RCP · ONDASAN 2 mg/ml
Fișă tehnică pentru profesioniști. Text oficial (ANMDMR).
- Denumire comună (DCI): ONDASAN 2 mg/ml
- Cod ATC: A04AA01
- Forma farmaceutică: soluție injectabilă
- Concentrație: 2mg/ml
- Deținătorul autorizației: BIOEEL MANUFACTURING SRL - ROMANIA
Acțiune farmacologică
Doze și mod de administrare
Doze
Greață şi vărsături induse de chimioterapie şi radioterapie (GVIC și GVIR)
Adulţi
Potenţialul emetogen al tratamentului cancerului variază în funcţie de doză şi de asocierea schemelor terapeutice de chimioterapie şi radioterapie utilizate. Calea de administrare şi doza de ondansetron trebuie să fie flexibile, dozele fiind situate în intervalul de 8-32 mg pe zi şi selectate după cum se indică mai jos.
Chimioterapie şi radioterapie emetogene: ondansetron se poate administra intravenos sau intramuscular sau pe cale orală.
Pentru cei mai mulţi pacienţi care urmează un tratament cu chimioterapie sau radioterapie emetogene, doza de ondansetron 8 mg trebuie administrată intravenos lent (cel puţin 30 de secunde) sau intramuscular, imediat înainte de tratament, urmată de administrarea orală a dozei de 8 mg după 12 ore.
Pentru prevenirea emezei tardive sau prelungite după primele 24 de ore, se recomandă ca tratamentul oral cu ondansetron (forma farmaceutică cu administrare orală) să continue până la 5 zile după un tratament efectuat.
Chimioterapia cu potențial emetogen marcat: la pacienţii care urmează un tratament cu chimioterapie cu potențial emetogen marcat, de exemplu administrarea unei doze mari de cisplatină, se poate administra ondansetron pe cale orală, intravenos sau intramuscular.
În timpul primelor 24 de ore de chimioterapie s-a demonstrat că ondansetronul este la fel de eficace în cazul administrării conform următoarelor scheme terapeutice:
- o doză unică de 8 mg administrată intravenos lent (cel puţin 30 de secunde) sau intramuscular, imediat înainte de chimioterapie.
- o doză de 8 mg administrată intravenos lent (cel puţin 30 de secunde) sau intramuscular, imediat înainte de chimioterapie, urmată de alte două doze de 8 mg administrate intravenos (cel puţin 30 de secunde) sau intramuscular la interval de patru ore, sau prin perfuzie continuă 1 mg/oră timp de până la 24 de ore.
- o doză maximă iniţială de 16 mg diluată în 50-100 ml de soluţie salină sau altă soluţie compatibilă cu soluția perfuzabilă (vezi pct. 6.6), administrată prin perfuzie timp de cel puţin 15 minute, imediat înainte de chimioterapie. Doza iniţială de ondansetron poate fi urmată de administrarea suplimentară de două doze de 8 mg intravenos (cel puţin 30 de secunde) sau intramuscular, la interval de 4 ore.
Nu trebuie administrată o doză unică mai mare de 16 mg din cauza creşterii riscului de prelungire a intervalului QT în funcţie de doză (vezi secţiunile 4.4, 4.8 şi 5.1).
Alegerea schemei terapeutice trebuie să fie efectuată în funcție de severitatea efectelor emetogene.
Eficacitatea ondansetronului în cazul chimioterapiei cu potențial emetogen marcat poate fi crescută prin administrarea intravenoasă suplimentară a unei doze unice de dexametazonă fosfat de sodiu 20 mg, înainte de chimioterapie.
Pentru prevenirea emezei tardive sau prelungite după primele 24 de ore, se recomandă ca tratamentul oral cu ondansetron (forma farmaceutică cu administrare orală) să continue până la 5 zile după un tratament efectuat.
Copii și adolescenți:
Greață şi vărsături produse de chimioterapie (GVIC) la adolescenți și copii cu vârsta ≥ 6 luni
Doza pentru GVIC poate fi calculată în funcţie de suprafaţa corporală (SC) sau de greutate – a se vedea mai jos.
Stabilirea dozelor în funcţie de greutate are ca rezultat doze zilnice totale mai mari, comparativ cu stabilirea dozelor în funcţie de SC (vezi pct. 4.4.şi 5.1).
