 4.3 şi 4.4).

Insuficienţă renală

Pe baza datelor FC, nu este necesară o ajustare a dozei la pacienţii cu insuficienţă renală. Nu există experienţă clinică privind utilizarea de macitentan la pacienţii cu HTAP care au insuficienţă renală severă. Utilizarea Opsumit nu este recomandată la pacienţii care efectuează ședințe de dializă (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Copii şi adolescenţi

Nu au fost stabilite dozele și eficacitatea utilizării de macitentan la copiii cu vârsta sub 2 ani. Datele disponibile în prezent sunt prezentate la pct. 4.8, 5.1 și 5.2, dar nu se poate face nicio recomandare cu privire la doze.

Mod de administrare

Opsumit trebuie administrat zilnic, pe cale orală, cu sau fără alimente.

Comprimatele dispersabile Opsumit trebuie dizolvate în lichide la temperatura camerei și trebuie administrate doar sub formă de suspensie orală. Suspensia orală trebuie pregătită și administrată folosind fie o lingură, fie un pahar mic. Trebuie să vă asigurați că întreaga doză de medicament a fost administrată. Dacă nu este administrat imediat, medicamentul trebuie aruncat și trebuie pregătită o nouă doză de medicament. Mâinile trebuie să fie bine spălate și uscate înainte și după pregătirea medicamentului (vezi pct. 6.6).

Administrare cu ajutorul unei linguri

Doza zilnică recomandată de comprimat(e) dispersabil(e) trebuie adăugată într-o lingură cu apă potabilă la temperatura camerei pentru a forma un lichid alb tulbure. Lichidul poate fi amestecat ușor timp de 1 până la 3 minute cu ajutorul unui vârf de cuțit pentru a accelera dizolvarea. Fie administrați imediat medicamentul pacientului, fie îl amestecați în continuare cu o porție mică de piure de mere sau de iaurt pentru a facilita administrarea. Se mai adaugă puțină apă sau piure de mere sau iaurt în lingură și se administrează pacientului pentru a vă asigura că întreaga doză de medicament a fost ingerată.

Alternativ, în loc de apă, suspensia orală poate fi pregătită cu suc de portocale, suc de mere sau lapte degresat.

Administrare cu ajutorul unui pahar

Doza zilnică recomandată de comprimat(e) dispersabil(e) trebuie introdusă într-un pahar mic care conține un volum mic (maximum 100 ml) de apă potabilă la temperatura camerei pentru a forma un lichid alb tulbure. Lichidul poate fi amestecat ușor cu o lingură timp de 1 până la 2 minute. Administrați imediat medicamentul pacientului. Se mai adaugă puțină apă în pahar și se amestecă cu aceeași lingură pentru a dizolva orice eventuală cantitate de medicament rămasă nedizolvată. Tot conținutul paharului trebuie administrat pacientului pentru a vă asigura că întreaga doză de medicament a fost ingerată.