Ondasan 2 mg/ml soluţie injectabilă/perfuzabilă trebuie diluat în soluţie glucoză 5% sau clorură de sodiu 0,9% sau altă soluţie compatibilă cu soluția perfuzabilă (vezi pct. 6.6) şi administrat prin perfuzie intravenoasă timp de cel puţin 15 minute.
Nu există date din studii clinice controlate privind utilizarea ondansetronului pentru prevenirea GVIC tardive sau prelungite.
Nu există date din studii clinice controlate privind utilizarea ondansetronului în cazul greței şi vărsăturilor induse de radioterapie la copii și adolescenți.
Stabilirea dozelor în funcţie de suprafaţa corporală (SC)
Ondansetron trebuie administrat imediat înainte de chimioterapie, ca doză unică intravenoasă de 5 mg/m2. Doza unică administrată intravenos nu trebuie să depăşească 8 mg.
Administrarea orală a dozelor poate fi inițiată după 12 ore şi poate continua până la 5 zile (Tabelul 1). Doza totală într-un interval de 24 de ore (administrată ca doze separate) nu trebuie să depăşească doza recomandată la adulţi de 32 mg.
Tabelul 1. Stabilirea dozelor în funcţie de SC pentru GVIC la adolescenți și copii cu vârsta peste 6 luni
| SC | Ziua 1 (a,b) | Zilele 2-6(b) |
|---|---|---|
| < 0,6 m2 | 5 mg/m2 intravenos plus 2 mg ondansetron (forma farmaceutică cu administrare orală) după 12 ore | 2 mg ondansetron (forma farmaceutică cu administrare orală) la interval de 12 ore |
| ≥ 0,6 m2 | 5 mg/m2 intravenos plus 4 mg ondansetron (forma farmaceutică cu administrare orală) după 12 ore | 4 mg ondansetron (forma farmaceutică cu administrare orală) la interval de 12 ore |
| > 1,2 m2 | 5 mg/m2 sau 8 mg intravenos plus 8 mg ondansetron (forma farmaceutică cu administrare orală) după 12 ore | 8 mg ondansetron (forma farmaceutică cu administrare orală) la interval de 12 ore |
(a) Doza administrată intravenos nu trebuie să depăşească 8 mg.
(b) Doza totală într-un interval de 24 ore (administrată ca doze separate) nu trebuie să depăşească doza recomandată la adulţi de 32 mg.
Stabilirea dozelor în funcţie de greutatea corporală
Stabilirea dozelor în funcţie de greutatea corporală are ca rezultat doze zilnice totale mai mari comparativ cu stabilirea dozelor în funcţie de SC (pct. 4.4.şi 5.1).
Ondansetron trebuie administrat imediat înainte de chimioterapie ca doză unică intravenoasă de 0,15 mg/kg. Doza unică administrată intravenos nu trebuie să depăşească 8 mg.
Pot fi administrate intravenos alte două doze la interval de 4 ore.
Administrarea orală a dozelor poate fi inițiată după 12 ore şi poate continua până la 5 zile (Tabelul 2). Doza totală într-un interval de 24 de ore (administrată ca doze separate) nu trebuie să depăşească doza recomandată la adulţi de 32 mg.
Tabelul 2. Stabilirea dozelor în funcţie de greutate pentru GVIC la adolescenți și copii mai mari de 6 luni
| Greutate | Ziua 1 (a,b) | Zilele 2-6(b) |
|---|---|---|
| ≤ 10 kg | Până la 3 doze de 0,15 mg/kg la interval de 4 ore | 2 mg ondansetron (forma farmaceutică cu administrare orală) la interval de 12 ore |
| > 10 kg | Până la 3 doze de 0,15 mg/kg la interval de 4 ore | 4 mg ondansetron (forma farmaceutică cu administrare orală) la interval de 12 ore |
(a) Doza administrată intravenos nu trebuie să depăşească 8 mg.
(b) Doza totală într-un interval de 24 de ore (administrată ca doze separate) nu trebuie să depăşească doza recomandată la adulţi de 32 mg.
Pacienţi vârstnici
La pacienţii cu vârsta între 65 şi 74 de ani, poate fi urmată schema terapeutică recomandată pentru adulţi.
Toate dozele administrate intravenos trebuie diluate în 50-100 ml de soluţie salină sau altă soluţie compatibilă cu soluția perfuzabilă (a se vedea secţiunea 6.6) şi administrate prin perfuzie timp de 15 minute.
La pacienţii cu vârsta de 75 şi peste 75 de ani, doza iniţială de ondansetron administrată intravenos nu trebuie să depăşească 8 mg. Toate dozele administrate intravenos trebuie diluate în 50-100 ml soluţie salină sau altă soluţie compatibilă cu soluția perfuzabilă (vezi secţiunea 6.6) şi administrate prin perfuzie timp de 15 minute. Doza iniţială de 8 mg poate fi urmată de alte două doze suplimentare de 8 mg, administrate intravenos prin perfuzie timp de 15 minute, la interval de cel puţin patru ore (vezi pct. 5.2)
Pacienţi cu insuficienţă renală
Nu este necesară modificarea dozelor zilnice, a frecvenţei de administrare a dozelor sau a căii de administrare.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Eliminarea ondansetronului este redusă semnificativ şi timpul de înjumătăţire plasmatică este prelungit semnificativ la subiecţii cu insuficienţă hepatică moderată sau severă. La aceşti pacienţi, nu trebuie să se depăşească o doză zilnică totală de 8 mg şi se recomandă prin urmare administrarea parenterală sau orală.
Pacienţi cu metabolizare lentă a sparteinei/debrisochinei:
Timpul de înjumătăţire prin eliminare al ondansetronului nu se modifică la subiecţii clasificaţi cu metabolizare lentă a sparteinei şi debrisochinei. În consecinţă, la aceşti pacienţi, administrarea repetată nu va duce la niveluri de expunere la medicament diferite faţă de cele ale populaţiei generale. Nu este necesară o modificare a dozelor zilnice sau a frecvenţei de administrare a dozelor.
Greață şi vărsături postoperatorii (GVPO)
Adulţi
Pentru prevenirea GVPO: ondansetron poate fi administrat intravenos sau intramuscular sau pe cale orală.
Ondansetron poate fi administrat ca doză unică de 4 mg intramuscular sau intravenos lent la inducerea anesteziei.
Pentru tratamentul GVPO deja instalate: Se recomandă o doză unică de 4 mg administrată intramuscular sau intravenos lent.
Copii și adolescenți
GVPO la copii ≥ 1 lună şi adolescenţi
Pentru prevenirea GVPO la pacienţii copii și adolescenți supuşi unei intervenţii chirurgicale sub anestezie generală, o doză unică de ondansetron poate fi administrată lent intravenos (cel puţin 30 de secunde), doza stabilită fiind de 0,1 mg/kg până la maxim 4 mg înainte, în timpul sau după inducerea anesteziei.
Pentru tratamentul GVPO la pacienții copii și adolescenți, după o intervenţie chirurgicală efectuată sub anestezie generală, o doză unică de ondansetron poate fi administrată lent intravenos (cel puţin 30 de secunde), doza stabilită fiind de 0,1 mg/kg până la maxim 4 mg.
Nu există date privind utilizarea ondansetronului în tratamentul GVPO la copii cu vârsta sub 2 ani.
Pacienţi vârstnici
Experienţa este limitată în ceea ce priveşte utilizarea ondansetronului pentru prevenirea şi tratamentul GVPO la persoanele în vârstă, totuşi ondansetronul este bine tolerat de către pacienţii de peste 65 de ani tratați prin chimioterapie.
Pacienţi cu insuficienţă renală:
Nu este necesară modificarea dozelor zilnice, a frecvenţei de administrare a dozelor sau a căii de administrare.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică:
Eliminarea ondansetronului este redusă semnificativ şi timpul de înjumătăţire plasmatică este prelungit semnificativ la subiecţii cu insuficienţă hepatică moderată sau severă.
La aceşti pacienţi, nu trebuie să se depăşească o doză zilnică totală de 8 mg şi se recomandă prin urmare administrarea parenterală sau orală.
Pacienţi cu metabolizare lentă a sparteinei/debrisochinei:
Timpul de înjumătăţire prin eliminare al ondansetronului nu se modifică la subiecţii clasificaţi cu metabolizare lentă a sparteinei şi debrisochinei. În consecinţă, la aceşti pacienţi, administrarea repetată nu va duce la niveluri de expunere la medicament diferite faţă de cele ale populaţiei generale. Nu este necesară o modificare a dozelor zilnice sau a frecvenţei de administrare a dozelor.