Studii in vitro Enzima citocromului P450 CYP3A4 este principala enzimă implicată în metabolizarea macitentan şi în formarea metabolitului său activ aprocitentan, cu contribuţii minore ale enzimelor CYP2C8, CYP2C9 şi CYP2C19 (vezi pct. 5.2). Macitentan şi metabolitul său activ nu au efecte inhibitorii sau inductorii relevante clinic asupra enzimelor citocromului P450. Macitentan şi metabolitul său activ nu au efect inhibitor asupra transportatorilor de preluare de la nivel hepatic sau renal la concentraţii relevante clinic, incluzând polipeptidele transportatoare de anioni organici (OATP1B1 şi OATP1B3). Macitentan şi metabolitul său activ nu reprezintă substraturi relevante pentru OATP1B1 şi OATP1B3, dar pătrund în ficat prin difuziune pasivă. Macitentan şi metabolitul său activ nu au efect inhibitor asupra pompelor de eflux de la nivel hepatic sau renal la concentraţii relevante clinic, incluzând proteina rezistenţei multi-drog (P-gp, MDR-1) şi transportatorii de extruziune multi-drog şi pentru toxine (MATE1 şi MATE2-K). Macitentan nu reprezintă un substrat pentru P-gp/MDR-1. La concentraţii relevante clinic, macitentan şi metabolitul său activ nu interacţionează cu proteinele implicate în transportul sărurilor biliare hepatice, adică cu pompa de export al sărurilor biliare (BSEP) şi polipetida co-transportoare a taurocolatului, dependentă de sodiu (NTCP). Studii in vivo Inductori puternici ai CYP3A4 Tratamentul concomitent cu rifampicină 600 mg pe zi, un inductor puternic al CYP3A4, a redus expunerea la macitentan la starea de echilibru cu 79%, dar nu a afectat expunerea la metabolitul activ. Trebuie luată în considerare eficacitatea redusă a macitentan în prezenţa unui inductor puternic al CYP3A4, cum este rifampicina. Trebuie evitată administrarea concomitentă de macitentan şi inductorii puternici ai CYP3A4 (vezi pct. 4.4). Ketoconazol În prezenţa ketoconazolului 400 mg o dată pe zi, un inhibitor puternic al CYP3A4, expunerea la macitentan a crescut de aproximativ 2 ori. Creşterea previzionată a fost de aproximativ 3 ori în prezenţa ketoconazolului 200 mg de două ori pe zi, folosind modelul farmacocinetic cu bază fiziologică (PBPK). Trebuie avute în vedere incertitudinile cu privire la aceste modele. Expunerea la metabolitul activ al macitentan a fost redusă cu 26%. Trebuie procedat cu precauţie atunci când macitentan este administrat concomitent cu inhibitori puternici ai CYP3A4 (vezi pct. 4.4). Fluconazol În prezenţa fluconazolului 400 mg o dată pe zi, un inhibitor moderat dual al CYP3A4 şi al CYP2C9, expunerea la macitentan poate creşte de aproximativ 3,8 ori, folosind modelul PBPK. Cu toate acestea, nu au existat modificări relevante clinic ale expunerii la metabolitul activ al macitentan. Trebuie avute în vedere incertitudinile cu privire la aceste modele. Trebuie procedat cu precauţie atunci când macitentan este administrat concomitent cu inhibitori duali moderaţi ai CYP3A4 şi ai CYP2C9 (de exemplu, fluconazol și amiodaronă) (vezi pct. 4.4). De asemenea, trebuie procedat cu precauţie în cazul în care macitentan este administrat concomitent atât cu un inhibitor moderat al CYP3A4 (de exemplu, ciprofloxacină, ciclosporină, diltiazem, eritromicină, verapamil) cât şi cu un inhibitor moderat al CYP2C9 (de exemplu, miconazol, piperină) (vezi pct. 4.4). Warfarină Macitentan administrat în doze multiple de 10 mg o dată pe zi nu a avut niciun efect asupra expunerii la S-warfarină (substrat al CYP2C9) sau R-warfarină (substrat al CYP3A4) după o doză unică de 25 mg warfarină. Efectul farmacodinamic al warfarinei asupra raportului internaţional normalizat (INR) nu a fost afectat de macitentan. Farmacocinetica macitentan şi a metabolitului său activ nu a fost afectată de warfarină. Sildenafil La starea de echilibru, expunerea la sildenafil în doză de 20 mg de trei ori pe zi a fost crescută cu 15% în cursul administrării concomitente de macitentan 10 mg o dată pe zi. Sildenafilul, un substrat al CYP3A4, nu a afectat farmacocinetica macitentan, existând în schimb o reducere cu 15% a expunerii la metabolitul activ al macitentan. Aceste modificări nu au fost considerate ca fiind relevante clinic. Într-un studiu controlat faţă de placebo la pacienţi cu HTAP, au fost demonstrate eficacitatea şi siguranţa tratamentului cu macitentan administrat concomitent cu sildenafil. Ciclosporină A Tratamentul concomitent cu ciclosporină A 100 mg de două ori pe zi, un inhibitor al CYP3A4 şi OATP, nu a afectat expunerea la macitentan şi metabolitul său activ, în starea de echilibru, într-o măsură relevantă clinic. Contraceptive hormonale Macitentan 10 mg o dată pe zi nu a afectat farmacocinetica unui contraceptiv oral (noretisteron 1 mg şi etinilestradiol 35 µg). Medicamente substrat al proteinei de rezistenţă la cancerul mamar (BCRP) Administrarea de macitentan 10 mg o dată pe zi nu a afectat farmacocinetica unui medicament substrat al BCRP (riociguat 1 mg; rosuvastatină 10 mg). Copii și adolescenți Studiile privind interacțiunile au fost efectuate numai la adulți.

Utilizarea la femeile cu potenţial fertil/Contracepția la bărbați și femei Tratamentul cu Opsumit trebuie iniţiat la femeile cu potenţial fertil numai după ce absenţa sarcinii a fost verificată, a fost asigurată o consiliere adecvată privind contracepţia şi în condiţiile în care sunt folosite metode contraceptive fiabile (vezi pct. 4.3 şi pct. 4.4). Femeile nu trebuie să rămână gravide timp de 1 lună după întreruperea tratamentului cu Opsumit. Se recomandă efectuarea lunară a testului de sarcină în timpul tratamentului cu Opsumit pentru a permite detectarea precoce a sarcinii. Sarcina Nu există date cu privire la utilizarea macitentan la femeile gravide. Studiile la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial la om rămâne necunoscut. Opsumit este contraindicat în timpul sarcinii şi la femeile cu potenţial fertil care nu utilizează metode contraceptive fiabile (vezi pct. 4.3). Alăptarea Nu se cunoaşte dacă macitentan se excretă în laptele uman. La şobolan, macitentan şi metaboliţii săi sunt excretaţi în lapte în perioada de lactaţie (vezi pct. 5.3). Riscul pentru copilul alăptat nu poate fi exclus. Administrarea Opsumit este contraindicată în timpul alăptării (vezi pct. 4.3). Fertilitatea masculină A fost observată dezvoltarea atrofiei tubilor testiculari la animalele de sex masculin după tratamentul cu macitentan (vezi pct. 5.3). A fost observată scăderea numărului de spermatozoizi la pacienții cărora li s-au administrat ERA. Macitentan, ca și alte ERA, poate avea un efect advers asupra spermatogenezei la bărbați.