Mod de administrare
Ondansan 2 mg/ml soluţie injectabilă/perfuzabilă este destinat pentru administrarea intravenoasă lentă (i.v) sau administrare intramusculară (i.m) sau perfuzie intravenoasă după diluarea într-o soluţie compatibilă cu soluția perfuzabilă (vezi secţiunea 6.6).
Pentru instrucţiuni privind diluarea medicamentului înainte de administrare, vezi secţiunea 6.6.
Interacțiuni
Nu există dovezi că ondansetronul induce sau inhibă metabolizarea altor medicamente care sunt administrate concomitent, în mod normal. Studii specifice au demonstrat că nu există interacţiuni atunci când ondansetronul este administrat concomitent cu alcool etilic, temazepam, furosemid, alfentanil, tramadol, morfină, lidocaină, tiopental sau propofol. Ondansetronul este metabolizat la nivel hepatic de mai multe enzime ale citocromului P-450: CYP3A4, CYP2D6 şi CYP1A2. Datorită existenţei mai multor enzime metabolice capabile să metabolizeze ondansetronul, inhibarea sau activitatea redusă a uneia dintre enzime (de exemplu, deficitul genetic de CYP2D6) este în mod normal compensată de alte enzime şi ar trebui să ducă la o modificare mică sau nesemnificativă a eliminării totale a ondansetronului sau a dozei necesare. Trebuie să se manifeste prudenţă atunci când se administrează ondansetron concomitent cu medicamente care prelungesc intervalul QT şi/sau provoacă dezechilibre electrolite (vezi secţiunea 4.4). Utilizarea ondansetronului împreună cu medicamente care prelungesc intervalul QT poate duce la prelungirea suplimentară a QT. Utilizarea concomitentă a ondansetronului cu medicamente cardiotoxice (de exemplu, antracicline (precum doxorubicina, daunorubicina sau trastuzumab), antibiotice (precum eritromicina), antifungice (precum ketoconazol), antiaritmice (precum amiodarona) şi beta-blocante (precum atenolol sau timolol) poate creşte riscul de aritmii (vezi secţiunea 4.4). Medicamente serotonergice (ISRS şi IRSN): Au existat rapoarte după punerea pe piaţă referitoare la pacienţi cu sindrom serotoninergic (incluzând status mental modificat, distonie neurovegetativă, şi anormalităţi neuromusculare) după utilizarea concomitentă a ondansetronului şi a altor medicamente serotonergice (inclusiv ISRS şi IRSN). (vezi pct. 4.4) Apomorfină: Pe baza rapoartelor privind hipotensiunea arterială marcantă şi pierderea conştienţei atunci când ondansetronul a fost administrat concomitent cu clorhidrat de apomorfină, este contraindicată utilizarea concomitentă cu apomorfină. Fenitoină, carbamazepină şi rifampicină: La pacienţii trataţi cu inductori puternici ai CYP3A4 (cum sunt fenitoină, carbamazepină şi rifampicină), clearance-ul oral de ondansetron a crescut, iar concentraţiile plasmatice de ondansetron au scăzut. Tramadol: Datele din studii restrânse arată că ondansetronul poate reduce efectul analgezic al tramadolului.
Sarcină și alăptare
Femei la vârstă fertilă Dacă sunteți o femeie la vârstă fertilă, vă recomandăm să folosiți metode contraceptive eficiente. Sarcina Bazat pe experiența umană din studiile epidemiologice, ondasetron este suspectat că poate provoca malformații orofaciale când se administrează în primul trimestru de sarcină. Într-un studiu de cohortă care a inclus 1,8 milioane de femei însărcinate, administrarea de ondansetron în primul trimestru de sarcină a fost asociat cu un risc crescut de fisuri orale (3 cazuri suplimentare la 10000 de femei tratate; risc relativ ajustat 1,24 (95% CI 1.03-1,48)). Studiile epidemiologice disponibile asupra malformațiilor cardiace arată rezultate contradictorii. Studiile pe animale nu indică direct sau indirect efecte nocive în ceea ce privește toxicitatea reproductivă. Ondansetron nu trebuie utilizat în primul trimestru de sarcină. Alăptarea Testele au demonstrat că ondansetronul trece în laptele animalelor. Se recomandă prin urmare ca femeile tratate cu ondansetron să nu alăpteze. Fertilitate Nu există informaţii privind efectele ondansetronului asupra fertilităţii la om.
